„Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe cei trimişi la tine!” (Miercuri, Săptămâna a XI-a după Rusalii)

de | sept. 1, 2021

Evanghelia zilei: Mt 23, 29 – 39

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, cărturarilor şi fariseilor! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi gro­pile drepţilor şi ziceţi: dacă am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Drept aceea, înşivă mărturisiţi despre voi că sunteţi fii ai celor care au omorât pe prooroci. Dar voi umpleţi cu vârf măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de osânda Gheenei? De aceea, Eu trimit la voi prooroci, şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi bate în adunările voastre şi îi veţi goni din oraş în oraş, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar. Adevărat vă spun vouă că vor veni toate acestea peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, cel care ai omorât pe prooroci şi ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, după cum îşi strânge găina puii săi sub aripi, dar n-aţi vrut! Iată, casa voastră vi se lasă pustie. Căci vă spun că de acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului.

„Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe cei trimişi la tine!”

Fariseii pretindeau că sunt conducătorii religioşi ai evreilor, că in­ter­pretează corect prescripţiile Torei. De fapt erau nişte epigoni, nişte descendenţi nedemni de înaintaşii lor; urmaşi şi succesori inferiori ca valoare celor ce le-au precedat.

De multe ori făceau apel la Lege şi la profeţi, dar niciodată nu s-au ridicat la valoarea lui Moise sau a unora dintre aceştia. Mai mult decât atât, pentru că ziceau: „De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la văr­­sarea sângelui proorocilor”,[1] arătau, ei înşişi, că sunt fii ai celor ce i-au ucis pe prooroci.

Şi pentru că s-au făcut vinovaţi de uciderea preotului Zaharia, care este nimeni altul decât tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, Domnul Hristos rosteşte pentru ei cea mai gravă sentinţă:

„Va cădea asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.” (Mt 23, 35; Lc 11, 51).

Dar ce s-a întâmplat cu preotul Zaharia şi din ce cauză a fost el ucis? Evan­gheliile nu consemnează acest eveniment, pentru că evanghe­liştii au avut în atenţie doar viaţa şi activitatea Domnului Hristos. Avem însă mărturia Domnului Hristos că preotul Zaharia a fost ucis între tem­plu şi altar. Pe lângă aceasta Tra­diţia Bisericii, consemnează amănunţit ceea ce s-a întâmplat în zilele regelui Irod cel Mare, când a fost ucis preotul Zaharia.

Facem din nou referire la Magii de la Răsărit. Aceştia erau astro­logi, cititori în stele din Babilon. Babilonienii cunoşteau exact mersul as­tre­lor, fiind în măsură să prevadă uraganele, furtunile şi ploile. Dealtfel şi astăzi încă în hărţile noastre astronomice întâlnim denumiri precum: Rac, Leu, Taur, Peştii, Balanţă, denumiri folosite de babilonieni pentru a distinge principalele constelaţii. Apoi denumirile planetelor, Uranus, Saturn, Jupiter, Venus, Marte, Mercur etc., pe care le folosim noi astăzi în astronomie, erau folosite cu mici schimbări şi de babilonieni, de­semnând aceleaşi astre.[2]

Este ştiut faptul că în antichitate exista o şcoală astronomică la Sippar, în Babilon. Aici s-a descoperit o tăbliţă de lut pe care era marcat un fenomen asemă­nă­tor cu cel petrecut la naşterea Domnului Hristos, când a apărut pe cer o stea lu­mi­noasă. Era vorba de tripla conjuncţie a lui Saturn cu Jupiter în Constelaţia Peştilor. Astrologii de acolo au obser­vat fenomenul şi i-au urmat cursul, plecând din Extremul Orient spre Ierusalim. Ajunşi aici, steaua li s-a ascuns. După un timp însă iarăşi au fost povăţuiţi de stea şi au aflat ceea ce căutau.

