Importanţa rugăciunii | Începutul Triodului

de | feb. 12, 2022 | Spiritualitate

„Vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul zicând: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului»” (Luca 18, 13)

Intrăm într-o perioadă specială din Anul Liturgic: începe perioada Triodului. Aceasta ţine zece săptămâni, până la Paşti. Este o perioadă specială de post, de rugăciune, de nevoinţă, de meditaţie. Sfânta Biserică a rânduit ca la începutul acestei perioade să se citească o pericopă evanghelică cu un profund caracter de smerenie şi de subliniere a importanţei rugăciunii şi a nevoinţei. Până la Paşti, am zis, Biserica, prin rânduielile sale, ne dă posibilitatea ca să ne îndreptăm viaţa, rugându-ne, nevoindu-ne, postind, smerindu-ne şi punând în practică toate celelalte virtuţi creştineşti.

Eu mă voi opri la un singur aspect pe care ni-l sugerează pericopa evanghelică a Vameșului și a Fariseului, anume că unul dintre mijloacele cel mai la îndemână pe care le avem pentru îndreptarea vieţii noastre, pentru apropierea de Dumnezeu, este rugăciunea.

Am plecat de la crâmpeiul de rugăciune al vameşului, pe care l-am citit din Evanghelia după Luca din capitolul 18, versetul 13: „Vameşul, departe stând nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul zicând: «Dumnezeule milostiv fi i mie, păcătosului»”. Vom vedea că această rugăciune făcută de vameş, despre care Mântuitorul spunea că el s-a întors acasă mai folosit decât fariseul care se lăuda pe sine, are cel puţin trei calităţi. Întâi de toate e făcută cu smerenie. Observăm acest lucru din faptul că vameşul nu cuteza să-şi ridice ochii către cer ştiindu-se păcătos. El se smerea în faţa lui Dumnezeu şi-I zicea: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

În al doilea rând, rugăciunea vameşului era făcută cu credinţă. Iată deci, cum a fost rugăciunea vameşului şi cum trebuie să fie făcută şi rugăciunea noastră: cu smerenie şi cu credinţă. Referitor la acest lucru, că rugăciunea trebuie făcută cu credinţă, Sfântul Iacov în Epistola sa în capitolul 1, versetele 5 şi 6, ne spune: „de este cineva dintre voi lipsit de înţelepciune să o ceară de la Dumnezeu cel ce dă tuturor toate fără deosebire şi fără înfruntare şi i se va da. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu”.

Aşadar, rugăciunea trebuie făcută cu smerenie, dându-ne seama că suntem păcătoşi, că suntem răi, că suntem nedrepţi, dar trebuie făcută cu credinţă, pentru că altfel nu e împlinită de Dumnezeu.

Aş mai adăuga o caracteristică a rugăciunii pe care a făcut-o vameşul şi pe care trebuie s-o facem şi noi: rugăciunea trebuie făcută cu pace în suflet. Atunci când eşti în vrajbă cu semenii tăi, atunci când eşti în duşmănie cu cei din casa ta, nu ai pacea sufletului şi rugăciunea nu se-mplineşte. În acest sens, Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia după Marcu, în capitolul 11, versetul 24, spune câteva lucruri: „De aceea vă zic vouă: «toate câte cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea, iar când staţi de vă rugaţi iertaţi orice aveţi împotriva cuiva ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Că de nu veţi ierta voi, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile voastre»”.

Aşadar, rugăciunea trebuie făcută cu smerenie, rugăciunea trebuie făcută cu credinţă şi rugăciunea trebuie făcută cu pace în suflet.

Părinţii preocupaţi de rugăciune, cei ce au subliniat faptul că rugăciunea trebuie făcută cu smerenie, cu credinţă şi cu pace în suflet, care se rugau mult şi-i învăţau şi pe alţii din experienţa lor, spuneau că rugăciunea noastră, oriunde ar fi făcută, acasă, la biserică, pe drum, rugăciunea noastră poate fi de o calitate bună sau proastă. Părinţii subliniază cinci trepte calitative ale rugăciunii credinciosului.

Treapta cea mai de jos este rugăciunea întinată. În timp ce omul se roagă îi trec prin minte tot felul de gânduri şi imagini păcătoase. În loc ca rugăciunea lui să fie ascultată îşi mai adaugă păcate la bagajul pe care l-a avut. Aceasta este rugăciunea întinată. Din nefericire, noi pământenii nu putem scăpa nici de această rugăciune.

Dar, dacă stăruim în rugăciune, pentru că învăţătoarea rugăciunii este însăşi rugăciunea, vom ajunge la a doua treaptă calitativă a rugăciunii. Este vorba de rugăciunea timpului pierdut. Pe această treaptă, când ne rugăm, nu ne gândim la lucruri rele, nu mai avem imagini păcătoase, dar ne gândim la tot felul de lucruri bune, la grija zilei care ne este înainte. Dimineaţa sau seara când ne facem rugăciunile, analizăm întreaga zi. Nu putem vorbi şi cu Dumnezeu şi cu oamenii. Sfântul Ioan Scărarul, în cartea sa „Scara Raiului”, zice că împăratul are oroare de cei ce vin în audienţă şi, când ar trebui să stea de vorbă cu el, stau de vorbă cu duşmanii. La fel şi creştinii care atunci când se roagă, în loc să stea de vorbă cu Dumnezeu, vorbesc cu gândurile lor păcătoase, cu dracul, îl supără pe Împăratul Cerului. Deci, a doua treaptă a rugăciunii, este rugăciunea timp pierdut. E mai bună decât rugăciunea întinată, dar nici aceasta nu ajunge la ţintă.

