Arhimandritul Benedict Ghiuș, unul dintre fondatorii Rugului Aprins, a trecut la viața veșnică în data de 12 iunie 1990.

Vasile, după numele său de botez, s-a născut în anul 1904 la Domnești, în județul Vrancea. A studiat la Facultatea de Teologie din Cernăuți, apoi a obținut doctoratul la Strasbourg, în Franța.

În 1934, a intrat în monahism la Mănăstirea „Noul Neamț” din Basarabia, a fost hirotonit ierodiacon în același an, ieromonah în 1936, iar mai târziu, în 1939, a fost hirotesit arhimandrit.

A fost ­duhovnic al elevilor de la Seminarul din Chișinău între 1938 şi 1940, apoi duhovnic al Academiei Teologice de la Arad (1944) și asistent la Facultatea de Teologie din București (1944-1948).

Între anii 1949 şi 1954 a fost profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț, unde alături de arhiereul Gherasim Cucoșel și Cuviosul Petroniu Tănase Prodromitul au crescut duhovnicește mulți călugări și preoți. Ulterior, a venit la București, unde a fost profesor și duhovnic la Seminarul Teologic.

Rugul Aprins

Patriarhul Justinian l-a numit stareț al Mănăstirii Antim pentru a scoate gruparea Rugul aprins de sub conducerea unui stareț impus de regimul comunist.

Arhimandritul Benedict Ghiuș, alături de Cuvioșii Sofian și Petroniu Prodromitul, a adunat mulți intelectuali cărora le-a insuflat practica Rugăciunii lui Iisus.

A fost condamnat în 1958 la 20 de ani de închisoare în seria de arestări „Rugul aprins”. Cu ­rugăciunea pe buze și în inimă, a făcut față torturilor de la Aiud și Salcia timp de şase ani.

După eliberarea din închisoare, în 1964, a fost timp de 10 ani preot slujitor și duhovnic la Catedrala Patriarhală, după care s-a retras la Mănăstirea Cernica. Acolo, s-a ocupat de reeditarea Proloagelor tipărite la Mănăstirea Neamț între anii 1854 şi 1856.

Arhim. Benedict Ghiuș a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica din județul Ilfov.

Sursă foto: Ziarul Lumina