Despre inginerie, vocație și puterea de a construi mai departe
Sunt oameni ale căror biografii pot fi povestite prin funcții, titluri și realizări. Și sunt oameni în cazul cărora, oricât de impresionant ar fi un asemenea bilanț, el spune doar o parte din poveste. O astfel de întâlnire a propus emisiunea „Dialoguri” de la Radio Renașterea, care l-a avut ca invitat pe prof. univ. dr. ing. Vasile-Filip Soporan – inginer, cercetător și profesor universitar, fost prefect al județului Cluj și fost deputat în Parlamentul României, autor al unor importante lucrări de specialitate și un profesionist ale cărui merite au fost recunoscute de-a lungul timpului prin numeroase distincții..
Parcursul profesional al profesorului Vasile-Filip Soporan are o particularitate care a devenit unul dintre firele importante ale conversației: a fost deopotrivă inginer practician, cercetător și profesor. Nu a privit ingineria doar din laborator sau din amfiteatru, ci și din locul în care ideile trebuie să devină soluții și unde rezultatul poate fi verificat în realitate. De aici, una dintre întrebările firești ale dialogului: ce are profesia de inginer atât de special încât un om poate rămâne legat de ea o viață întreagă? Ce satisfacție există în această profesie pe care, poate, numai un inginer o poate înțelege pe deplin?
Ingineria înseamnă, în fond, o anumită formă de a privi lumea. În fața unei probleme, inginerul caută cauza. În fața unei dificultăți, încearcă să înțeleagă mecanismul. Iar acolo unde ceva nu funcționează, caută soluția. „Ingineria ne învață că pentru aproape orice problemă trebuie să existe o explicație și, mai devreme sau mai târziu, o soluție” – este una dintre ideile care au străbătut întâlnirea și care depășesc, în cele din urmă, granițele unei profesii.
Ingineria românească – între moștenire și viitor
O parte importantă a emisiunii a fost dedicată școlii inginerești românești, trecutului său, prezentului și mai ales viitorului. Experiența profesorului Vasile-Filip Soporan îi permite o perspectivă construită nu numai din studiu, ci și din participarea directă la viața universitară și la cercetarea inginerească. În cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca a parcurs etapele carierei academice, a desfășurat activitate de cercetare și a contribuit la formarea unor generații de ingineri. Istoria instituțională a universității consemnează, între altele, implicarea sa în dezvoltarea unor noi structuri și specializări inginerești și obținerea Premiului „Henri Coandă” al Academiei Române pentru cercetări privind modelarea solidificării aliajelor.
Am vorbit, astfel, nu numai despre ceea ce a fost ingineria românească, ci și despre ceea ce ar putea redeveni sau deveni într-o lume aflată într-o transformare tehnologică accelerată. În centrul acestei reflecții se află inevitabil tinerii. Cum îi pregătim? Ce trebuie să știe un inginer al viitorului? Este suficientă competența tehnică sau formarea universitară trebuie să construiască, în același timp, discernământ, responsabilitate, capacitatea de a lucra împreună cu ceilalți și conștiința efectelor pe care o soluție tehnică le produce asupra societății? Sunt întrebări pe care profesorul Soporan le-a urmărit nu doar în activitatea didactică, ci și într-un amplu proiect editorial intitulat sugestiv „Inginerul de universitate”.
„Inginerul de universitate” – cărți despre trecut scrise cu gândul la viitor
În cadrul emisiunii am vorbit și despre volumele „Inginerul de universitate. Căutări și motivații în logica continuităților și discontinuităților României”, „Inginerul de universitate. Instituționalizarea sistemelor de formare inginerească din România” și „Inginerul de universitate. Experiențe instituționale franceze”. Nu sunt simple incursiuni în istoria învățământului tehnic. În spatele documentelor, al instituțiilor și al etapelor istorice apare o întrebare mult mai actuală: ce putem învăța din experiența trecutului pentru a forma mai bine inginerii de mâine?
