„Precum fierul aprins se face și el foc, dar nu se preface în foc (nu-și schimbă natura), ci prin transmitere și părtășie (atâta vreme cât se află împreună cu focul), și precum fierul devine și scaun al focului, întrucât focul se așază și se odihnește în fier, așa și mintea se face duh și tron al Duhului prin naștere din Duhul sau prin unire cu El și părtășie de la El, Dumnezeu învăluind în chip vădit mintea și unindu-Se cu ea și odihnindu-Se în ea ca într’un scaun.” (Patriarhul Calist)
Desăvârșirea reprezintă așadar, cea de-a treia fază a vieții spirituale (denumită în Răsăritul creștin ortodox, în mod îndrăzneț, îndumnezeire sau participare la dumnezeire), urmând firesc fazelor curățirii și iluminării (a căror țintă este), însemnând unirea mistică a omului cu Dumnezeu (după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „m’am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine”, Galateni 2, 20). Desăvârșirea prin îndumnezeire (Pr. prof. D. Stăniloae, Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe, p.6 presupune unirea cu Dumnezeu, ajungerea la iubirea desăvârșită și la nepătimire, atingerea stării de extaz, care permite contemplația pasivă, o trăire crescândă a luminii dumnezeiești și participarea la ospățul împărăției. De fapt, cele trei faze ale vieții spirituale nu sunt despărțite tranșant, ci, pe măsura curățirii (purificării) de patimi și a iluminării, se realizează și unirea cu Dumnezeu. O dată cu purificarea sau curățirea de patimi, darurile Sfântului Duh primite prin Taina Sfântului Mir devin pe deplin activate, fiindcă iluminarea se află în corespondență cu această taină reprezentând o prelungire a ei, după cum, la rândul ei, purificarea sau curățirea de patimi se află în corespondență cu Botezul, ca o prelungire a lui. Botezul creștin înseamnă purificare, este moarte și înviere, iar Mirungerea sau taina Sfântului Mir „este o confirmare și o întărire a iluminării baptismale cu pecetea darului Sfântului Duh”; în vremurile de demult, în perioada întemeierii Bisericii, „Taina Sfântului Mir împărtășea credincioșilor puterea de a vindeca, de a prooroci, de a vorbi în limbi, precum și alte daruri, care toate împărtășeau oamenilor puterea lui Hristos cea peste fire (…). De altfel, un dar asemănător li s-a dat pe ici pe acolo și unora din creștinii din vremea noastră și de fapt până nu demult au existat oameni care prooroceau ce se va întâmpla în viitor, alungau dracii, iar cu rugăciunile lor vindecau pe alții de boli și încă nu numai cât trăiau în această viață, ci și după moarte, pentru că puterea cea peste fire nu părăsește trupurile fericiților nici chiar după ce au murit” († Andrei, Spiritualitate creștină – pe înțelesul tuturor, p.136; Sf. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, pp.95, 99).
