Instalarea episcopului Nicolae Ivan. Restituiri la centenar VI.

de | dec. 4, 2021 | Documentare

Instalarea canonică oficială a episcopului Nicolae Ivan a avut loc în ziua sărbătoririi Sfântului Ierarh Nicolae, luni, 6/19 decembrie 1921, în biserica Sfânta Treime din Cluj, la acel moment singurul lăcaș de cult ortodox (1795-1796) din urbe. Ceremonia a fost prezidată de episcopul Roman Ciorogariu al Oradiei în prezența membrilor sinodului eparhial, a autorităților civile și militare, a lui Moise Ienciu, directorul general în Ministerul Cultelor, și a „numeroase delegațiuni”, constituite din cler și credincioși, veniți de pe întregul cuprins al eparhiei. Ceremonia a debutat cu primirea solemnă a celor doi arhierei la poarta de intrare în curtea bisericii, conducerea spre lăcașul de cult, unde s-a oficiat Sfânta Liturghie de către episcopul Nicolae Ivan înconjurat de protopopii eparhiei, urmată apoi de cuvântarea episcopului Roman Ciorogariu, citirea decretului regal de recunoaștere a alegerii și de învestire a episcopului Ivan, vestirea textului gramatei mitropolitane și așezarea episcopului Nicolae în scaunul arhieresc[1]. În alocuțiunea rostită cu acel prilej, episcopul Nicolae mărturisea că își aseamănă rolul în reactivarea eparhiei clujene cu cel al profetului Neemia în istoria poporului evreu, asumându-și reclădirea episcopiei după o lungă robie. Ierarhul își punea toată nădejdea în Mântuitorul Iisus Hristos și îi încuraja pe noii săi păstoriți să aibă credință în Dumnezeu și încredere în forța creștinismului, ca în acest fel să poată crea preoți misionari, un institut teologic, o tipografie, pe scurt o întreagă operă de „renaștere a vieții religioase”, de educație a „tineretului școlar și universitar”, și de luminare a țărănimii. În încheiere, ierarhul îi ruga pe preoți și pe credincioși să-l considere „ca un adevărat părinte” conștient de înalta sa chemare[2]. Ceremonia religioasă s-a încheiat cu împărțirea anaforei la toți cei prezenți de către noul chiriarh, apoi a urmat o recepție oficială la prefectură, unde episcopul Nicolae a primit salutul tuturor autorităților civile și militare, a reprezentanților celorlalte biserici istorice ardelene și a delegaților prezenți la instalare, cărora episcopul le-a răspuns la final vădit emoționat: „Fraților, când am primit cârja episcopească din mâna Maiestății Sale Regelui, mi-a spus memorabilele cuvinte care mi s-au tipărit în memorie: Să fi drept și să iubești pe de-aproapele, pe toți credincioșii și pe toți cetățenii țării. În acest înțeles mi s-a dat simbolul păstorului. Cred și sper că atât cât bunul Dumnezeu îmi va prelungi zilele, voi depune toată activitatea pentru binele patriei, pe care trebuie s-o iubim și să facem să devină pământul făgăduinței. Am trecut peste vârsta când puteți lega prea multe speranțe de mine. Vă promit că toată energia voi depune în sprijinul bisericii și culturii. Voi munci pentru ca biserica, care m-a ridicat, să fie respectată. Rog să-mi dați sprijinul și aceasta o aștept cu atât mai mult din partea preoțimii.” Festivitățile s-au încheiat cu un „banchet” organizat în sala restaurantului „New York”, astăzi „Continental”, unde agapa a fost presărată cu diverse toasturi în cinstea noului episcop[3]. În aceeași zi, episcopul Nicolae Ivan a trimis clerului și credincioșilor prima sa pastorală anunțându-i că a preluat conducerea diecezei și cerându-le sprijinul pentru a împlini misiunea care i-a fost încredințată. Instalarea episcopului Nicolae Ivan încheia procesul de constituire și organizare a uneia dintre cele mai importante instituții naționale românești fondate la Cluj după Marea Unire: „Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului”.

