„Întruparea Cuvântului nu poate fi înțeleasă ca un eveniment izolat, nefiind altceva decât revelarea iubirii lui Dumnezeu care a vrut să-l elibereze pe om de patimi și să-l transfigureze, și odată cu el întregul univers” (Anestis G. Keselopoulos, Man and the Environment. A Study of Symeon the New Theologian, translated by Elizabeth Theokritoff, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 2001, p.145)
Rațiunea și condiția îndumnezeirii omului își au obârșia în iubirea lui Dumnezeu față de creatura Sa, în virtutea căreia Dumnezeu nu a uitat lucrul mâinilor Sale si nu s-a întors cu totul de la zidirea Sa (cf. Sf. Liturghie a Sf. Vasile cel Mare) atunci când omul s-a desprins, prin păcat, de comuniunea originară, fiindcă „odată ce Dumnezeu a voit să creeze lumea aceasta din iubire, El a creat-o pentru veșnicie, căci iubirea celui desăvârșit nu încetează niciodată” (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, „Studiu introductiv”, Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. Dumitru Stăniloae, colecția P.S.B., vol. 15, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, p.21); fără să fie din esența lui Dumnezeu (ființa dumnezeiască nu coincide cu puterile sau energiile dumnezeiești necreate), lumea, creată din voința și puterea lui Dumnezeu, e „chemată să se unească tot mai mult cu El în libertatea iubirii” (p.23); iar chenoza firii dumnezeiești are ca revers îndumnezeirea firii omenești, „baza chenozei, temeiul care face posibilă și explicabilă manifestarea firii dumnezeiești prin firea omenească, fără să se schimbe”, fiind iubirea, „temelia și puterea îndumnezeitoare a firii omenești” (așa cum dumnezeirea s-a „coborât fără să se coboare și fără să se schimbe”, fiind prezentă și activă în manifestarea iubirii divine prin însușirile și posibilitățile omenești, în același mod natura omenească, devenită „vehicul și focar al iubirii divine”, este îndumnezeită „fără să înceteze a fi natură omenească”) (Pr. Prof. D. Stăniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, p.232).
