I. Slujba Hirotoniei, deosebit de frumoasă şi emoţionantă, se săvârşeşte în cadrul Sfintei Liturghii, pentru toate cele trei trepte: arhiereu, diacon şi preot. Trebuie să amintim că ea nu poate fi înţeleasă profund decât citind măcar una dintre scrierile dedicate preoţiei de câţiva Sfinţi Părinţi cărturari ai Bisericii: Grigorie Teologul (Despre Fugă), Ioan Gură de Aur (Despre preoţie), Ambrozie al Mediolanului (Despre datoriile preoţilor), Dionisie Areopagitul (Despre ierarhia bisericească), Grigorie cel Mare (Cartea regulei pastorale) etc. În acelaşi timp, doar prin participarea efectivă la săvârşirea slujbei. Dumneavoastră, dragi ascultători, aveţi deseori privilegiul de a fi părtaşi la un asemenea eveniment, atunci când se săvârşesc Sfinte Liturghii cu arhiereu, fie în catedralele chiriarhale, fie la sfinţiri de biserici, fie chiar în propria parohie, când episcopul locului se află în vizită pastorală. Să reţinem dintru început că mirenii (credincioşii) nu au un rol pasiv la desfăşurarea acestei Sfinte Taine. Precum activă le este participarea la Sfânta Liturghie, prin răspunsurile date slujitorilor consacraţi, aşa şi în cazul Hirotoniei: credincioşii se roagă în taină, împreună cu soborul slujitorilor, pentru ca harul Sfântului Duh să se pogoare asupra candidatului la preoţie, pentru a-şi împlini după cuviinţă misiunea pentru care a fost chemat, ales şi pregătit. În acelaşi timp, îşi manifestă participarea prin răspunsul „vrednic este!”, sau, în cazuri extrem de rare, „nevrednic este!” – atunci când cineva cunoaşte anumite acte majore de nevrednicie ale candidatului.
II. Tema catehezei are în vedere următoarele momente: jurământul rostit în mijlocul bisericii; săvârşitorul Tainei şi simbolismul celor trei metanii; înconjurul Sfintei Mese şi cele trei tropare; mâinile încrucişate pe Sfânta Masă; Rugăciunea „Dumnezeiescul har…”; Sfântul Agneţ în mâinile noului hirotonit; veşmintele primite la rostirea „vrednic este!”; Rugăciunea Amvonului…
– jurământul citit de candidat în mijlocul bisericii reprezintă un legământ solemn înaintea lui Dumnezeu, a episcopului şi a credincioşilor de a-şi împlini cu cinste îndatoririle preoţeşti. De adâncă responsabilitate sunt, de pildă, următoarele fragmente: „În toată viaţa mea mă voi călăuzi după Sfintele Evanghelii… Sau: Prin întreaga mea slujire, învăţătorească, sfinţitoare şi pastorală, precum şi prin armonia vieţii de familie, mă voi strădui să apăr Sfânta Biserică…”;
– săvârşitorul Tainei este episcopul, cu întreita sa autoritate: harismatică, învăţătorească şi pastoral-administrativă. De reţinut că în cadrul ceremonialului candidatul face câte trei metanii, înaintea lui Dumnezeu, desigur, dar şi în faţa episcopului, atât în mijlocul bisericii, cât şi în Sfântul Altar (câte trei, în trei serii), ca semn al ascultării depline faţă de poruncile dumnezeieşti, totodată, faţă de ierarhul care îl hirotoneşte şi căruia îi va fi subordonat canonic. Iată ce spune, bunăoară, canonul 39 apostolic: „Prezbiterii (adică preoţii) şi diaconii să nu săvârşească nimic fără învoirea episcopului; căci el este căruia i s-a încredinţat poporul Domnului şi de la el se va cere socoteală pentru sufletele lor”.
– înconjurarea Sfintei Mese, de trei ori, în timp ce se cântă cele trei tropare (Sfinţilor mucenici…, Slavă Ţie, Hristoase…, Isaie, dănţuieşte…), la fel cu cele din cadrul Tainei Cununiei, deşi nu în aceeaşi ordine, simbolizează cununia (legământul) noului slujitor cu Biserica, asemenea Mucenicilor, care L-au mărturisit pe Hristos, dându-şi viaţa pentru El, spre Slava Lui şi mântuirea lor;
– încrucişarea mâinilor pe marginea Sfintei Mese şi rezemarea frunţii peste ele semnifică faptul că noul preot îşi va „rezema” slujirea pe Hristos şi învăţătura Sa, Sfânta Masă simbolizând acum pe Hristos Însuşi. Este un act ce aminteşte de gestul Sfântului Apostol Ioan, care şi-a rezemat capul pe pieptul Mântuitorului la Cina cea de Taină;
– „Dumnezeiescul Har…” şi cele două rugăciuni (Doamne Dumnezeul nostru… şi Dumnezeule, Mântuitorul nostru…), citite de arhiereu,reprezintă partea centrală a Tainei, cu momentele în care harul preoţiei coboară peste cel ce este hirotonit;
– veşmintele pe care le primeşte de la arhiereu, cu rostirea „vrednic este” sunt: Stiharul, care este un veşmânt lung, de obicei de culoare deschisă, simbolizând curăţia slujitorului; mânecuţele, de forma unor manşete, simbolizează puterea lui Dumnezeu, care întăreşte mâinile celui care slujeşte; epitrahilul, semnifică jugul preoţiei, urmând pilda Mântuitorului: „Luaţi jugul Meu asupra voastră…” (Mt 11, 29); brâul este semnul puterii duhovniceşti, prin care se poate înfrânge orice ispită care l-ar abate de la îndatoririle preoţiei; felonul, de forma unei mantii, semnifică puterea proniatoare a lui Dumnezeu, dar şi dreptatea şi sfinţenia care trebuie să „îmbrace” ţinuta morală a preotului.
– După sfinţirea Darurilor, arhiereul îi dă pe un disc Sfântul Agneţ (a se vedea cateheza despre Proscomidie), zicându-i: „Primeşte Odorul Acesta şi-L păzeşte pe El până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când Îl va cere de la tine!” – insuflându-i conştiinţa răspunderii uriaşe pe care şi-a asumat-o, ca iconom al Tainelor lui Dumnezeu;
– Rugăciunea Amvonului (Cel Ce binecuvântezi…) este rostită de noul hirotonit ca semn arătat credincioşilor că a primit harul şi puterea de a se ruga pentru ei.
Dragi ascultători,
III. Aplicarea învăţăturilor privind Taina Hirotoniei revine atât candidaţilor la preoţie, cât şi celor care îi propun. Astfel, candidaţii se vor pregăti cu cea mai mare conştiinciozitate, sub ambele aspecte, intelectual şi moral, iar după hirotonie vor avea mereu în vedere jurământul depus. „Propunătorii” candidatului să fie la fel de responsabili, începând cu preotul de parohie care dă recomandarea pentru a urma studiile teologice, continuând cu profesorii care îi conferă diploma şi încheind cu Chiriarhul locului, care îşi asumă răspunderea hirotoniei. Între „propunători” se numără, am văzut, credincioşii simpli, care, prin acel „vrednic este!”, au partea lor de răspundere. Canonistul Liviu Stan notează: „Poporul întotdeauna a fost considerat în Biserică între părtaşii actului alegerii, căci impunerea unui cleric neagreat este împotriva spiritului Bisericii Ortodoxe, care este străină oricărei măsuri silnice” (Mirenii în Biserică).