 

Anexa nr. 1. Gramata mitropolitană emisă de arhiepiscopul și mitropolitul Nicolae Bălan cu ocazia hirotoniei arhimandritului Nicolae Ivan întru arhiereu, Sibiu, 29 noiembrie 1921[4].

 

NICOLAE, din îndurarea lui Dumnezeu arhiepiscop al bisericii ortodoxe din Transilvania și mitropolit al românilor ortodocși din Ardeal, Bănat, Crișana și Maramurăș.

Facem cunoscut tuturora, cărora se cuvine, că după ce Hristos adevăratul Dumnezeu, cela ce trimițând în chipul limbilor de foc din cer pe preasfântul Duh peste sfinții săi învățăcei și apostoli, episcopi și păstori, de la cari îndreptătorii bisericii lui Dumnezeu și păstorii turmei lui Hristos până în ziua de azi, prin punerea mânilor, unul de la altul se făcură vrednici a fi părtași acelor daruri și dăruiri, și după ce prin concluzele congresuale 64/900, 67/909 și 58/920 s-a decretat reînființarea episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, și prin înaltul decret regal din 18 iulie a.c. Nr. 3235, s-a promulgat legea privitoare la restatornicirea acestei eparhii, iar oficiul Nostru mitropolitan, care după Dumnezeu îl avem de la sfânta noastră biserică, poftește de la noi a ne îngriji pentru eparhiile mitropoliei noastre și a le da acestora episcopi prin alegerea persoanelor iubitoare de Dumnezeu, demne și înzestrate cu însușirile, ce se cer la purtarea jugului evanghelic, ca așa drept să se îndrepteze cuvântul adevărului lui Dumnezeu:

Noi având în vedere votul reprezentanților clerului și poporului din eparhia vacantă a Vadului, Feleacului și Clujului pronunțat în sinodul aceleiași eparhii la 15/28 septemvrie a.c. și făcând în partea aceasta cercetare cu amănuntul în sinodul nostru arhieresc la 29 septemvrie (12 octomvrie) a.c. am aflat că alesul aceluiași cler și popor, iubitul de Dumnezeu arhimandritul NICOLAE IVAN, recomandat prin tăria lui în credința ortodoxă și în legea sfintei noastre biserici răsăritene, prin activitatea lui în oficiile sale de până acuma și prin vieață onestă, fiind noi încredințați și despre neclătita lui credință și supunere cătră Majestatea Sa regele Ferdinand I, cătră preaînalta casă domnitoare, precum și cătră constituțiunea și legile patriei – este cualificat pentru promovare la demnitatea de episcop al eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, și după ce alegerea lui de episcop al acestei eparhii fu preagrațios întărită de Majestatea Sa regele Ferdinand I cu preaînalta rezoluțiune din 22 octomvrie a.c. Nr. 4158, Noi pe același iubit de D-zeu arhimandrit NICOLAE IVAN, prin puterea dată Nouă de la Dumnezeu, cu împreună-lucrarea preasfințiților episcopi IOAN de la Arad și IOSIF de la Caransebeș, ROMAN de la Oradea-mare și cu a preasfințitului arhiereu titular ILARION chemând darul preasfântului Duh, în ziua de 21 noiembrie a.c., l-am hirotonit arhiereu și în 6/19 decemvrie a.c. l-am instituit episcop al eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului și al tuturor orașelor și satelor, care se țin acum, sau se vor ținea în viitor de scaunul episcopesc al Vadului, Feleacului și Clujului, primind de la dânsul profesiunea credinții și promisiunile date în scris și cu cuvântul în fața bisericii, și sperând foarte, că acelea toate le va ținea nevătămate și va observa și cătră umilința noastră ascultarea cuvenită după ordinea canonică.

