Ca oameni manierați, care dorim să practicăm bunele maniere trebuie să înfrângem bădărănia. E foarte greu să răspunzi cu bine celor care se poartă cu bădărănie față de tine. E greu, dar atunci când cu delicatețe înfrunți bădărănia aduci binecuvântare și frumusețe în viața ta și a celor din jur……
Bădărănia este atitudinea sau fapta rea care nu este permisă în inima și viața celui care este cu adevărat om de omenie. Când vorbim despre bădărănie, vorbim despre grosolănie, mitocănie, care vorbește sau acționează cu grosolănie… Bădăran, e persoana care vorbește grosolan, nu-și drămuiește vorbele, mojicie. Bădărănia este opusul politeții.
Oricât ne-am lăuda că suntem politicoși, dacă ne purtăm cu bădărănie nu putem să ne punem eticheta de politicoși. Putem să înfrângem bădărănia și trebuie înfrântă prin politețe și gesturile de politețe și prin susținerea politeței.
Cei care se poartă cu bădărănie, nu au busolă, nu știu încotro se îndreaptă sau poate știu, dar doar pentru aici, pentru acum, pentru lumea aceasta, dar n-au niciun pic de cer, niciun pic de rai, niciun pic de suflet… Tuturor le este dor de cer, de rai, de suflet, dar nu le putem dobândi prin bădărănie, ci prin înfruntarea ei.
Atitudinile de bădărănie se datorează și faptului sau fenomenului secularizării, a înstrăinării sau împietri omului de viața lăuntrică, de legătura cu Dumnezeu…. În contextul capitalist al noilor ideologii seculariste, se acordă prioritate drepturilor sau libertăților individuale, fără nicio referință la valorile credinței în Dumnezeu și la vocația omului de a trăi o viață eternă…
Când te încrezi doar în tine, doar în forțele proprii fără ajutorul lui Dumnezeu e foarte riscant. Banul, plăcerea și puterea sunt idolii societății secularizate, consumiste și tocmai individualiste, care-i deturnează azi pe mulți oameni de la căutarea valorilor spirituale, profunde ale vieții în comuniune de iubire cu Dumnezeu, exprimată în rugăciune, și cu oamenii arătată în fapte bune… Bădărănia pierde practica iubirii, a experiențelor frumoase în comuniune de rugăciune. Adesea omul bădăran se hrănește cu iluzia că sufletul omului poate fi umplut cu lucruri materiale, limitate și cu senzații efemere, motivând că mormântul, nu cerul, ar fi ultima destinație a sa ca ființă spirituală, inteligentă viețuind pe pământ.
Secularizare este golirea de interioritate spirituală, însoțită de o fugă după imagine exterioară, iar înlocuirea păgubitoare a îmbogățirii spirituale interioare, cu acumularea de bunuri materiale exterioare limitate și trecătoare creează omului un vid al însingurării și o lipsă acută de bucurie și de pace interioară în familie și în societate…
Cântarea populară zice “a fi om nu-i o întâmplare, a fi om e lucru mare”. Când zicem asta zicem și om lipsit de bădărănie și plin de compasiune și empatie pentru cei din jur. În concluzie, în fața bădărăniei iubirea adevărată biruiește și strălucește de aceea nu te lăsa biruit de bădărănie și biruiește bădărănia cu bunătatea. Doamne ajută!
