„Istoricul e erou cultural și dascăl de patriotism”

Mitropolit Antonie Plămădeală 

N-au trecut nici trei săptămâni de când am vorbit la telefon cu domnul Vasile Lechințan, fără să mă gândesc că va fi ultima oară când ne auzim. După profesorul Gheorghe Pleș, Vasile Lechințan e al doilea prieten septuagenar de anul acesta de care nu voi mai apuca să mă despart omenește printr-o strângere de mână, ci printr-un telefon, devenit astăzi atât de banal… și totuși!?! Mă apelase în legătură cu o informație referitoare la studierea fondurilor de război conservate în Arhivele de Stat ale Austriei de la Viena. Dorea să-l sprijine pe profesorul Alexandru Ion Herlea din Paris în identificarea unor strămoși care activaseră ca ofițeri în diferite regimente ale armatei cezaro-crăiești și era interesat să afle calea cea mai scurtă și sigură de a accesa listele de conduită sau fișele personale ale ofițerilor k.u.k. Totodată, și-a exprimat rugămintea de a-l avea în vedere cu „punerea de-o parte” a unui exemplar din recentul „Dicționar al Membrilor Institutului de Istorie din Cluj (1920-2020)”, publicat de curând la editura Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, volum pe care dorea să-l achiziționeze și era îngrijorat să nu-i scape cumva în acest context pandemic. Peste câteva zile aveam să aflu că suferise un atac cerebral și era internat în stare gravă la Clinica de Neurologie din Cluj-Napoca, unde s-a stins în prima parte a zilei de vineri, 9 iulie 2021. Aflând această veste tristă care a îmbrăcat în haină de doliu breasla arhiviștilor, istoricilor, scriitorilor și patrioților români din Transilvania mi-am amintit de o cugetare a mitropolitului cărturar Antonie Plămădeală care la un moment dat a notat într-o reflecție o scurtă, dar sugestivă definiție a istoricului, pe care-l percepea nu numai ca om de știință, de arhivă și de bibliotecă, ci mai ales ca „erou cultural” și „dascăl de patriotism”, subliniind în acest sens misiunea pe care i-o atribuia istoricului în cetate. Privind bogata activitate publicistică și implicarea deosebit de activă în spațiul public și mai ales în cel cultural românesc din ultimele trei decenii, consider că cele două sintagme enunțate de mitropolitul Antonie îi caracterizează și ilustrează cel mai bine personalitatea răposatului arhivist, patriot, scriitor și om al cetății Vasile Lechințan.

Născut la 21 ianuarie 1949 în comuna Silivaşu de Câmpie, jud. Bistriţa-Năsăud, Vasile Lechințan s-a numărat între acei ardeleni care și-au adorat și cântat satul de baștină și pe înaintași în operele lor. După cum se poate observa din scrierile sale, iar mai curând din postările de pe rețeaua de socializare Facebook, Vasile Lechințan a avut un cult al strămoșilor și al satului copilăriei sale, pe care-l considera cel mai frumos loc din lume. De altfel știu că vizita periodic „satul copilăriei mele”, iar o importantă dimensiune a activității sale istoriografice a vizat recuperarea istoriei satelor din Câmpia Transilvaniei, redactând și colaborând de-a lungul anilor la zeci de monografii sătești, parte din textele sale de acest profil fiind strânse în volumul Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei, publicat la Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca în anul 2018 (700 p.). Pe scurt, Vasile Lechințan a pășit pe urmele multor altor cărturari ardeleni care nu și-au uitat originile și drumul care duce „la obârșie, la izvor” în „chip de nor și dor”, așa cum notează Lucian Blaga în poezia „Cântecul obârșiei”.

