Arhim. Ilarion Argatu, unul dintre cei mai iubiți duhovnici români și mărturisitor în perioada regimului comunist, s-a născut în data de 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, județul Suceava.
Ioan, după numele primit la botez, s-a născut într-o familie numeroasă. Tatăl său, Alexandru, a fost primar în comuna Valea Glodului timp de 16 ani. Rămânând văduv, şi-a crescut copiii, iar apoi s-a retras la Mănăstirea Neamţ, unde s-a călugărit.
Tânărul Ioan a urmat școala primară din localitatea natală, apoi, îndemnat de unchiul său, părintele Epifanie Crăciun, stareț al Mănăstirii Cocoş, s-a înscris la Seminarul Teologic din Dorohoi.
A absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi pe care a urmat-o simultan cu Școala Militară din Bacău, ajungând locotenent. După facultate, Ioan Argatu s-a înrolat în armată, fiind trimis ofițer în cadrul unității de grăniceri de la Careii Mari, la granița cu Ungaria.
În anul 1940 s-a căsătorit, iar ulterior a fost hirotonit preot pe seama Catedralei Mitropolitane din Iași. După 6 ani, părintele a fost transferat în localitatea Boroaia pentru a finaliza biserica parohiei.
Anii de prigoană
La scurt timp după venirea sa în parohie a fost acuzat de „instigare contra ordinii publice” și condamnat la închisoare. În fond, părintele Ioan nu ascultase de ordinele comuniștilor de a scurta slujbele și de a îndemna oamenii să meargă duminica la muncă.
În scrierile sale a relatat cum a reușit să fugă din Boroia, în localitatea sa natală, Valea Glodului, unde a locuit ascuns în pivniță, magazie și o căpița de fân timp de aproape 16 ani. Pe seama părintelui Argatu fusese pusă o recompensă de 300.000 de lei, fiind condamnat la închisoare pe viață pentru „organizare de complot împotriva statului”.
Odată cu grațierea deținuților politici din 1964, Părintele Ioan a fost absolvit de vină și s-a putut întoarce în Boroaia să reia construcția bisericii pe care a și terminat-o în 1970.
Monahul Ilarion
În anul 1972, soția părintelui a trecut la viața veșnică ceea ce l-a determinat ca în 1973 să intre în monahism la Mănăstirea Antim cu numele de Ilarion.
A petrecut câțiva ani la Mănăstirea Căldărușani apoi a mers la Cernica. Aici îi ajuta pe cei tulburați de duhurile rele. Le citea Acatistul Domnului Iisus Hristos, oficia Sfânta Liturghie, apoi sfințirea apei și Taina Sfântului Maslu. Acestor slujbe, Părintele Ilarion le adăuga Molitfele Sfântului Vasile cel Mare și pe ale Sfântului Ioan Gura de Aur, după care omul era părăsit de duhul tulburător.
Cu ajutorul credincioșilor, a contribuit semnificativ la cumpărarea unui teren în Ierihon pentru Comunitatea Românească din Israel, unde a fost construit un lăcaș de cult cu hramul „Nașterea Domnului”.
Arhimandritul Ilarion a trecut la cele veșnice în data de 11 mai 1999. Conform dorinței sale, a fost înhumat la Boroaia, unde ridicase prima biserică.
Pentru a evidenția jertfa mărturisitorilor din perioada regimului comunist, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat 2025 ca fiind „Anul comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”.
Sursă foto: Doxologia
