In Memoriam Preasfințitul Părinte Episcop Vasile Flueraș Someșanul – Medalion Biobibliografic

de Documentare, Evocări

Fost-a om trimis de la Dumnezeu

Ioan 1, 6.

La finele anului centenar al Marii Uniri, pe 30 decembrie 2018, preasfințitul părinte episcop Vasile Someșanul a împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani, dintre care 20 de arhierie și 42 de slujire a Bisericii lui Hristos din Transilvania. Cu acel fericit prilej i s-a dedicat un volum aniversar intitulat sugestiv: „Bucuria credinței. Părintele Episcop Vasile Someșanul la 70 de ani”, la care am avut șansa să contribui cu un medalion biobibliografic, pe care i l-am închinat și pe care îl reproduc în cele ce urmează ca pioasă evocare In Memoriam.

Părintele Vasile Flueraș a odrăslit într-o familie cu rădăcini adânci în vechea lume românească din mărginimea Clujului. Părinții săi, Constantin și Rozalia Flueraș, au făcut parte din comunitatea străveche a satului Cluj-Mănăștur, până în anul 1894 o localitate distinctă din punct de vedere administrativ de orașul Cluj. Contribuția românilor din Mănăștur la pulsul românesc al Clujului a fost una deloc neglijabilă, comunitatea avându-l drept reprezentant ales în delegația clujeană la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 pe mănăștureanul Pavel Albu (1885-1939). Asemenea majorității românilor, familia episcopului Vasile și-a adus obolul ei de sânge și lacrimi la înfăptuirea idealului național românesc, bunicul său patern căzând pe fronturile Primului Război Mondial.

Cluj-Mănășturul este cunoscut în istoria Transilvaniei mai ales datorită abației benedictine afierosite Sfintei Fecioare Maria, un important centru spiritual, cultural și notarial pe întreaga durată a Evului Mediu. Biserica a intrat în mentalul colectiv clujean sub denumirea de „Calvaria” sau „Coștei”, iar între 1948 și 1994 a funcționat ca lăcaș de cult ortodox cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Între posesiunile abației medievale s-a aflat și satul omonim, locuit în majoritate de români, atestat documentar în secolul XIII. De confesiune ortodoxă, românii din Cluj-Mănăștur au fost constituiți într-o parohie cu biserică și casă parohială proprie încă de la începutul secolului XVII, după cum rezultă în mod limpede din jurnalul de călătorie al pastorului luteran suedez Conrad Jacob Hildebrandt (1629-1679), care a întreprins între anii 1656-1658 o călătorie în Transilvania, oprindu-se pentru câteva zile la castelul din Cluj-Mănăștur al principelui Gheorghe Rákóczy al II-lea. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea câteva familii de comercianți greco-valahi din Balcani ctitoresc în vatra satului Cluj-Mănăștur o mănăstire ortodoxă pe care o pun sub protecția Maicii Domnului, toate rectitoririle ulterioare până la biserica de zid de astăzi, edificată între anii 1950-1961, păstrând acest hram închinat Fecioarei Maria, fără-ndoială o expresie a dragostei românilor mănăștureni pentru Maica Preacurată. De aceea, cred că și icoana „Maica Milelor” de la Târlișua, pictată de cunoscutul iconar ardelean, preotul Luca din Iclod, aflată astăzi în Muzeul Mitropoliei Clujului de la subsolul catedralei mitropolitane, a venit în mijlocul mănășturenilor în anii ’30 ai secolului trecut, adăstând lângă altarul bisericii Calvaria și apoi lângă cel al noului locaș de cult ortodox Sfinții Petru și Pavel de pe strada Primăverii vreme de opt decenii.

Sub această adumbrire a Maicii Milelor de la Calvaria, pruncul Vasile Flueraș a primit „sfânta luminare” a botezului la începutul anului 1949 prin slujirea și rugăciunea protopopului Florian Geomoleanu (1915-1979). Lângă aceeași icoana făcătoare de minuni a Născătoare de Dumnezeu și la umbra venerabilului preot ortodox Romul Popa (1890-1981), tânărul Vasile a crescut în Hristos, și-a descoperit vocația și s-a format apoi ca slujitor și duhovnic al Bisericii Ortodoxe.