După absolvirea școlii primare și secundare în localitatea natală a urmat cursurile preuniversitare la Şcoala Tehnică Agricolă din Târgu-Mureş (1963-1967) şi la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian”, secţia serală, din Târgu-Mureş (1972-1975). Din diverse motive și-a continuat studiile universitare abia după căderea regimului comunist, absolvind Facultatea de Istorie a Universității Spiru Haret din București și studiile de masterat la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2006-2007). În anul 2013 și-a susținut teza de doctorat în Istorie cu tema „Revoluţia de la 1848-1849 în comitatele Cluj, Turda şi scaunul Arieş”, redactată sub coordonarea regretatului Cercetător Științific I Dr. Gelu Neamțu  la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca. Aproape trei decenii a activat ca arhivist la Arhivele Naționale Direcția Județeană Cluj, de unde s-a pensionat în anul 2014, dedicându-se cu totul studiului și scrisului. Din această postură de arhivist a ajutat și sprijinit numeroși pasionați de istorie, simpli curioși, scriitori, istorici, teologi, diverși cetățeni în cercetarea vastului patrimoniu documentar al Arhivelor Statului din Cluj-Napoca, dovedindu-se o întruchipare veritabilă a ceea ce numim îndeobște „om de omenie”.

În paralel cu ocupația arhivistică, Vasile Lechințan a desfășurat o bogată și fructuoasă activitate cultural-patriotică, publicistic-gazetărească și istoriografică. De asemenea s-a implicat trup și suflet în buna funcționare a unor venerabile asociații culturale și patriotice românești, activând ca membru și secretar al Despărțământului Cluj al Asociațiunii ASTRA (din 1997); ca secretar al Filialei CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii) Cluj-Napoca (din 2015); ca membru în comitetul de redacție al revistelor „Orașul” (din 2005), „Astra Clujeană” din Cluj-Napoca și „Columna” din Bucureşti. A fost colaborator al publicaţiilor „Adevărul de Cluj”, „Făclia de Cluj”, „Monitorul de Cluj”, „Mesagerul transilvan”, „Gazeta de Cluj-Napoca”, „Iancule Mare”, „Orașul. Revistă de cultură urbană”, „Viaţa Transilvaniei”, „Astra clujeană”, „Curierul Primăriei municipiului Cluj-Napoca”, „Formula AS”, „Românul”, „Flacăra lui Păunescu”, „Națiunea”, „Cuvântul Liber” (Târgu Mureş), „Informaţia Harghitei” (Miercurea Ciuc) ș.a. Nu de puține ori, în editorialele și articolele semnate și în interviurile acordate, istoricul arhivist a abordat teme fierbinți, de extremă actualitate, privind istoria Transilvaniei, retrocedările abuzive realizate în ultimele trei decenii, divergențele româno-maghiare ș.a.m.d., care i-au adus notorietate în presa româneasă și maghiară din România și de peste hotare. Trebuie însă subliniat că nu a făcut-o niciodată din ură sau șovinism, cum au scris și afirmat unii în mod defăimător, ci din convingerea dreptății cauzei românești, bazat întotdeauna pe argumente istorice și legislative veridice, culese din surse arhivistice, din colecții edite de documente, din legislația românească și internațională interbelică. Cărțile publicate și mai ales cele despre legendele Clujului și despre clujenii de altădată l-au adus în atenția Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj numărându-l, începând cu anul 2011, între membrii săi, Vasile Lechințan bucurându-se de aprecierea și recenziile pozitive semnate de nume sonore ale scriitorilor clujeni, precum Petru Poantă, Irina Petraș și Mircea Popa.

