După învățătura Sfinților Părinți, inima este centru duhovnicesc al tuturor darurilor Sfântului Duh și al tuturor faptelor bune, care își au sediul tot în inimă. Dacă punem străjer pe minte, adică gândul cel bun, el nu va lăsa să intre înăuntru păcatele celor cinci simțuri, iar patimile cele ce ies din inimă le va opri, ca să nu se prefacă în păcate. Așadar, paza inimii constă în a pune gândul portar al inimii, pentru a opri orice cuget pătimaș.
Sfântul Maxim Mărturisitorul face o remarcă esențială: „Mintea, adândul inimii, este locul luptei duhovnicești nevăzute, ea aflându-se între îngeri și diavol. Aici, în văzduhul inimii, se duce războiul nevăzut, aici sunt biruiți, într-o primă etapă, vrășmașii. Aici are loc întâlnirea omului cu Dumnezeu.”