Formarea socială, profesională și intelectuală a debutat în școala generală din Mănăștur între anii 1955-1962, apoi a continuat în Școala profesională „16 Februarie” (1962-1965) și la Liceul nr. 12 din Cluj între 1965-1971, an în care și-a luat și examenul de bacalaureat. În paralel, vreme de șapte ani (1965-1972) a muncit la Uzina „16 Februarie” ca strungar în metale, cunoscând, în acest fel, nemijlocit greutățile vieții celor mulți care lucrau în producție prin fabricile patriei. Respectând legislația românească a vremii, între anii 1968-1970 și-a satisfăcut stagiul militar.

Dar tânărul Vasile Flueraș dorea să-și pună viața în folosul și în ajutorul semenilor, astfel că după ce revine din armată se înscrie la examenul de admitere la Facultatea de Medicină din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj, examen pe care nu-l trece, deoarece Dumnezeu avea alt plan cu robul său Vasile, în a cărui inimă a aprins în toamna anului 1968, după un pelerinaj la mănăstirile de pe Valea Oltului, dragostea pentru teologie, isihie și sacerdoțiu. Încurajat, povățuit și susținut de „părintele și bătrânul” său, protopopul Romulus Popa (1890-1978) din Mănăștur, tânărul de douăzeci și patru de ani s-a înscris la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, ale cărui cursuri le-a urmat între anii 1972-1976. Pe parcursul celor patru ani de studenție sibiană s-a apropiat de teologia părinților capadocieni aprofundând cu precădere  scrierile acestora referitoare la filantropie. Astfel, la finalizarea cursurilor teologice, în iunie 1976, și-a redactat lucrarea de licență intitulată „Probleme sociale în scrierile părinților capadocieni” sub îndrumarea eruditului preot profesor dr. Teodor Bodogae (1911-1994), titularul catedrei de „Bizantinologie” a Institutului Teologic din Sibiu între anii 1973 și 1981. Întreaga activitate ulterioară a părintelui Vasile va demonstra că lucrarea sa de licență a fost una profetică, cunoștințele teoretice culese, sintetizate și decantate într-o lucrare academică de teologie fiind puse apoi în lucrare prin slujirea sa preoțească, mai ales în treapta arhierească, centrată pe problemele social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe din arealul geografic clujean.

În iarna anului 1976 teologul Vasile Someșanul a fost hirotonit diacon (26 noiembrie) și preot (27 noiembrie) celib de către vlădica Justinian Chira Maramureșanul (1921-2016), episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, pentru credincioșii parohiei ortodoxe Tureni din Protopopiatul Turda. După o lună de păstorire la Tureni, la 1 ianuarie 1977, părintele Vasile a fost detașat ca preot slujitor la parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din cartierul Grigorescu al municipiului Cluj-Napoca, pe postul rămas vacant prin plecarea la studii doctorale în Spania a preotului Teofil Moldovan. După șapte luni de slujire la acest altar, în august 1977, părintele Flueraș a revenit acasă, în sânul comunității natale și la altarul bisericii Calvaria, străvechiul lăcaș de cult închinat de ctitori Maicii Domnului, unde fusese botezat. Vreme de patruspreze ce ani, părintele Vasile Flueraș a slujit în această parohie „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Mănăștur făcându-se cunoscut în cartier și în împrejurimi drept un preot de vocație, blând, înțelept, modest, generos, milostiv și iertător, duhovnic ales, căutat deopotrivă de credincioși simpli și de intelectuali, de elevi seminariști, de studenți teologi și de preoți. Aceste calități l-au făcut să fie remarcat atât de arhiepiscopul Teofil Herineanu, care i-a acordat distinția de „iconom” în anul 1987, cât și de conducerea Seminarului Teologic și, după 1989, a reînființatului Institut Teologic de Grad Universitar din Cluj-Napoca – în prezent Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai – care i-au încredințat ascultarea de duhovnic al elevilor și studenților teologi. La solicitarea pr. prof. dr. Alexandru Moraru, părintele Flueraș a acceptat slujirea de duhovnic-asistent la Intitutul Teologic clujean pe durata anului academic 1990-1991.

