Hristos – apa cea vie

de Eseu

Aspecte introductive

Pasajele conținute în paginile Evangheliei de astăzi sunt rostite într-un context aparte. Hristos e furios pe cei din Iudeea. Acest lucru Îl determină să ia pentru o vreme calea Galileii și să-și dorească să nu participe la una dintre sărbătorile lor importante. Îi va delega pe Apostoli, iar Dânsul va prefera să se prezinte incognito, pentru a lua pulsul mulțimii.

Cu toate acestea, dezbaterile iscate între feluritele partide, între adepții și partizanii Lui, Îl vor determina să-și deconspire identitatea și să renunțe la statutul de anonim, mustrându-i pe unii dintre cei care vorbeau doar pentru a se afla în treabă.

Apa cea vie

Intervenția Lui este una clar articulată. Are un mesaj cu relevanță teologică și valențe eshatologice: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”, zice Domnul. Evanghelistul ține să sublinieze că aceste cuvinte au fost rostite cu privire la cele ce vor urma a se întâmpla. Cu alte cuvinte, intervenția avea un caracter profetic. Ar fi fost extrem de discutabilă semnificația apei celei vii, dacă nu ar fi existat și mențiunea autobiografică. Datorită ei, știm însă la cine este cheia. Setea sufletească, se poate ostoi doar în Hristos.

Acesta este Proorocul!

Cuvintele Lui au un impact cât se poate de puternic. Pe unii, îi determină să mărturisească, fără tăgadă, calitatea Lui mesianică. „Acesta este Proorocul”, spun o seamă dintre ascultători, în vreme ce alții Îl identifică cu Hristosul. Pentru o altă categorie de ascultători, cuvintele Sale constituie pretextul unei interesante reflecții: „Nu cumva din Galileea va să vină Hristos”?, se întreabă ei.

Străjerii Legii Îl vor însă prins și pedepsit. Motive au ei destule, iar de nu, se pricep să inventeze. Și totuși, ceva-i oprește. Modul în care vorbește îi pune pe gânduri. Și în același timp, îi imobilizează atunci când și-ar dori să-I facă ceva.

Nicodim

Dezbaterile inițiate în sinagogă se vor continua la casa arhiereilor. Mânioși pe slugile care n-au fost în stare să-L aducă la judecată, aceștia se lansează într-o cumplită diatribă. Nicodim, cel care ținea în ascuns la El, vine cu o întrebare de bun simț. Cere să nu se emită judecăți în lipsă și în necunoștință de cauză. Deși atitudinea lui nu are efectul scontat, acela de a îndemna la o interesantă meditație, aduce cu sine încheierea unei confruntări ce ar fi putut de bună seamă avea efecte imprevizibile.

În loc de concluzii

Ideea apei celei vii, care constituie în fapt motivul central al narațiunii pe care o avem în vedere, nu e ceva nou în propovăduirea lui Iisus. Îi vorbise și femeii cananeence despre aceasta. Îi prezentase și sursa, așa cum a făcut-o și în sinagogă. În fapt, prin cele două episoade, El lansează o invitație amplă tuturor celor care, în decursul vremii, își vor vocifera această sete. Le arată de unde se pot adăpa. Și noi suntem poftiți. Potirul reprezintă în fapt cumpăna fântânii de unde se scoate apa cea vie. Beneficiile sunt și pentru noi, și pentru ceilalți. „Râuri de apă vie vor curge din pântecele noastre”, de îndată ce ne vom hidrata cum se cuvine. Cu alte cuvinte, întâlnirea cu Domnul ne transformă și pe noi în adevărate fântâni. La fel cum păcatul ne face să semănăm cu izvoarele din vremea lui Ștefan cel Mare în vremea invaziilor tătare sau otomane. Adică să fim fântâni otrăvite. Înadins. Din care unii ar putea risca să se adape, iar acest lucru le-ar fi fatal. Noi alegem ce fel de apă vrem să izvorâm. Dar trebuie să înțelegem că pentru a fi noi înșine surse de apă bună, trebuie să ne găsim în legătură cu Izvorul. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Hristos – apa cea vie
Loading
/

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Eseu
„Aproapele” și mântuirea noastră

„Aproapele” și mântuirea noastră

Aspecte introductive             Episodul de astăzi face parte dintr-un capitol extrem de dens din punct de vedere teologic. Și bogat în evenimente. În debutul lui, Învățătorul își surprinde discipolii. Alege...

Dumnezeul ce tămăduiește și învie

Dumnezeul ce tămăduiește și învie

Aspecte introductive Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelică de astăzi, cel de-al optulea al relatării lui Luca, e unul amplu și dens în informații. Hristos e prezentat aici în mai multe ipostaze. Tămăduiește, propovăduiește, călătorește și nu refuză nimănui...

Bogăția, fariseismul și Împărăția lui Dumnezeu

Bogăția, fariseismul și Împărăția lui Dumnezeu

Text și context Plasată în cel de-al șaisprezecelea capitol al Evangheliei după Luca, pericopa de astăzi face parte dintr-o înșiruire de parabole, rostite de Mântuitorul Hristos, în cadrul cărora se vorbește despre Împărăția lui Dumnezeu și dobândirea ei. Învățătorul...

Fără iubire nu există iertare, există compromisuri

Fără iubire nu există iertare, există compromisuri

Că și cuvântul ăsta, iertare, prea l-am făcut praf, l-am eviscerat și l-am umplut ca pe gogoșari, etimologie regresivă, asta am făcut. ”L-am iertat, părinte, l-am iertat, viața merge înainte!”N-ai iertat nimic, asta-i vrăjeală. Ai făcut compromisuri, n-ai iertat....

Omul și dorința de a fi erou

Omul și dorința de a fi erou

„Care este diferența dintre un erou și un laș? Amândoi se simt exact la fel în interior: amândoi se tem de moarte, amândoi se tem că vor fi răniți. Singura diferență dintre cei doi se rezumă la ce anume fac ei. Omul laș refuză să înfrunte ceea ce are de înfruntat....