Pentru întreaga sa activitate prodigioasă, în anul 2019, când a împlinit șaptezeci de ani, i s-a acordat Premiul „I. I. Russu” al Centrului de Documentare „Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe. Din aceeași dorință de a-l omagia la șapte decenii de viață, prietenii și colaboratorii de-o viață, coagulați în jurul cărturarului și patriotului român Ioan Lăcătușu de la Centrul European de Studii Covasna-Harghita și de la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe, i-au dedicat anul trecut un volum de studii, publicat în colecția „Profesioniștii noștri” vol. 27, intitulat: Vasile Lechințan: istoric, scriitor, om al cetății, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2020. Trebuie spus că acest volum nu a apărut în mod întâmplător sub egida celor două instituții culturale românești din Sfântu Gheorghe și sub patronajul spiritual al Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei și Harghitei, deoarece Vasile Lechințan a cultivat relații de prietenie și colaborare științific-publicistică mai ales cu românii din județele Covasna, Harghita și Mureș, fiind un participant nelipsit de la simpozioanele, conferințele și activitățile cultural-științifice organizate de societățile și asociațiile românești din curbura arcului carpatic și de Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei și Harghitei cu reședința la Miercurea Ciuc, unde era și va rămâne respectat, prețuit, iubit.

Arhivist, istoric și publicist, preocupat de istoria Transilvaniei, istoria orașului Cluj-Napoca, istoria elitelor, istoria revoluției de 1848-1849 în centrul Transilvaniei, monografist al așezărilor românești din Câmpia Transilvaniei, Vasile Lechințan a semnat ca autor, coautor, editor și coordonator 65 de cărți, circa 70 de studii publicate în reviste de specialitate și în volume colective, precum și sute de articole, interviuri și recenzii apărute în presa locală, regională și națională. Dintre cărțile sale, le amintesc aici pe următoarele: Cronologia ideii memorandiste la românii din Transilvania, Cluj-Napoca, 1994, 70 p.; Martiri români din Câmpia Transilvaniei la 1848. Alexandru Bătrâneanu, Vasile Simonis şi Vasile Turcu, Cluj-Napoca, 1996, 38 p.; Permanenţa convieţuirii paşnice. Állandó békés egymás mellét élés, Bucureşti, 1996, 80 p.; Cluj-Napoca şi Marea Unire, cuvânt introductiv de acad. prof. univ. dr. Camil Mureşan, Cluj-Napoca, 1998, 86 p.; Instituţii şi edificii istorice din Transilvania, Cluj-Napoca, 2000, 112 p.; Oficiali de stat români din Transilvania. Dicţionar, Cluj-Napoca, 2003, 364 p.; Călăţele, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Cluj-Napoca, 2006, 342 p.; Cămăraşu. Studiu monografic, Cluj-Napoca, 2007, 198 p.; Comoara lui Mitruț: poveste din Clujul secolului al 17-lea, Cluj-Napoca, 2011, 64 p.; Istoria României. Album. Secolul XX. Deceniul 7 (1961-1970), Cluj-Napoca, 2015, 996 p.; Cimitirul Central (Hajongard) Cluj-Napoca. Monografie. Cluj-Napoca, 2015, 100 p.; Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei, Cluj-Napoca, 2018, 700 p.; Silivaşu de Câmpie. I. Album şi cronologie, Cluj-Napoca, 2018, 178 p.; Port popular istoric românesc (până la 1940), Cluj-Napoca, 2018, 216 p.; 100 de ani de administraţie românească în Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 2019, 344 p.; Iuliu Hațieganu și Astra clujeană în sprijinul satului românesc, Cluj-Napoca, 2019, 237 p.