În primăvara anului 1991, de praznicul Bunei Vestiri, părintele Vasile Flueraș a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Alba Iulia avându-l ca naș de călugărie pe episcopul locului, părintele Andrei Andreicuț, din 2011 arhiepiscop și mitropolit al Clujului. La 1 octombrie 1991 ieromonahului Vasile Flueraș i s-a încredințat misiunea conducerii celebrei mănăstiri Nicula de lângă Gherla, în fruntea căreia s-a aflat ca stareț până în februarie 1994. Prin calitățile sale spirituale, părintele stareț Vasile a strâns și format în jurul său o pleiadă de ieromonahi și monahi tineri, astăzi, la rândul lor, părinți duhovnici renumiți și căutați de credincioși, precum părintele episcop Teofil Roman, arhiereu vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei, părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru, slujitor al Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca, părintele arhimandrit Visarion Pașca de la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Florești-Tăuți, părintele arhimandrit Nicolae Moldovan, starețul mănăstirii Nicula, părintele arhimandrit Casian Ioana, starețul mănăstirii Râșca Transilvană, și alții. Alături de toate realizările administrative, edilitare și gospodărești, renașterea și formarea duhovnicească a acestor părinți certifică virtuțile spirituale ale episcopului Vasile Someșanul și confirmă înscrierea sa în lanțul de aur al tradiției paternității duhovnicești a Bisericii Ortodoxe.

Observându-i calitățile spirituale, sensibilitățile umane și cunoscându-i renumele duhovnicesc, arhiepiscopul Bartolomeu Anania l-a numit, în februarie 1994, eclesiarh al Catedralei ahiepiscopale din Cluj-Napoca și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, hirotesindu-l totodată în treapta de arhimandrit. Părintele Vasile a slujit în această nouă ascultare vreme de patru ani. Și aici la catedrala ortodoxă din metropola Transilvaniei, la fel ca la mănăstirea Nicula și la biserica Calvaria, arhimandritul Vasile Flueraș s-a regăsit sub aceeași ocrotire binecuvântată a Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, toate aceste sfinte lăcașuri purtând hramul Adormirii Maicii Domnului. Am dorit să subliniez acest fapt, pentru că nu-l consider deloc întâmplător, părintele Vasile manifestând față de Maica Domnului o evlavie și o afinitate aparte, împărtășindu-se și preluând din duhul Mariei trei virtuți care-l particularizează în mod deosebit: smerenia, blândețea și gingășia sufleteasă.

În anul 1998, „bătrânul oștean” de la cârma Arhiepiscopiei Clujului a decis înființarea unui sector nou, misionar-social, în cadrul administrației eparhiale ca răspuns la provocările zilelor noastre. Pentru a da greutate și consistență acestui sector, în vara anului 1998 arhiepiscopul Bartolomeu a solicitat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române înființarea unui al doilea post de arhiereu vicar în cadrul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului propunându-l pentru ocuparea lui pe „Prea Cuviosul Arhimandrit Vasile Flueraș, licențiat în teologie, eclesiarh al catedralei arhiepiscopale și exarh al mânăstirilor din eparhia Clujului”, pe care-l caracteriza succint, dar sugestiv drept „călugăr și duhovnic de mare ținută și influență, al cărui zel duhovnicesc este dublat de o incontestabilă vocație misionară”. Întrunit în ședință de lucru în zilele de 4 și 5 iunie 1998 la București, Sfântul Sinod a aprobat solicitarea arhiepiscopului Bartolomeu și l-a ales pe arhimandritul Flueraș în postul vacant de episcop-vicar acordându-i titulatura de Vasile Someșanul.