În cuvântul-înainte al volumului Instituționalizarea sistemelor de formare inginerească din România, acad. Dorel Banabic, președintele Secției de Științe Tehnice a Academiei Române, vorbește despre „o notă de originalitate aparte” și apreciază că informațiile aduse de autor pot fi „de mare utilitate comunității inginerești”. Academicianul remarcă, în mod special, folosirea principiilor gândirii inginerești și a instrumentelor „ingineriei istorice” pentru înțelegerea modului în care s-a construit, de-a lungul timpului, sistemul românesc de formare tehnică. Este interesant și modul de construcție a lucrării: după prezentarea unor etape și evenimente istorice, autorul formulează întrebări menite să ajute la descifrarea realităților și propune posibile învățăminte pentru viitor. Istoria nu este privită, așadar, ca un inventar al lucrurilor încheiate, ci ca instrument de înțelegere a prezentului.
Aceeași preocupare pentru comparație și pentru ceea ce România poate învăța din experiența altora se regăsește în volumul „Experiențe instituționale franceze”. Lucrarea analizează sistemul francez de formare inginerească, influența pe care modelul francez a exercitat-o asupra învățământului tehnic românesc încă din secolul al XIX-lea și mecanismele instituționale prin care Franța își pregătește inginerii. Volumul a fost prezentat, în martie 2026, într-o manifestare organizată la Cluj-Napoca de Universitatea Tehnică, Academia Română – Filiala Cluj-Napoca și Institutul Francez din România, în cadrul proiectului „Inginer de universitate”.
Dincolo de analiza istorică, toate aceste volume par să se întâlnească într-o idee: continuitatea nu înseamnă repetarea trecutului, ci capacitatea de a păstra ceea ce a fost valoros și de a construi, pornind de acolo, răspunsuri pentru o lume nouă.
De la laborator la administrație și Parlament
În biografia invitatului nostru, profesia de inginer s-a întâlnit cu responsabilitatea publică. Domnul Vasile-Filip Soporan a fost prefect al județului Cluj și apoi deputat în Parlamentul României. Experiența administrației și a vieții politice a oferit o altă perspectivă asupra aceleiași întrebări care îl preocupase pe inginer: cum transformi o problemă într-o soluție care să funcționeze? Poate tocmai aici se întâlnesc lumi care, la prima vedere, par foarte îndepărtate. Ingineria lucrează cu sisteme, raporturi, cauze, consecințe și responsabilitatea rezultatului. Administrația publică ar trebui să facă același lucru, numai că materia sa este mult mai complicată: comunitatea, oamenii și nevoile lor.
Când nu toate problemele au o soluție inginerească
Poate cea mai profundă dimensiune a întâlnirii a apărut însă dincolo de profesie. Un inginer este format să creadă în explicație, în rigoare și în posibilitatea unei soluții. Viața îi arată, uneori, că există și lucruri care nu pot fi rezolvate prin formule, calcule sau proiecte. Există încercări în fața cărora știința nu mai este suficientă și momente în care omul nu mai poate decât să caute sens, putere și un motiv pentru a continua. Și poate tocmai aici biografia profesională capătă adevărata ei măsură. Pentru că un om nu este numai suma funcțiilor pe care le-a ocupat, a cărților pe care le-a scris sau a premiilor pe care le-a primit. Este și felul în care a trecut prin încercări, oamenii pe care i-a format, lucrurile în care a continuat să creadă și ceea ce a ales să construiască atunci când ar fi putut, poate, să se oprească.
Întâlnirea cu profesorul Vasile-Filip Soporan a fost, de aceea, mai mult decât o discuție despre inginerie. A fost o conversație despre responsabilitate, continuitate și sens. Despre o profesie care l-a învățat pe om să caute soluții, despre o universitate care nu trebuie doar să transmită informație, ci să formeze caractere și despre o țară al cărei viitor depinde, în bună măsură, de felul în care știe să-și pregătească și să-și păstreze oamenii competenți.
Iar dintre toate ideile unei asemenea biografii poate rămâne una, simplă: adevărata construcție a unui profesor nu se vede numai în proiecte, instituții sau cărți. Se vede, mai ales, în oamenii care duc mai departe ceea ce au primit.
Vă invităm să audiați interviul realizat cu invitatul emisiunii „Dialoguri”, Prof. Univ. Dr. Ing. Vasile-Filip Soporan.
