Împărăția și ipostazele ei

de | oct. 29, 2021 | Eseu

Text și context

Parabola aflată în centrul pericopei de astăzi e adresată fariseilor. Pentru a nu știu câta oară, Hristos critică atitudinea lor și vine să pună accentele cum se cade. Formalismului atât de des invocat de ei, devenit însă o adevărată formă fără fond, îi contrapune iubirea. Iar așa-zisele lor valori, Domnul ține să le contracareze prin cele genuine.

Lazăr

În general, atunci când spune o poveste cu miez, Iisus se ferește să folosească nume. Protagonistul e fie „un om”, fie „un tată”, fie „un fiu”, fie o anumită categorie socială. Adineauri, El vorbise despre „un iconom” într-o parabolă care lovește la temelia unor conjuncturalisme sociale. De-această dată, însă, eroul povestirii e prezentat nominal. E Lazăr. Nu oricare Lazăr, ci săracul. Reprezentant al unei categorii sociale blamate în baza insignifiantului pe care îl reprezintă în fața lumii și asociat cu păcatul. Căci societatea iudaică vede orice formă de plagă, trupească ori socială, ca fiind urmare a păcatului. Cea creștină va veni ulterior să citească din spusele lui Hristos, realitățile în cheia iubirii, nu în cea a cauzalității. Cel puțin aparent! Așadar, săracul Lazăr. Un om care nu are semnalmente, genealogie ori relevanță. Stă la poarta unui bogat și se satură din fărâmiturile rămase. Cu aroganță, acel om căruia nu i se pomenește numele, deși în logica umană e important, îi aruncă din vreme în vreme resturi, umilindu-l. Omul le primește și fără să se plângă, își ține prin intermediul lor, nevoile de nutriție pe linia de plutire.

Câinii

Dar celelalte nevoi? Căci omul nu trăiește ca să mănânce, ci să iubească. Să răspândească dragostea lui asupra celor din jur. Afecțiunea cade în sarcina unor ființe mult mai nobile. Câinii sunt cei care vin să-i lingă rănile. Bravele animale, la fel de irelevante social ca și el, ori poate cu un pas mai vizibile, vin din vreme-n vreme și-i mângâie cu blana lor trupul firav. Iar bubele sale sunt linse, ca o formă de mângâiere. Parcă i-ar spune, precum Cuza lui Moș Ion Roată: „Unde te-a scuipat boierul, te sărută Domnitorul!” Sublime ființe, minunat tablou!

Reversul medaliei

Dacă aceasta este scena de debut a frescei, la scurtă vreme, realitățile se inversează. Amândouă personajele, anonimul social și anonimul divin, adică săracul Lazăr și bogatul nemilostiv, mor. Schimbă domiciliul și realitățile. Unul ajunge în sânul lui Avraam, celălalt în iad. Perpelindu-se de sete, bogatul își aruncă ochii în sus. Căci suferința te face să privești mai adesea în sus decât bunăstarea, care implică riscul de a privi de sus. Îl vede deasupra pe Lazăr, veselindu-se în sânul lui Avraam. E frumoasă metafora și a suscitat în decursul vremii atenția multor artiști. Bucuros să vadă un chip cunoscut asupra căruia nutrește încă un sentiment de superioritate, i se adresează părintelui Avraam. Ca de la egal la egal. Pesemne consideră că acum omul fără căpătâi a devenit sluga celui în sânul căruia se găsește. Cere să fie trimis așadar pribeagul ce-i străjuise poarta să-i aducă apă. Oare el nu vede că măria sa, bogatul, e în neputință? De ce e atât de insensibil, de nesimțit? În locul Patriarhului Vechiului Testament, mulți dintre noi am răspunde probabil arogant și în răspăr unei astfel de solicitări de-o agasantă nesimțire. Ori, poate pur și simplu, am da ignore. Blândul părinte posedă însă calmul necesar de a-i explica cum stau lucrurile. Aduce în discuție prăpastia de netrecut ce vine să separe două realități și apoi, când conversația începe să fie direcționată înspre interesul de castă, arată înspre valorile fundamentale. Insistă asupra faptului că datul revelat primează în fața minunii, tocmai datorită caracteristicilor sale: „Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei”, începe răspunsul lui Avraam. Cu aroganță și insistență, bogatul insistă: „Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi”. La această solicitare, răspunsul apăsat vine în fapt să sintetizeze întregul conținut al Scripturii: „Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi”. Scurt și pe față!