Despre toate acestea dar emitem și dăm la mâna numitului nou-hirotonit episcop NICOLAE IVAN, Gramata aceasta a Noastră, ca document despre aceea, că prin darul preasfântului Duh, care toate le îndeplinește, dânsul este învestit cu demnitatea arhierească și cu iurisdicțiune episcopească în eparhia Vadului, Feleacului și Clujului, având dar și putere de-a pune după prescriptele sfintei noastre biserici răsăritene cetitori, cantori, ipodiaconi, diaconi, presbiteri și protopresbiteri la bisericile eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, eventual egumeni și arhimandriți la mănăstirile acestei eparhii, după rândul ierarhic din provincia noastră mitropolitană, și a face în eparhia sa toate celea ce lui, ca unui episcop se cuvin, spre edificarea spirituală a turmei sale; recomandăm deodată tuturor celor de statul preoțesc și întregului popor ortodox din eparhia Vadului, Feleacului și Clujului precum și din alte părți ale provinciei noastre mitropolitane: ca pe același mai sus numit episcop ca atare să-l cunoască și respecteze, iar deosebi cei din eparhia Vadului, Feleacului și Clujului să i se plece cu toată voia, să-i arete în toate supunere și ascultare ca fii sufletești, privindu-l și venerându-l întru toate ca pe episcopul, învățătorul și păstorul lor, carele este următor sfinților apostoli ai lui Isus Hristos, Mântuitorului nostru căruia se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea întru toți vecii.

Datu-s-a în reședința noastră arhiepiscopească-mitropolitană din Sibiiu la 29 noiemvrie a.c., anul Domnului 1921, iar al păstoririi noastre al doilea.

Dr. Nicolae Bălan

arhiepiscop și mitropolit.


Anexa 2. Cuvântarea episcopului Nicolae Ivan de la instalarea sa în scaunul episcopal al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj, 6/19 decembrie 1921[5].

 

„Și acum Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare puternic și înfricoșat,

Tu care-Ți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele

prin cari am trecut noi, împărații noștri, părinții noștri, și tot poporul Tău.”

Neemia 9, 32

 

Preasfințite domnule mandatar!

Domnule Reprezentant al ministrului cultelor!

Iubiți credincioși!

În momentele acestea de înălțare sufletească, când fac primul pas spre scaunul fericiților mei înaintași ai reînviatei vlădicii a lui Ștefan cel Mare și sfânt, sufletul meu este cuprins de o adâncă emoție și recunoștință față de Dumnezeu, care m-a învrednicit să ajung această zi.

Înaintea ochilor mei sufletești ca un puternic îndemn de luare aminte se desfășoară istoria biblică a unui om, care în vremuri de demult a fost trimis de cel de sus să rezidească zidurile cetății sfinte, dărâmate de dușmani, să ridice iar porțile arse de grozăviile războiului și în același timp să reclădească pe temelia sfintei înțelepciuni și să întărească prin puterea credinței sufletele amărâte și deznădăjduite a celor ce zăceau în robie. Acesta a fost profetul Neemia.

În timpul robiei Babilonului, Ierusalimul zăcea în ruinele sale.

Poporul își pierduse orice nădejde în fața grozavelor suferințe, și iată că cel de sus le-a trimis un om, un om neputincios și slab, dar cu credință tare în Dumnezeu și în menirea poporului său, și el în puterea acestei credințe a îndeplinit o chemare mult mai presus de puterile sale și neînțeles, batjocorit de ai său, a dus până la capăt, cu lacrimi și cu conștiința liniștită, marea operă ce i se încredințase.

Și eu smeritul rob al lui Dumnezeu, când caut să pătrund cu mintea toată răspunderea ce s-a pus asupra mea prin alegerea mea de Episcop, aici în Cluj, mărturisesc că a-și descuraja, dacă nu a-și avea ferma convingere, că Dumnezeu v-a luminat, ca să vedeți în mine pe alesul Lui pentru acest scaun vlădicesc și El mă va întări trupește și sufletește cu puterea Lui nemărginită, pe care în marea lui dragoste de oameni o dă celor ce o cer pentru îndeplinirea datoriei lor.