Hirotonia întru arhiereu a părintelui Vasile a fost săvârșită la hramul mănăstirii Nicula, de praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1998, prin coliturghisirea și punerea mâinilor patriarhului Teoctist Arăpașu (1915-2007), mitropolitului Serafim Joantă al Europei Centrale și de Nord, arhiepiscopului Bartolomeu Anania (1921-2011), episcopului Calinic Argatu al Argeșului și Muscelului, episcopului Ioan Selejan al Harghitei și Covasnei – astăzi mitropolit al Banatului –, și a episcopului vicar Irineu Pop Bistrițeanul, astăzi arhiepiscop al Alba Iuliei. Cu acea ocazie, părintele episcop Vasile a făcut o scurtă mărturisire în fața ierarhilor, preoților și a credincioșilor afirmând că „ziua de astăzi este o zi de împlinire duhovnicească, pentru că, mulțumită proniei lui Dumnezeu și ocrotirii Sfintei Fecioare Maria (…) am primit dumnezeiescul har al arhieriei”, promițând solemn „că voi ști să împlinesc făgăduințele pe care le-am făcut la mărturisirea credinței și, dacă va fi nevoie, îmi voi da viața pentru apărarea poporului dreptcredincios, a moralei și a spiritualității sale ortodoxe”. Cei ce cunosc activitatea bogată și jertfelnicia cu care preasfințitul Vasile și-a asumat misiunea arhierească știu că ierarhul a împlinit acea promisiune și nu o dată și-a sacrificat propria-i sănătate pentru slujirea, bucuria, mângâierea și binele preoților și a credincioșilor.

La rândul său, mitropolitul Bartolomeu de pioasă amintire a afirmat atunci în mod public motivul și scopul pentru care l-a propus și l-a dorit pe părintele Vasile Flueraș pentru slujirea arhierească la Cluj: „A fost un îndemn în plus ca să-l chem pe Părintele Vasile Flueraș să devină cel de-al doilea episcop vicar cu o singură misiune importantă, aceea de a unge rănile; aceasta este harisma părintelui Vasile. Cei mai mulți îl cunoașteți, mai ales clujenii și mai cu seamă intelectualii din Cluj, cărora de ani de zile vă este duhovnic. Împreună cu preoții misionari, Prea Sfințitul Vasile Someșanul va merge în spitale să mângâie bolnavii, la regimente să încurajeze ostașii, în casele de bătrâni să-i mângâie pe cei suferinzi, în orfelinatele de copii să aducă o rază de nădejde. Este nevoie de misiune mai multă pentru că aveți nevoie de noi, iar noi avem nevoie de voi. Știm că ne așteptați și știm că suntem mai puțini decât secerișul care ne stă înainte. Dar Maica Domnului ne-a fost și ne rămâne călăuză.” Așadar, rațiunea chemării la arhierie a părintelui Vasile Flueraș a fost dinamizarea activității misionar-pastorale și social-filantropice a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, exemplul de urmat al noului ierarh fiind nimeni altul decât arhiereul cel veșnic, Iisus Hristos. Roadele acestei slujiri de două decenii sunt, de asemenea, cunoscute de către toți preoții și credincioșii de pe raza eparhiei Clujului și din afara acesteia, iar o enumerare fie și sumară a acestora consider că este de prisos în acest medalion, cei ce doresc să se informeze cu exactitate asupra activităților, proiectelor și rezultatelor muncii părintelui episcop Vasile o pot face parcurgând edițiile revistei eparhiale clujene „Renașterea” din 1998 încoace. Ceea ce doresc, totuși, să subliniez este faptul că niciun proiect dintre cele implementate, între care fără-ndoială cel mai de anvergură a fost ridicarea Centrului de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie din Cluj-Napoca, nu s-a făcut de dragul de a se face sau pentru a se bifa o nouă acțiune social-filantropică a sectorului social din cadrul Arhiepiscopiei Clujului, ci s-a realizat din dragostea și jertfelnicia sinceră a preasfințitului Vasile față de semenii săi.

