Îndumnezeirea omului este scopul lui Dumnezeu, ținta finală a creației sale, însă, dată fiind căderea omului, aceasta nu se poate împlini decât prin restaurarea firii, dată fiind starea sa de cădere.
Îndumnezeirea omului presupune mântuirea lui, omul nu poate fi îndumnezeit, dacă nu este mai întâi izbăvit de păcat și de nefastele lui urmări.
Vom spune că această mântuire a omului nu poate fi săvârșită decât prin înomenirea Cuvântului, pentru că firea omenească nu poate fi restaurată decât dinlăuntru. Numai în ea însăși și numai de Dumnezeu, iar când firea umană căzută este mântuită, atunci tot prin puterea întrupării se împlinește îndumnezeirea ei.