Iertarea îşi are rădăcina în iubire

de | sept. 4, 2021 | Spiritualitate

Trebuie spus că învăţătura Domnului Hristos are o excedenţă absolută. Maximalismul moral-creştin ne cere nu numai să-i apărăm, ci să-i iubim pe vrăjmaşii noştri, să-i iertăm şi să le facem bine.

În acest sens, ştiţi frăţiile voastre, că primul martir creştin, Sfântul Arhidiacon Ştefan, când era ucis cu pietre se ruga lui Dumnezeu, după modelul Domnului Hristos: „Doamne, nu le ţine lor în socoteală păcatul acesta”. Iar, Sfântul Siluan Athonitul ne spune lucrul următor: „Dacă vreţi să nu vă părăsească harul şi ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să faceţi două lucruri: – două lucruri uşor de enunţat dar mai greu de împlinit – să vă rugaţi şi să-i iubiţi pe vrăjmaşii voştri”. Pentru cei dragi, ne rugăm şi mai că i-am ierta şi pe vrajmaşii noştri, dar să-i iubim… e tare greu. Şi a doua condiţie pe care o subliniază Sfântul Siluan este să-i mulţumim lui Dumnezeu nu numai pentru binefaceri, pentru ajutor, ci să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru necazuri, pentru boală şi pentru suferinţă. Acesta este maximalismul duhovnicesc creştin care ne cere să-i iertăm şi pe vrăjmaşi. Iubirea aceasta îşi are izvorul în iubirea lui Hristos, iar iertarea pe care ar trebui să le-o acordăm tuturor oamenilor îşi are rădăcina tot aici, în iubire.

Noi trăim într-o lume pragmatică, în care oamenii doresc să câştige din orice. Ei, dacă suntem şi pe tărâm religios pragmatici, atunci ar trebui să iertăm. De ce să iertăm? Pentru ca şi Dumnezeu să ne ierte nouă păcatele noastre. Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia după Marcu, în capitolul 9, în versetele 25 şi 26 zice aşa: „Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din Ceruri să vă ierte vouă greşelile. Că de nu veţi ierta voi, nici Tatăl vostru Cel din Ceruri, nu vă va ierta vouă greşelile voastre”. Dacă suntem pragmatici, dacă vrem să ne ierte Dumnezeu şi să ne dea şansa mântuirii, trebuie să-i iertăm noi pe ceilalţi semeni ai noştri.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Introducere În centrul lecturilor nou-testamentare cu caracter pascal, se găsește debutul relatării evanghelice a lui Ioan. De ce? Greu de zis. Probabil datorită densității ei teologice, ori din pricina frumoaselor referiri la lumină, care este un adevărat leitmotiv...

Clevetirea – patimă de necinste

Clevetirea – patimă de necinste

Printre multe patimi care tiranizează viața duhovnicească a credincioșilor se numără și clevetirea – o patimă de necinste, izvorâtă, așa cum spune Sfântul Ioan Scărarul, „din ură și din ținerea de minte a răului”[1], dar alimentată de diavolul, care, „de la început, a...

Sfânta Tamara, regina Georgiei

Sfânta Tamara, regina Georgiei

„Vas al întelepciunii. Soare arzător. Delicată trestie. Regele regilor.” Așa este descrisă Sfânta Tamara, în acatistul ei. Ea este pomenită în fiecare an în 1 mai. Tamara s-a născut în 1160, fiind prima fiică a regelui George al III – lea. Datorită vremurilor, regele...

Învierea ca întâlnire

Învierea ca întâlnire

Timpul dintre moartea Domnului și zorii Paștelui marca, în cel mai înalt grad dintotdeauna, părăsirea și despărțirea. A lui Dumnezeu și de Dumnezeu, dar și a unora de alții. Viața părea să fie înghițită de pierire și, deodată cu ea, orice nădejde și orice sens al...

Mai multe din Spiritualitate

Ev. Ioan 14, 1-11

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: să nu se tulbure în voi inima voastră; aveţi credinţă în Dumnezeu şi în Mine aveţi credinţă. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri, iar dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu vreau să Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Şi dacă Mă voi duce...

Evanghelia de la Luca 24, 36-53

În vremea aceea, după ce s-a sculat din morţi Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi a grăit către ei: pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau în sine că văd un duh. Dar El le-a grăit: ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce vi se ridică astfel...