Între titlurile semnate în colaborare cu alți autori se numără: Câmpia Turzii. Istorie. Cultură. Civilizaţie, Cluj-Napoca, 1998, 396 p. (în colaborare cu Mircea N. Nemeş, Emil Bujor și alții); 80 de ani de administraţie românescă la Cluj-Napoca, vol. I-II, Cluj-Napoca, 1999, 240 + 308 p. (în colaborare cu Dan Brudaşcu, Ioan Silviu Nistor și alții); Loteria Naţională din România. O istorie ilustrată, Bucureşti, 1999, 255 p. (în colaborare cu Valeriu Râpeanu și alții); Clujeni ai secolului XX. Dicţionar esenţial, Cluj-Napoca, 2000, 400 p. (în colaborare cu Cristian Bârsu și alții); Mari prietenii între oamenii de cultură şi ştiinţă români şi maghiari (Simpozion). (Grandes amitiés entre les personnalités de culture et science roumaines et hongroises), coord. Ștefan Rab, București, 2001, 116 p. (în colab. cu Corneliu Bucur, Gheorghe Răţulea, Sándor Györbiró și alții); Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, Miercurea-Ciuc, 2003, 752 p. (în colaborare cu Ioan Lăcătuşu şi Violeta Pătrunjel); Legendele Clujului, Cluj-Napoca, 2010, 83 p. (în colaborare cu Ioan Silviu Nistor); Mică enciclopedie de mari valori ridicate dintre români, Cluj-Napoca, 2011, 160 p. (în colaborare cu Mircea Bârglăzan, Mircea Borcilă și alții); Astra 150 de ani. Cartea Astrei Clujene alcătuită de Mircea Popa şi Vasile Lechinţan, Cluj-Napoca, 2013, 216 p.; Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România. Album şi cronologie, Cluj-Napoca, 2015, 376 p. (în colaborare cu Victor Bercea); Oameni de seamă ai Societăţii Cultural-Patriotice Avram Iancu din România, Cluj-Napoca, 2016, 684 p. (în colaborare cu Vasile Şt. Tutula); Personalități ale Centenarului Marii Uniri din 1918 în cimitirele clujene. Ghid istoric, Cluj-Napoca, 2018, 428 p. (în colaborare cu Ioan Ciorca). Nu pot fi trecute cu vederea nici o seamă dintre volumele de documente, colecțiile folclorice, tomurile memorialistice pe care le-a îngrijit și publicat la diverse edituri clujene și bucureștene: Ţara Silvaniei [antologie cu cele mai frumoase texte despre ţinuturile sălăjene], Cluj-Napoca, 1996, 136 p.; Izvoarele răscoalei lui Horea. Seria A. Diplomataria. Volumul X. Comitatul Turda, Bucureşti, 2006, 464 p. (în colaborare cu Ladislau Gyémánt, Remus Câmpeanu și Anton Dörner); Alexandru Ovidiu-Cristureanu, Precursorii. Romanul unei familii de intelectuali din Câmpia Ardealului din vremea Memorandului, Cluj-Napoca, 2006, 506 p. (în colaborare cu Ana Cristurean şi Diana Cristurean); Izvoarele răscoalei lui Horea. Seria A. Diplomataria. Volumul XI. Comitatul Cluj, Bucureşti, 2013, 372 p. (în colaborare cu Ladislau Gyémánt, Remus Câmpeanu și Anton Dörner); Calvarul deportaților români din toamna anului 1944. Jurnalul lui Florian Mornăilă (1944-1945). Atrocitățile din zona Sărmașului, ediţie îngrijită de Vasile Lechinţan, Cluj-Napoca, 2017, 120 p.; Matei Achim, Etnografie şi folclor din Silivaşu de Câmpie, Ediţie, iconografie și Cuvânt înainte de Vasile Lechinţan Cluj-Napoca, 2017, 308 p.; Gelu Neamţu, Noi şi maghiarii, ediție îngrijită de Ela Cosma și Vasile Lechințan, Cluj-Napoca, 2017, 247 p.; Moţii şi Marea Unire. Antologie istorică, Cluj-Napoca, 2018, 316 p. (în colaborare cu Victor Bercea, Vasile Şt. Tutula și Lazăr Morcan).

Pentru toate acestea și multe altele, greu sau imposibil de evaluat și cântărit în cuvinte sau evaluări omenești, Vasile Lechințan va fi reținut atât în analele istoriei, dar mai ales în cugetele și în inimile tuturor celor care l-au cunoscut și care-i vor simți de acum înainte lipsa. Acum, în clipa de rămas bun, mă alătur și eu celor ce-i deplâng plecarea intempestivă dintre noi și îl roagă pe bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace întru Împărăția Sa! În veci pomenirea lui!