Ilie Torouțiu – cel care a imortalizat Bucovina

Ilie Torouțiu a fost un tipograf român care s-a remarcat pentru pasiunea sa de a colecționa documente inedite bucovinene. Îi plăcea să adune și să comenteze scrieri literare provenite din zona sa de baștină. Datorită strădaniilor sale, istoricii de astăzi au o porțiune de istorie bine documentată. Așadar, meritul său este de a fi imortalizat o parte din istorie.

Ilie Torouțiu s-a născut la data de 17 iunie 1888 într-o familie săracă din Solca, care la acea vreme făcea parte din Bucovina. Părinții săi erau țărani  și își duceau cu greu traiul de pe o zi pe alta.  În timpul școlii primare un profesor i-a remarcat calitățile intelectuale și l-a sfătuit să meargă în Suceava pentru a studia o meserie. La vârsta de 14 ani a plecat din casa părintească pentru a studia. S-a angajat într-o tipografie. Patronul său era om cumsecade, îi apreciază hărnicia, determinarea și interesul pentru cărți și reușește să obțină o bursă din partea Societății meseriașilor din Suceava.

În anul 1902 a fost admis la liceul greco-oriental din Suceava. În această perioadă s-a dovedit a fi un student foarte silitor. Dădea randament bun atât la școală cât și la tipografie, unde trebuia să continue să lucreze pentru a nu-și pierde bursa.

În anul 1910 s-a înscris la Facultatea de literatură și filosofie din Cernăuți. În timpul studiilor s-a remarcat din nou ca student, încât a obținut de la rectorul Matthias Friedwagner⁠ o bursă la Academia de Studii Sociale și Comerciale din Frankfurt. Iar în anul 1913 a predat limbi romanice la această Universitatea de aici.

Când se întoarce în țară nu revine acasă în Bucovina, ci se stabilește definitiv în București. A devenit profesor la Liceul Cantemir din capitală. În anul 1911 publică prima sa carte „A fost odată”, o coleție de povești și cântece populare.  Până în anul 1916 a editat ziarul „Bucovina”, un periodic pentru cei proveniți din zona sa de baștină. A publicat de asemenea în revistele  Convorbiri Literare, Sămănătorul, Ramuri, Făt-Frumos, Floarea-soarelui, Literare și Pagina de istorie și critică. Ilie Torouțiu a tradus mult din limba  germană și greacă. A cules folclor literar bucovinean, a publicat studii despre viața economică din Bucovina și a lăsat multe pagini de critică literară și istorică. Însă, cea mai apreciată lucrare a sa este colecția de „Studii și documente literare”. În decursul vieții a adunat documente, piese de istorie literară  din fonduri personale și arhivele instituțiilor pe care le-a  vizitat. A adunat material cu valoare istorică în 13 volume imense. Primul volum l-a publicat în colaborare cu Gheorghe Cardaș. Iar celelalte 12 sunt rodul muncii sale îndelungate. Pentru munca sa incredibilă, modestul profesor, a fost ales în anul 1931 membru corespondent al Academiei Române.

În anii de război s-a refugiat la Iași. După încheierea Războiului s-a întors în București, unde a înființat  Institutul de Arte Grafice „Bucovina”, adus ca un omagiu pentru activitatea sa de tipograf, pe care a îndrăgit-o dintotdeauna.

În timpul Decretului-lege din anul 1945 regimul comunist i-a interzis lui Ilie Torouțiu să mai publice lucrări și studii, iar în anul 1948 a fost exclus abuziv din Academia Română. Totuși cenzura s-a rezumat doar la atât. Un document din anul 1954 arată că familia Torouțiu primea o pensie de ajutor social și ajutor lunar din partea Academiei R.P.R.

În anul 1946, Ilie Torouțiu, împreună cu soția sa au decis să doneze întreaga sa arhivă și bibliotecă Academiei Române.

A trecut la cele veșnice în ziua de 23 noiembrie  1953 în urma „unei boli incurabile”, în locuința sa de pe strada Argentina.

Ilie Torouțiu a publicat mult în decursul vieții. S-a remarcat ca istoric cultural, datorită pasiunii sale de a colecționa și comenta documente literare rare.  Istoricii români, în special cei preocupați de zona Bucovinei îi sunt astăzi mulțumitori pentru a fi imortalizat o parte din bogata istorie ce o oferă zona.

 

Surse:

Pavel Țugui, Ilie Torouțiu și arhiva sa de istorie literară, http://codrulcosminului.usv.ro/CC10/toroutiu.pdf

Natalia Lunic, Un polemist necruțător și intratabil I.E. Torouțiu, http://libruniv.usarb.md/xXx/reviste/confbib/articole/2005_2/38-44%20conf_2-2005.PDF

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_Torou%C8%9Biu

https://www.referatele.com/referate/romana/Ilie-Toroutiu/index.php

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Ilie Torouțiu - cel care a imortalizat Bucovina
Loading
/
Sfântul Nectarie de Eghina – dascăl de Teologie

Sfântul Nectarie de Eghina – dascăl de Teologie

Această personalitate duhovnicească contemporană de excepție este cunoscută în contemporaneitate, mai ales în spațiul pastoral-duhovnicesc, drept un sfânt contemporan din categoria taumaturgilor. Însă nu trebuie să uităm că a fost și un dascăl de Teologie, activitate...

Părintele Sofian Boghiu, bătrânul filocalic

Părintele Sofian Boghiu, bătrânul filocalic

Probabil că cea mai bună descriere sintetizatoare a părintelui duhovnicesc în termeni evanghelici, care devine și program de viață efectiv la Părintele Sofian Boghiu, este răspunsul consemnat într-una din lucrările sale: „Smerenia și dragostea! Cele pe care le...

Părintele Sofian Boghiu – un practicant al rugăciunii isihaste

Părintele Sofian Boghiu – un practicant al rugăciunii isihaste

Personalitate importantă a monahismului românesc contemporan, părintele arhimandrit Sofian Boghiu, născut la 7 octombrie 1912 în Cuconeștii Vechi, județul Bălți și decedat la 14 septembrie 2002, înscrie cu cinste nu doar o pagină în istoria artei bisericești românești...

Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Florești, Cluj

Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Florești, Cluj

Aşezământul monahal, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, este situat în comuna Florești, județul Cluj, fiind ctitorit din iniţiativa preotului Vasile Fizeşan, a familiei Beldea și a credincioșilor din  Floreşti. Piatra de temelie a fost pusă de vrednicul de...

Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” de la Cășiel

Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” de la Cășiel

Mânăstirea Cășiel, din Protopopiatul Dej, județul Cluj, a fost ctitorită de călugărul Pahomie Georgiu, în anul 1765, pe pământul părinților lui. A fost cruţată de la distrugere atunci când împăratul Iosif al II-lea a dispus, la 1784-1785, desfiinţarea mănăstirilor...