Activitatea bogată și rodnică pusă în slujba binelui comun al semenilor săi și a societății românești în ansamblul ei a fost recunoscută de instituția reprezentativă a statului român în anul 2004, Președintele României conferindu-i părintelui episcop Vasile Someșanul Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor prin decretul nr. 39 din 7 Februarie 2004.

Desigur, ca orice om iubit și dăruit de Dumnezeu cu diferite harisme, părintele Vasile a fost încercat de către Cel de sus în anumite momente ale vieții sale aidoma apostolului Pavel, de la care am învățat însă că puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune (II Corinteni 12, 9). De aceea, chiar dacă de când a trecut printr-o încercare grea, care i-a șubrezit sănătatea și i-a impus o reducere drastică a activității pastorale, Preasfințitul Vasile nu a mai putut fi la fel de prezent în mijlocul credincioșilor Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, ne-am bucurat în continuare de prezența duhovnicească discretă a părintelui Flueraș pe care-l simțim alături de noi în duh la fel de luminos, la fel de senin și zâmbitor ca altădată.

Prin firescul, simplitatea și jertfelnicia slujirii și a viețuirii sale de 70 de ani, episcopul Vasile Flueraș Someșanul a fost și rămâne în continuare omul lui Dumnezeu, păstorul cel bun, pe scurt  părintele în cel mai autentic sens al cuvântului.

În toamna anului 2019, din cauze medicale, Preasfințitul Vasile s-a retras din funcția de episcop vicar al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, pensionându-se din postul administrativ pe care-l ocupa din anul 1998, dar rămânând pe mai departe în mijlocul credincioșilor clujeni pe care i-a iubit atât de mult și participând, când îi permitea starea de sănătate, la diverse momente liturgice și diferite festivități organizate la parohiile clujene. Între ultimele ieșiri publice s-a numărat cea de la sfințirea și inaugurarea Crucii Eroilor de pe dealul Feleacului, ceremonie liturgică și militară desfășurată în 4 iulie 2021.

În 8 octombrie 2021, după o suferință purtată cu demnitate și credință, aflat în spitalul de boli infecțioase din municipiul Cluj-Napoca, sufletul său a părăsit trupul neputincios și s-a dus să slujească liturghia cosmică alături de ceata tuturor ierarhilor și de arhiereul cel veșnic Iisus Hristos. În aceste momente simt că este deopotrivă greu și ușor să scriu ceva despre dânsul, caracterizându-l sugestiv ca o întruchipare a chipului blândeților, a zâmbetului cald, a smereniei, a gingășiei și a filantropului discret și dezinteresat. Rețin de la Preasfinția Sa câteva cuvinte și povețe puse la inimă cu prilejul unor slujiri liturgice la care l-am însoțit:

„Hristos e Lumina lumii, cel ce îi urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”.

„O viață odată începută prin voia lui Dumnezeu este și rămâne veșnică”.

„Ordinea priorităților unui preot ar fi bine să fie: sănătatea, familia și biserica”.

Dumnezeu să-i facă parte cu Sfinții și cu Drepții în Împărăția Sa! Veșnica lui pomenire!


Cărți, studii și articole de teologie semnate de părintele episcop Vasile Flueraș

