Duminică, 23 aprilie 2017, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin al Maramureşului şi Sătmarului, oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în satul natal, Rozavlea, la biserica cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, în fruntea unui sobor din care au făcut parte preotul paroh Vasile Cozma, pr. Grigore Andreica, paroh în Rozavlea şi fost protopop al Vişeului, preoţi din vecinătate.
Întâmpinarea şi primirea Episcopului a fost realizată după tradiţia maramureşeană, iar însoţirea până la biserică a fost făcută în procesiune.
Biserica din Şesul Mănăstirii, toponim care indică existenţa unei mănăstiri în această zonă, „a fost martirizată, pentru că un incendiu necruţător, pe care nu putem să-l punem în vina şi în contul nimănui, ci a unor întâmplări nefericite, care au concurat şi au dus la aprinderea bisericii, au făcut să ardă ca o torţă, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Ori biserica în care s-a aşezat atât de mult suflet şi atât de multă credinţă s-a mistuit odată cu o parte din entuziasmul credincioşilor, care au fost foarte afectaţi. Întâi, familia părintelui şi apoi credincioşii din această parte de localitate. Această întâmplare năpraznică am luat-o ca pe o încercare. Bine că nu s-a întâmplat să fie victime omeneşti. Tot ce este de lemn sau de zid se reconstruieşte. Inima pe care aţi pus-o şi ofrandele pe care le-aţi dăruit, şi credinţa, şi iubirea de Dumnezeu pe care aţi avut-o au dat drept rezultat şi solidaritatea noastră, a tuturor, pentru construirea pe aceeaşi temelie a unei noi biserici de aceleaşi dimensiune, de aceeaşi frumuseţe, de aceeaşi valoare şi după acelaşi proiect de biserică tradiţională maramureşeană, a mai spus Preasfinţitul Părinte Episcop.”
La cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Iustin a mai vorbit apoi despre semnificaţia duminicii a doua după Paşti, a Sfântului Apostol Toma. „Iisus Hristos le-a arătat Sfinţilor Apostoli semnele identităţii Sale: rănile din mâini, din picioare şi coaste. Pe care nu le-a vindecat. A rămas cu ele nevindecate. Mântuitorul a vindecat toată boala şi toată neputinţa. Şi rănile tuturor oamenilor şi boli incurabile. Însă propriile răni nu le-a vindecat. De ce? Pentru că sunt rănile Mântuitorului izvorâte din iubire. Palmele rănite, şi picioarele rănite, şi coasta însuliţată arată iubirea răstignită a Mântuitorului, Care a zis: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaţa sau sufletul să şi-l dea pentru prietenii săi. Pentru mărturisitorii Săi. Aceasta este identitatea Mântuitorului: rănile.”
Răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhierească au fost date de Grupul coral bizantin „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Adrian Dobreanu. În timpul Sfintei Liturghii a fost hirotonit întru diacon tânărul teolog Nicolae Babiuc, care va deveni preot, în una din duminicile viitoare, pe seama Parohiei Călineşti, Protopopiatul Sighet.
Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