În loc de concluzii

Și lumea de-atunci, ca și cea de astăzi era ahtiată după senzațional. Lumea aștepta minuni, vindecări, învieri și alte lucruri. Pe toate le privea însă ca pe niște strategii de marketing. Poate tocmai de acea Domnul se manifestă cu parcimonie sub aspectul miraculosului. Nu face minuni de-amorul artei, ci ca să zidească în suflet. Superlativul senzaționalului poate fi întâlnit, în opinia Lui, în paginile textului revelat. Acela pe care el vine să-L împlinească. Ceea ce spunea Dânsul atunci e valabil și astăzi. Și va fi în vecii vecilor.

În altă ordine de idei, în ipostaza unuia dintre cele două personaje putem să ne regăsim oricând. Putem alege noi între gloria efemeră a lumii și numele scris în veșnicie. Săracul Lazăr, da! Însă e mai de preferat decât anonimul unei bogății ce se sfârșește odată ce-am călcat pe buza mormântului. Și mai spune ceva pericopa de astăzi. Un lucru pe care susținătorii drepturilor animalelor pare că-l ignoră. Și care ne-ar zidi. Câinii sunt capabili să ofere omului suferind mai mult decât o societate prosperă care-l privește cu indiferență. Singurul lucru care contează pentru bietul om e o inimă bătând în vecinătatea sa. Una caldă, ce se exprimă prin intermediul unei priviri senine. A unui clipit din ochi ce nu judecă, ci vine să ofere o sinceră și caldă afecțiune. Iubirea va mântui lumea, nu fărâmiturile ce cad de la masa bogaților. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Împărăția și ipostazele ei
Împărăția și ipostazele ei
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Arhiepiscopul Teofil Herineanu, un om deasupra timpului său

Arhiepiscopul Teofil Herineanu, un om deasupra timpului său

Pr. Bogdan Ivanov O trăsătură a acestui venerabil ierarh al Bisericii a fost discreţia, care l-a caracterizat pe tot parcursul vieţii lui, datorită căreia de multe ori biografia şi omul dispăreau în faţa figurii şi misiunii arhiereului. Aceeaşi discreţie i-a marcat...

Regina Maria numită și „Regina Inimilor”, „Regina soldat” și „Mama Răniților” | 147 de ani de la naștere

Arhiepiscopul Justinian Chira

Vă propun să descoperim chipul unui alt ierarh aparte, al cărui nume se leagă atât de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului, cât și de Episcopia Maramureșului și Sătmarului: Înaltpreasfințitul Justinian Chira. S-a născut la data de 28 mai...

Mai multe din Eseu
Invitații și „cina” cu Stăpânul

Invitații și „cina” cu Stăpânul

Aspecte introductive Capitolul al patrusprezecelea al relatării Sfântului Luca, în cadrul căreia este plasată pericopa evanghelică de astăzi, vine parcă să reia, în aceeași logică, însă pe baza altui studiu de caz, ideile enunțate în duminica precedentă. De această...

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

„Averea” și poruncile

„Averea” și poruncile

Text și context Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelica de astăzi debutează cu o parabolă. Hristos  vorbește despre dreptatea divină. Se folosește de un exemplu care-i permite, pe baza contrastului, să arate ce diferență este între logica și justiția divină și...

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Unul dintre aspectele vieții religioase creștine este devenirea omului după trăsăturile naturii sale. Acest demers presupune învățarea și educarea sa progresivă, în mai multe etape, conform dezvoltării specifice firii sale. Dintru început relația omului cu Dumnezeu...

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Nu, acesta nu e un eseu despre urgenţa instituţionalizării educaţiei încă de la vârste fragede, în care nu cred, și nici despre educaţia extrainstituţională sau libertatea părinţilor în alegerile pentru cei mici. Acesta e un text despre recunoștinţă. Pe 21 noiembrie...