Luni, 17 iunie 2019, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia „Sfânta Treime” din Zalău, unde a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvanieiși Preacucernicul Părinte Septimiu Gudea, contabilul Episcopiei Sălajului.Cu ocazia acestui eveniment deosebit, au participat numeroși credincioși, care au trăit alături de clerici, cu emoție în suflet, înălțătoarea slujbă a Dumnezeieștii Liturghii.

Istoria bisericii „Sfânta Treime” din Zalău începe în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, după terminarea Primului Război Mondial şi realizarea unirii Ardealului cu România, la 1 Decembrie 1918, s-a dorit, în Zalău, construirea unui lăcaș de cult ortodox, deziderat realizat între anii 1925-1927, prin zidirea actualei bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, acesta fiind primul lăcaș de cult românesc din cărămidă ridicat în oraş. Terenul pentru construcţie a fost donat de statul român, pe locul unde se afla o fostă grădiniţă, care a fost transformată în casă parohială. Construcţia data din 1870, şi după multe modificări, a fost folosită ca şi casă parohială până în anul 2008.

Biserica a fost construită după planurile realizate de arhitectul Alexandru Floriansics, prin grija deosebită a preotului paroh de atunci Remus Roşca şi a epitropului Pompiliu Ţolca, preşedintele unei bănci româneşti din oraş, ultimul lăsând şi un caiet cu însemnări, cu privire la greutăţile prin care a trecut în acei ani grei de după război, când în Zalău se aflau foarte puţini credincioşi ortodocşi români, circa 54 de familii. Clădirea are planul în cruce, lungimea de 24 de m şi lăţimea de 8 m. La zidirea lăcașului de cult au participat puţinii, dar mărinimoşii credincioşi din oraş, ajutaţi de soldaţii şi ofiţerii din garnizoana Zalău. Prin grija epitropului Pompiliu Ţolca s-a luat un împrumut bancar de aproximativ 600.000 lei, care, datorită dobânzii, va ajunge în anul 1932 la suma de 920.000 lei şi care a reuşit să fie achitat prin donaţiile credincioşilor.

Biserica a fost păstorită de preotul Remus Roşca până în anul 1940, când, odată cu ocuparea Ardealului de nord de armatele hortisto-fasciste, acesta a fost expulzat din România, împreună cu epitropul şi profesorul Pompiliu Ţolca. Preotul Remus Roşca nu s-a mai întors în Zalău după război, ci s-a retras la Dej, unde a decedat, revenind numai epitropul cu familia lui. În timpul ocupaţiei şi războiului, parohia a rămas vacantă, lăcașul de cult ajungând într-o avansată stare de degradare. Din anul 1945 până în anul 1952, parohia a fost condusă de către preotul Iacob Panga, care a reuşit să adune suma de 320.000 lei, cu care a reamenajat biserica, a confecţionat cu multă trudă mobilierul din lemn de stejar, adică două strane şi 51 de scaune în jurul pereţilor din naos, a repus sticla în geamuri, etc. Datorită acţiunilor anticomuniste, acesta a fost arestat în anul 1952 de Siguranţa statului şi închis timp de șase ani, ajungând şi la canalul Dunăre – Marea Neagră. Între anii 1952-1953, preot paroh a fost Aurel Briscan, care a decedat la un an după numire.

Din anul 1953 până în anul 1997, parohia a fost păstorită de preotul Traian Opriş, însă din anul 1958 a fost afiliată la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din oraş, până în anul 1984, când a fost reînfiinţată ca parohie de sine stătătoare. În această perioadă, serviciile religioase s-au oficiat alternativ de preoţii de la Catedrală: Traian Opriş, Ioan Gâlgău şi Ioan Ghiurco. Serviciile alternative au continuat până în anul 1994, fiind oficiate de către protopopii Ioan Andreescu şi Ioan Pop, precum și de către preoţii Ştefan Lucaciu şi Ioan Pop. Din anul 1997 a fost numit preotul Iosif Ferenţ, iar din anul 1999 şi preotul Alexandru Horvat, însărcinat de Preasfințitul Părinte Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei, cu construirea lăcașului de cult „Pogorârea Sfântului Duh” în cartierul Porolissum.

La biserică s-au efectuat mai multe lucrări. Astfel, între anii 1985-1990 s-a introdus încălzirea centrală, s-a tencuit biserica în interior şi în exterior, s-au confecţionat din lemn de tei sculptat un iconostas şi un candelabru, s-a pictat lăcașul de cult în tehnica frescă, de către pictorul Tudor Costică, ajutat de Virgil Palade şi s-au făcut unele lucrări de împrejmuire.

Între anii 1997-2005 s-a renovat casa parohială, s-a tencuit biserica în exterior în terasit, cu scene biblice creionate, s-a construit un spaţiu pentru lumânări, s-a schimbat pardoseala cu parchet stratificat, s-au montat geamuri termopan, s-au schimbat scaunele, s-au achiziţionat din Grecia: un chivot, două icoane, o cruce şi două chipuri de heruvimi, necesare pentru Sfânta Masă, un candelabru şi mai multe candele. S-a refăcut instalaţia electrică şi instalaţia de termoficare, s-au refăcut gardul şi poarta, s-a construit o magazie şi un grup sanitar, s-a dotat lăcașul de cult cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a serviciilor religioase. Toate aceste lucrări s-au făcut din donaţiile benevole ale credincioşilor. Parohia şi credincioşii au contribuit, de asemenea, prin donaţii la achiziţionarea terenului şi construirea noii biserici cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din cartierul Porolissum, ajutându-l pe preotul Alexandru Horvat în eforturile depuse pentru înălţarea unui măreţ edificiu. În anul 2008 s-a construit o nouă casă parohială, iar în anul 2010 s-a amenajat curtea lăcașului de cult. Actualmente, biserica este păstorită de către Preacucernicii Părinţi Iosif Ferenţ, din anul 1997 şi Ioan Fărcaş, din anul 2004.

Share This