  • Vasile Someșanul, Experiența vieții cu Hristos. Cuvinte de învățătură, ediție alcătuită de diac. Daniel Mocanu cu un cuvânt de Arhim. Dumitru Cobzaru, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2013, 335 p.
  • Vasile Someșanul, „Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu – Părintele nostru”, în TABOR, anul V, nr. 1, Cluj-Napoca, aprilie 2011, pp. 10-14.
  • Vasile Someșanul, „Bioetica creștină și provocările lumii secularizate,”, în Medicii și Biserica, vol. VIII Bioetica creștină și provocările lumii secularizate, Mircea Gelu Buta (coord.), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2010, pp. 5-6.
  • Vasile Someșanul, „Cruci pe înălțimi”, în Renașterea, anul XXI, nr. 6, Cluj-Napoca, iunie 2010, p. 5.
  • Vasile Someșanul, „Virtutea credinței – factor de vindecare trupească și sufletească”, în Medicii și Biserica, vol. VII Perspectiva creștin-ortodoxă asupra prelevării și transplantului de organ, Mircea Gelu Buta (coord.), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2009, pp. 36-41.
  • Vasile Someșanul, „Moartea și darul ei”, în Medicii și Biserica, vol. VI Perspectiva ortodoxă contemporană asupra sfârșitului vieții, Mircea Gelu Buta (coord.), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2008, pp. 21-24.
  • Vasile Someșanul, „Ecologie și duhovnicie”, în Medicii și Biserica, vol. V Teologie și ecologie, Mircea Gelu Buta (coord.), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2007, pp. 11-18.
  • Vasile Someșanul, „Maica Domnului în evlavia Bisericii”, în Renașterea, anul XVIII, nr. 3, Cluj-Napoca, martie 2007, p. 3
  • Vasile Someșanul, „Valorile fundamentale ale familiei creștine”, în Medicii și Biserica, vol. IV Familia, nașterea, tehnologii medicale de reproducere asistată (poziții teologice, medicale, juridice, filozofice), Mircea Gelu Buta (coord.), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, pp. 12-19.
  • Vasile Someșanul, „Credința creștină și medicina. Falsa credință și pseudo-medicina”, în: Medicii și Biserica, vol. III, Pentru o bioetică creștină. Aspecte speciale determinate de relația dintre teologie și medicină, Mircea Gelu Buta (coord.), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2005, pp. 143-147.
  • Vasile Someșanul, „Despre Postul creștin”, în Medicii și Biserica, vol. II Calitatea vieții la omul suferind, alimentație și spiritualitatea creștin-ortodoxă, Mircea Gelu Buta (coord.), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2004, pp. 103-105.
  • Vasile Someșanul, „Slujirea diaconală în Arhiepiscopia Clujului”, în Renașterea, anul XIV, nr. 1, Cluj-Napoca, ianuarie 2003, p. 9.
  • Vasile Someșanul, „Rolul Mânăstirii Nicula în viața duhovnicească a credincioșilor”, în Nicula. Icoana neamului. 450 de ani de atestare documentară, Vasile Someșanul, Dumitru Cobzaru (coord.), Editura Ecclesia, Nicula, 2002, pp. 37-49.
  • Vasile Someșanul, „Diaconia în Biserica Ortodoxă Română”, în Renașterea, anul VIII, nr. 12, Cluj-Napoca, decembrie 1998, p. 10.
  • Arhim. Vasile Flueraș, „Curriculum Vitae”, în Renașterea, anul VIII, nr. 6, Cluj-Napoca, iunie 1998, p. 2.
  • Arhim. Vasile Flueraș, „Mânăstirea și lumea”, în Renașterea, anul VII, nr. 1, Cluj-Napoca, ianuarie 1997, p. 8.
  • Arhim. Vasile Fluieraș, „Viața monahală a Arhiepiscopiei Clujului”, în Renașterea, anul VI, nr. 7-8, Cluj-Napoca, iulie-august 1995, p. 5, 11.
  • Vasile Fluieraș, „Dosoftei (1624-13 dec. 1693)”, în Renașterea, anul IV, nr. 12, Cluj-Napoca, decembrie 1993, p. 9.

Bibliografie:

*** „Alegerea și hirotonia Preasfințitului Episcop Vasile Someșanul”, în Renasterea, anul X,  nr. 1, Cluj-Napoca, ianuarie 1999, p. 4.

*** „Episcopul Vasile Someșanul la 10 ani de arhierie”, în Renașterea, anul XIX, nr. 9, Cluj-Napoca, septembrie 2008, p. 8.

***„Decret nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural”, în Monitorul Oficial, nr. 169 din 26 februarie 2004.

Arhiepiscopul Bartolomeu, „Scrisoare către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Renașterea, anul VIII, nr. 6, Cluj-Napoca, iunie 1998, p. 2.