Cunoscutul astronom Johannes Kepller a emis în jurul anului 1600 o ipoteză cu privire la identitatea stelei magilor, potrivit căreia aceasta a fost o triplă con­juncţie a planetelor Jupiter şi Saturn, din constelaţia Peştilor. Aliniate una peste alta, cele două planete, având în fundal Con­stelaţia Peştilor, dădeau impresia unei stele cu o strălucire aparte. O astfel de triplă conjuncţie, la care face referire Kepler, ar fi avut loc în anul 7 î.Hs., cu trei perioade de maxi­mă strălucire.[3]

Desigur, ipoteza lui Kepler este ingenioasă, fiind acceptată şi de unii teologi. Sfântul Ioan Gură de Aur este însă de părere că „steaua” magilor a fost un feno­men miraculos, care nu ţine de ordinea firească a lucrurilor. De fapt, afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, nici nu a fost o stea, ci o putere nevăzută, dumnezeiască, care a luat numai chip de stea, fapt care se poate vedea, în primul rând din mersul ei: mer­gea când magii tre­buiau să meargă şi stătea, când ei stăteau. Era ca stâlpul de nor din pus­tie: oprea şi îndemna la drum tabăra iudeilor când trebuia.[4] Mai mult, ea se opreşte exact deasupra locului unde era Pruncul, or, o stea obişnuită, din înălţimea sa, nu putea indica un loc atât de mic şi nici nu-l putea face cunoscut celor care voiau să-l găsească.[5]

Dar ce căutau magii? Căutau un rege,[6] deoarece potrivit credinţei lor, fie­care om era sub ocrotirea şi influenţa unei anumite constelaţii chiar din momentul naşterii sale.

Aşa au ajuns la Irod, căci li se părea firesc să-l caute pe rege într-un palat. Aici au aflat însă un tiran crud şi fricos, care-şi ucidea toţi preten­denţii la tron. Şi-a ucis cumnatul, pe Aristobul, care avea funţia de mare preot, şi-a ucis apoi soţia, pe nume Miriam, şi-a ucis soacra, pe nume Alexandra, şi chiar trei copiii: Antipator, Alexandru şi Aristobul.[7]

Dacă nu şi-a cruţat familia pentru domnie, cu atât mai mult nu-i va cruţa pe pruncii din Betleem, atunci când va afla de la magi că un nou rege s-a născut. Tradiţia Bisericii menţionează 14.ooo de prunci ucişi de Irod. În realitate au fost între 30 şi 40 de prunci, căci toată populaţia Betleemului Iudeii nu se ridica la 14.ooo de locuitori. Nu înseamnă însă că drama uciderii pruncilor nu e mai puţin mare. Poate prin acest număr s-a avut în vedere urmaşii celor ucişi, care s-ar fi ridicat, în timp, la 14.ooo de oameni.

Ştim din Evanghelia după Matei, din capitolul al II – lea, că Iosif împreună cu Fecioara Maria şi cu pruncul Iisus au fugit în Egipt de frica lui Irod. Nu ştim însă ce s-a întâmplat cu Ioan Botezătorul, pentru că Evangheliile nu menţionează nimic. Atât se spune în Evanghelia după Luca, în primul capitol, că Ioan a fost în pus­tie până în ziua arătării lui către Israel.[8] Dar cum a ajuns în pustie?

Regele Irod nu a rămas străin de minunea ce s-a întâmplat cu Zaharia la naşterea lui Ioan Botezătorul, cum că acesta a fost mut şi nu putea să vorbească şi cum dintr-odată i s-a dezlegat limba atunci când i-a pus fiului său numele Ioan.[9] Prin urmare, Irod credea că Ioan îi va de­veni pretendent la domnie şi căuta să-l suprime. Însă, din rânduială dum­ne­zeiască, Elisabeta a fugit împreună cu fiul ei în pustiu şi s-a as­cuns într-o peşteră. Pentru că Zaharia era pe atunci în Ierusalim, slujind după obicei în templu, în rândul săptămânii sale, nu i-a putut urma. Şi pentru că nu a dezvăluit unde este ascuns Ioan, preotul Zaharia a fost ucis de sol­daţii lui Irod între templu şi altar. Biserica îl pomeneşte în rândul sfinţilor la data de 5 septembrie.

