Hristos vine să ne recapituleze pe toţi şi să ne salveze

de | dec. 5, 2020 | Spiritualitate

Atunci când l-a creat Dumnezeu pe om, l-a creat tânăr, sănătos, frumos şi nemuritor. Era o făptură perfectă, creată de Dumnezeu pentru viaţă; nicidecum pentru moarte sau pentru suferinţă.

Solomon, în cartea Înţelepciunii sale, în primul capitol, în versetul 13 ne spune: „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii”. Totuşi, iată că omul pe care Dumnezeu l-a creat tânăr, sănătos, frumos şi nemuritor, devine bolnav, neputincios şi încovoiat.

Sfânta Evanghelie ne spune că femeia despre care ni se istoriseşte era în starea aceasta de multă vreme, era gârbovă de optsprezece ani. De atâta vreme, din cauza bolii, nu se putea uita în sus nicidecum. Omul tânăr, sănătos, frumos şi nemuritor, ajunge bătrân, bolnav, suferind, încovoiat, urât şi muritor. În versetul 12 al pericopei evanghelice de astăzi, aţi auzit că Domnului Hristos I s-a făcut milă când a văzut-o aşa, a chemat-o la Sine şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. Ea avea de optsprezece ani un duh de neputinţă, era gârbovă şi nu putea să se ridice în sus.

Logic, ne punem întrebarea: „Dacă Dumnezeu l-a creat pe om tânăr, sănătos, frumos şi nemuritor, de unde vine această stare de neputinţă, de gârbovire, de aplecare înspre suferinţă şi până la urmă înspre moarte?” Răspunsul la întrebare ni-l dă Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, în capitolul 5, versetul 12, unde ni se spune lucrul următor: „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el”. Înşiruirea logică a neputinţelor la care suntem supuşi este aceasta: păcatul aduce suferinţa, suferinţa aduce boala, iar boala, până la urmă, are ca urmare moartea. Moartea a trecut asupra tuturor, prin acela unul în care toţi au păcătuit. Şi atunci, imediat, ne este limpede soarta omului pe pământ, a omului păcătos care este supus la tot felul de neputinţe. Această bătrânică încovoiată, de optsprezece ani era legată de un duh de neputinţă care nu o lăsa să se ridice în sus.

Iubiţi fraţi şi surori, noi ne găsim acum în Postul Crăciunului şi la Crăciun ne aducem aminte că Domnul Hristos S-a întrupat, a venit pe pământ. Şi să ştiţi că n-a venit fără un scop precis. A venit cu scopul pe care ni-l arată Sfântul Apostol Pavel, chiar în pericopa ce se citeşte în ziua Crăciunului. În Epistola către Galateni, în capitolul 4, versetul 4, citim: „Când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea”. A venit Domnul Hristos şi şi-a asumat firea noastră neputincioasă expusă bolilor, suferinţelor, necazurilor şi până la urmă, morţii. Tocmai această fire a lui Adam cel vechi, însuşindu-şi-o, a răscumpărat-o, a tămăduit-o, a preamărit-o. Acest lucru ni-l spune şi colindul:

„A venit să se nască
Şi să crească,
Să ne mântuiască”.

A venit Hristos să ne scape din această stare de neputinţă şi pe noi, nu numai pe bunica încovoiată care era ţinută de un duh de neputinţă de optsprezece ani şi pe care Domnul a văzut-o în sinagogă.

Înspre lauda ei, chiar dacă era încovoiată şi neputincioasă, n-a rămas acasă în zi de sărbătoare, ci a venit la sinagogă unde L-a întâlnit pe Domnul Hristos, care a dezlegat-o de neputinţa ei. La „plinirea vremii”, Domnul Hristos a venit, şi-a asumat fi rea noastră, făptura noastră suferindă datorită păcatului şi a tămăduit-o. După naşterea Domnului Hristos, după patima şi învierea Lui, viaţa noastră, a creştinilor, primeşte o altă traiectorie. De fapt, cu duh proorocesc, David, în Psalmul 102, spune un lucru extraordinar, care ne aduce curaj nouă, tuturor. În versetele 3 şi 4, citim: „Dumnezeu curăţeşte toate fărădelegile tale, vindecă toate bolile tale, izbăveşte din stricăciune viaţa ta şi te încununează cu milă şi cu îndurări”. Aceasta este lucrarea pe care a făcut-o Domnul: S-a întrupat, şi-a asumat firea noastră suferindă, ne-a curăţit de fărădelegi, pentru că păcatele sunt cauza suferinţelor, ne-a vindecat bolile şi a izbăvit din stricăciune vieţile noastre.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Arta artelor este să-l formezi pe om