Mircea-Gheorghe Abrudan, „Micromonografia demografică a localităţii Cluj-Mănăştur între anii 1850-1900”, în “De la lume adunate…” Lucrările Conferinţei Naţionale Viaţă cotidiană, familie, alimentaţie şi populaţie în secolele XVIII-XXI, Cluj-Napoca, 18-19 martie 2011, Crucița-Loredana Baciu, Anamaria Macavei, Roxana Dorina Pop (coord), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2011, pp. 396-408.

Grigorie Benea (coord), Preoți din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului în temnițele omuniste, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2017, pp. 297-299.

Gheorghe-Dragoș Braica, Oameni și altare ale credinței, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 29-36, 161-167.

Ioan Chirilă, Cristian Bârsu (coord), Un neobosit, slujitor al Bisericii: Preasfințitul Episcop-Vicar Vasile Someșanul, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2008, pp. 9-39.

Dumitru Cobzaru, Monografia Mânăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Nicula, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Ecclesia, Nicula, 2010.

Andrei Coroian, „Sărbătoarea bucuriei și a mulțumirii. Preasfințitul Episcop Vasile la șaizeci de ani”, în Renașterea, anul XIX, nr. 12, Cluj-Napoca, decembrie 2008, p. 12.

Florin-Cătălin Ghiț, „Inaugurarea Centrului de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie” din Cluj-Napoca”, în Renașterea, anul XXIII, nr. 12, decembrie 2012, p. 4.

Ștefan Iloaie, „Hramul mânăstirii Nicula”, în Renașterea, anul VIII, nr. 9, Cluj-Napoca, septembrie, 1998, p. 2.

Ioan St. Lazăr, „PS Vasile Someșanul despre «Experiența vieții cu Hristos», în Renașterea, anul XXVI, nr. 3, Cluj-Napoca, martie 2015, p. 8.

Titus Moldovan, „Suflu înnoitor în obștea mănăstirii Nicula”, în Renașterea, anul II,  nr. 9-10, Cluj-Napoca, septembrie-octombrie, 1991, p. 3.

Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și străini slujitori ai credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, Editura Basilica, București, 2015, pp. 159-160.

Idem, „Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Vasile Fluieraș Someșanul împlinește 65 de ani”, în Renașterea, anul XXIV, nr. 12, Cluj-Napoca, decembrie 2013, p. 4.

Idem, Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române – 2005 – Bio-bibliografii selective, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, pp. 185-188.

Idem, Scurt istoric al Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului 1921-2006, ediția a II-a, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, pp. 190-194.

Iustin Tira, „Omul din carte”, în Renașterea, anul XXV, nr. 3, Cluj-Napoca, martie 2014, p. 12.

 

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Documentare | Evocări
Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Nușeni

Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Nușeni

Inițiativa înființării Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din localitatea bistrițeană Nușeni, Protopopiatul Beclean, a aparținut vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu. Acesta a aprobat, în 1991, înființarea unei mănăstirii în ținutul său...

Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac

Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac

Puțină lume știe că Sfântul Șetafan cel Mare, cunoscut în popor ca mare ctitor de lăcașuri sfinte și aspru luptător pentru independența ținuturilor românești, este întemeietorul celor două eparhii istorice de la Feleac și de la Vad.  Viața românilor ortodocși din zona...

Mănăstirea de la Someșul Cald

Mănăstirea de la Someșul Cald

Așezământul monahal de la Someșul Cald, înființat în vara anului 2014, este singurul din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului pus sub ocrotirea Sfântului Vasile cel Mare. Mănăstirea mai are un hram de vară, sărbătorit în ziua Nașterii Sfântului Proroc Ioan...

Documentar | Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie”

Documentar | Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie”

Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie” are ca scop dezvoltarea, valorificarea si promovarea potentialului individual, de grup si colectiv a oricăror categorii de persoane, fundamentul acțiunilor sale fiind iubirea față de aproapele. Pe langa promovarea valorilor...