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înaintemergătorului şi-a dat sfârşitul în aceeaşi peşteră în care s-a ascuns. Iar Sfântul Ioan a fost hrănit, crescut şi păzit de un înger, în pustie, până în ziua ară­tării sale către Israel.[10]

A scăpat Ioan Botezătorul, iar în locul lui a fost ucis tatăl său, preotul Zaharia. Peste 3o de ani însă, Ioan, cu duhul şi cu puterea lui Ilie, îl va mustra pe Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, că nu îi este îngăduit să trăiască cu femeia fra­telui său, acesta fiind încă în viaţă. Pentru această mustrare Irod Antipa îl va în­chide pe Sfântul Ioan şi apoi îl va uci­de, prin tăierea capului, împlinind astfel ceea ce tatăl său nu a reuşit să împlinească.[11]

Ne putem întreba: dacă Abel a fost ucis de Cain şi dacă Irod l-a ucis pe Zaharia, ce vină au fariseii? De ce sunt numiţi de Domnul Hristos „şerpi şi pui de vipere”[12]? Ne spune Sfântul Ioan Gura de Aur:

„Puiul de viperă iese la lumină omorând pe cea care i-a dat naştere, mân­cându-i pântecele.”.[13] Într-adevăr aşa au făcut cărturarii şi fariseii: şi-au ucis părinţii, iar pe învăţătorii lor i-au sfâşiat. A venit Ioan Botezătorul, vestindu-l pe Iisus, dar nu l-au crezut. A venit şi Iisus, dar nu numai că nu L-au crezut, ci L-au răstignit şi, după ce L-au răstignit, au păzit mormântul[14] şi, după ce a înviat, au mituit străjerii.[15]


[1] Mt 23, 30.

[2] Diac. Prof. Dr. EMILIAN VASILESCU, Istoria Religiilor, ed. a III-a, Ed. Didactică şi Peda­gogică, R.A., Bucureşti, 1998, p.127.

[3] Pr. Prof. Dr. STELIAN TOFANĂ, Introducere în Studiul Noului Testament, vol. II: Evan­gheliile după Matei şi Marcu. Documentul „Quelle”, Ed. Presa Universitară Clu­jeană, Cluj-Napoca, 2002, pp. 156 – 158. A se vedea şi Horia Matei, Enigmele Terei, vol. II, Bucureşti, 1983, p. 121.

[4] Ies 13, 21 – 22.

[5] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, pp. 78 – 79.

[6] Mt 2, 2.

[7] Dr. ALFRED HÂRLĂOANU, Istoria universală a poporului evreu, Ed. Zarkony Ltd, Bucureşti, 1992, pp. 291 – 300.

[8] Lc 1, 80.

[9] Lc 1, 62 – 65.

[10] Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, în Vieţile sfinţilor, luna septembrie, ziua a cincea, Ed. Episcopiei Romanului, 1999, pp. 87 – 90.

[11] Mt 14, 3 – 10.

[12] Mt 23, 33.

[13] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, p. 133.

[14] Mt 27, 64 – 66.

[15] Mt 28, 11 – 15.

Meditație la Evanghelia zilei
Meditație la Evanghelia zilei
„Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe cei trimişi la tine!” (Miercuri, Săptămâna a XI-a după Rusalii)
„Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe cei trimişi la tine!” (Miercuri, Săptămâna a XI-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Sfinţii mărturisitori ardeleni

Sfinţii mărturisitori ardeleni

Biserica noastră îi prăznuieşte în fiecare an, pe data de 21 octombrie, pe sfinţii mărturisitori ardeleni, care au pătimit pentru credinţa lor în secolul 18. Sunt cinstiţi în mod deosebit în Transilvania iar pătimirea lor a fost cauzată de rezistenţa lor în faţa...

Reflecții asupra cultului divin

Reflecții asupra cultului divin

Scopul întregii educații catehetice, religioase a creștinului este acela de a-l introduce în Biserică, în trupul mistic al lui Hristos și să îl integreze în viața Bisericii, care este viața de har, de comuniune cu Dumnezeu, de iubire, de unitate și progres duhovnicesc...

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 3)

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 3)

Părintele Gheorghe Calciu își amintește din vremea în care era deținut în temnițele comuniste: „În dimineaţa aceea de Paşti mă rugam lui Dumnezeu să nu vină gardianul acesta (să nu fie de rând în acea zi, căci era cumplit). El până nu bătea trei-patru inşi, aşa ca să...