Dacă stăruim, ajungem pe a treia treaptă calitativă a rugăciunii, care este rugăciunea făcută cu mintea. De data aceasta omul nu se gândeşte nici la rele, nici la bune, el este atent la ce citeşte din cartea de rugăciuni, este atent la ce se spune în Biserică, este atent la ceea ce-i spune el lui Dumnezeu (pentru că omul poate avea şi o rugăciune liberă, spunându-i lui Dumnezeu toate necazurile), dar nu participă şi inima. Este doar o rugăciune cu mintea, este o rugăciune uscată. Aceasta este rugăciunea minţii.

Dacă stăruim mai departe, ajungem pe a patra treaptă calitativă a rugăciunii, la rugăciunea făcută cu mintea în inimă. Fie că citim rugăciuni, fie că le zicem pe dinafară, ne concentrăm la ceea ce spunem şi mintea se coboară în inimă şi toată fiinţa noastră participă la rugăciune şi strigăm din adâncuri către Dumnezeu şi Dumnezeu ne aude. Cred că aşa s-a rugat vameşul în templu: din toată inima, coborându-şi mintea în inimă, smerindu-se că era păcătos, având credinţă că Dumnezeu îl aude şi fiind în pace cu toţi semenii lui.

Sfântul Pavel mai pomeneşte şi de o a cincea treaptă calitativă a rugăciunii, care de fapt nici nu mai este rugăciune, ci e mai presus de rugăciune. Este starea de extaz sau de răpire la care au ajuns Sfinţii. Iată ce zice Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Romani, în capitolul 8, în versetul 26, referitor la această rugăciune care este mai mult decât o rugăciune: „De asemenea şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunilor noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie ci însuşi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite”. Auziţi? Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, dacă am ajuns la măsura aceasta, dacă am ajuns nişte rugători deosebiţi şi am depăşit şi a patra treaptă calitativă a rugăciunii. Experienţa aceasta au avut-o Sfinţii Părinţi care la rugăciune erau în stare de extaz, de răpire. Chiar Sfântul Pavel o spunea din propria lui experienţă, pentru că el a fost răpit până la al treilea cer, fiind în stare de extaz şi de rugăciune.

Toate acestea ni le amintim acum când începem o perioadă specială din Anul Bisericesc, acum când începe Perioada Triodului care durează zece săptămâni, dintre care primele trei sunt de acomodare de introducere în atmosfera de post, apoi celelalte care constituie chiar perioada Postului Mare, perioadă de rugăciune, perioadă de nevoinţă. Aceasta este încă o şansă pe care Dumnezeu ne-o dă ca să ne apropiem de El şi să ne facem mai buni.


* Predică rostită în data de 5 februarie 2012, Duminica a 33-a după Rusalii, a Vameşului şi Fariseului, în biserica cu hramul „Naşterea Domnului” din Cluj-Napoca.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Lectură personală I Corinteni 13

Lectură personală I Corinteni 13

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. De-aș fi poliglot sau poet, dar dragoste nu am, aș perfoma într-o fanfară dezacordată. 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş...

Mai multe din Spiritualitate
Maternitatea Maicii Domnului

Maternitatea Maicii Domnului

Maternitatea Maicii Domnului implică în primul și în primul rând acel „fie!”, rostit în chip hotărât în fața arhanghelului.Din acel moment, ea devine cea care-L poartă în pântece pe Hristos. Îi va fi mamă, comportându-se întru totul la modul superlativ din această...

Atitudinea demnă a Maicii Domnului

Atitudinea demnă a Maicii Domnului

Episodul întâlnirii cu dreptul Simeon se încheie cu previziuni sumbre pentru Maica Domnului. Bătrânul e recunoscător lui Dumnezeu pentru împlinirea făgăduinței, însă ține să-i transmită Fecioarei că prin însăși sufletul ei va trece sabie. Grele și descurajatoare...

Maica Domnului, stâlp al credinței

Maica Domnului, stâlp al credinței

Alături de parabola fiului risipitor, momentul de după Răstignire, în care Hristos are un dialog cu Maica îndurerată și ucenicul iubit, reprezintă cu certitudine una dintre imaginile cu cel mai puternic impact emoțional ale Noului Testament. În agonia ultimelor clipe,...

Fie mie după Cuvântul Tău!

Fie mie după Cuvântul Tău!

Dacă nunta din Cana Galileii ne aduce în atenție Evanghelia Maicii Domnului, ce gravitează în jurul unui mesaj scurt, clar articulat și ne-o reliefează pe cea în cauză drept o „odighitrie”, adică o călăuzitoare, cu mult înainte de apariția icoanei cu acest nume,...

Maica Domnului și feminismul

Maica Domnului și feminismul

Vă propun astăzi să medităm la doi termeni-cheie, ai unui discurs ce ar putea deveni des uzitat în spațiul teologic și cel social: Maica Domnului și feminism. Trăim într-o societate în care, de câteva decenii, dacă nu chiar de mai bine de un secol, rolul femeii a...

Maica Domnului, mijlocitoare pentru noi la Fiul ei

Maica Domnului, mijlocitoare pentru noi la Fiul ei

Vă propun să pornim astăzi în înțelegerea Maicii Domnului și a acțiunilor ei de la compararea a două episoade evanghelice: ispitirea din Carantania și nunta din Cana Galileii. Personajul principal al amândurora este Hristos. Și într-o parte, și în alta, este contactat...