Arta artelor este să-l formezi pe om

Mesajul Înaltpreasfinţitului Părinte ANDREI, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, pentru volumul: „Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarui - Episcopul tinerilor. 60 de ani de viață”,...

Mănăstirea de la Someșul Cald

Mănăstirea de la Someșul Cald

Așezământul monahal de la Someșul Cald, înființat în vara anului 2014, este singurul din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului pus sub ocrotirea Sfântului Vasile cel Mare. Mănăstirea mai are un hram de vară, sărbătorit în ziua Nașterii Sfântului Proroc Ioan...

Hristos – apa cea vie

Hristos – apa cea vie

Aspecte introductive Pasajele conținute în paginile Evangheliei de astăzi sunt rostite într-un context aparte. Hristos e furios pe cei din Iudeea. Acest lucru Îl determină să ia pentru o vreme calea Galileii și să-și dorească să nu participe la una dintre sărbătorile...

Sfântul Nicolae Cabasila, isihasmul laicilor și mistica sacramentală

Sfântul Nicolae Cabasila, isihasmul laicilor și mistica sacramentală

Din punctul de vedere al Părinţilor răsăriteni, spiritualitatea creştină este echivalentă vieţii în Hristos, însuşită la nivel doctrinar, sacramental şi duhovnicesc. Ea nu este apanajul exclusiv al clerului sau al cinului monahal, ci al tuturor credincioşilor angajaţi...

Mai multe din Spiritualitate
Părintele Virgil Gheorghiu, poetul lui Hristos și al României

Părintele Virgil Gheorghiu, poetul lui Hristos și al României

Părintele Virgil Gheorghiu, cu puțină vreme înainte de plecarea sa în eternitate, afirma: „N-am fost niciodată despărţit de România… tot dicţionarul român mi-e drag… iar, dacă într-o zi mă voi întoarce în România, mă întorc acolo unde sunt rădăcinile mele şi nu mă mai...

Sfântul Iustin Popovici și aventura cunoașterii lui Dumnezeu

Sfântul Iustin Popovici și aventura cunoașterii lui Dumnezeu

Sfântul Iustin Popovici a rămas în istoria spiritualității contemporane drept teologul Dumnezeului-om și, în consecință, promotorul unei viziuni teantropice a lumii. În perspectiva sa, singura definiție posibilă a omului se poate enunța doar în lumina lui Hristos,...

Viaţa fără Hristos nu este viaţă

Viaţa fără Hristos nu este viaţă

Porfirie (Bairaktaris), Bătrânul din Attica: “Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”.

Unitate creştină

Unitate creştină

Domnul Iisus Hristos, Cel care ne-a iubit atât de mult încât s-a întrupat ca să ne mântuiască, s-a rugat Tatălui ca toţi cei ce vor crede în El, ca noi toţi cei ce suntem urmaşi ai apostolilor, să fim una. Despre această unitate pe care o doreşte Domnul Hristos vreau...

Călugării sunt santinele Bisericii

Călugării sunt santinele Bisericii

Amfilohie (Makris), Bătrânul din Patmos: „Acolo unde nu există monahism ortodox, nu există Biserică, precum nu există țară fără armată şi oraş bine administrat fără jandarmi! Călugării păzesc graniţele Bisericii şi le apără împotriva vrăjmaşilor ei, care, în epoca...

Înălțarea Domnului – icoană de mare praznic împărătesc

Înălțarea Domnului – icoană de mare praznic împărătesc

Evenimentul ridicării cu trupul la cer a Mântuitorului este prezentat în Faptele Apostolilor, el desfășurându-se pe Muntele Măslinilor, în vecinătatea Ierusalimului (Fapte 1, 9-12). Sfântul Evanghelist Marcu ni-l înfățișează astfel: Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit...

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com