În timpul roiei noastre milenare, Ierusalimul românilor din nordul rdealului, sfânta episcopie de Vad, a căzut și ea sub loviturile aspre ale dușmanului, rămânând numai ruinele amintirii ei glorioase.

Dar iată că acum, ca și în vremile biblice, Dumnezeu m-a trimis, să ridic zidurile căzute, să înalț porțile cele arse, să întăresc sufletele obidite și să oțelesc voințele slăbite de vitregia vremurilor.

Acum când după înfăptuirea idealului nostru, care a costat atâtea vieți și a cerut atâta muncă, ne aflăm ca popor, ne aflăm ca indivizi, în fața unor probleme de ordin social și sufletesc atât de mari, încât biserica noastră îndrumătoare și alinătoare trebuie să caute a le rezolva în lumina Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos.

Se vorbește mult în haosul de astăzi, că religia creștină e o credință a trecutului și este pralizată în misticismul ei de noile credințe materialiste moderne. Dar, iubiților, religia Mântuitorului nostru este veșnică, precum și el veșnic este.

Acum că ne găsim în preziua sărbătorilor, să nu uităm cuvintele îngerului, care a vestit Maicii Domnului, că împărăția Fiului ce va naște nu va avea sfârșit (Luca 1, 33). Adevărul Lui e în veci, nu va pieri, El va învinge porțile iadului, El va zădărnici puterile iadului, care s-au destăinuit în lume.

Religia noastră nu e instituție omenească care să piară, pentru că sublimul ei întemeietor e stajarul veacului și Mântuitorul nostru. El nu ne-a dat o religie care să rămână în cărți mistice ori de filosofie, după cum însuși nu a trăit departe de oameni și de durerile lor, înconjurându-se de câțiva adepți, ci s-a pogorât acolo unde durerea era mai mare, unde păcatul era mai negru, ca să dee mângâiere și lumină spre viață nouă.

Iată pentru ce programa muncii ce nădăjduiesc cu ajutorul lui Dumnezeu să îndeplinesc în eparhia mea, dimpreună cu colaborarea tuturor bunilor credincioși este o programă, care privește prin prisma dragostei către deaproapele, mizeriile societății de azi și nu se îndepărtează de ele numai cu vorbe de mângâiere, ci caută să le înlăture cu devotament evanghelic.

Credința noastră este și în domeniul sufletesc ca și în cel fizic: lumina izgonește întunericul. De acum vom căuta să aducem lumina cea adevărată atât intelectualilor noștri, încărcați cu teorii ucigătoare și materialistice, cât și țăranilor noștri de negura superstițiilor.

Vom crea preoți misionari și un institut iblic pentru creșterea lor, vom tipări o bibliotecă religioasă, atât pentru pătura cultă, cât și pentru tineretul școlar și universitar și mai ales ne vom îngriji de scoaterea țărănimii din robia întunericului.

Vom organiza conferințe religioase în tot cuprinsul eparhiei, vom crea legături intime de îndrumare între noi și preoțime.

Opera unei episcopii noi nu este numai o operă de organizare, ci e mai presus de toate, opera de renaștere a vieții religioase, care în multe suflete lâncezește și de aceea voi crea o legătură puternică între mine și preoțime, ca toți împreună să luăm partea noastră la reînvierea sufletelor.

Fac un călduros apel către toți preoții și către toți credincioșii eparhiei mele, ca să mă considere ca un adevărat părinte, care nu va pregeta o clipă de la împlinirea datoriei de creștin, propovăduind cu toată căldura credința noastră strămoșească, datoria de bun român, purtând o neclintită supunere către Maiestatea Sa Regele, care mi-a încredințat cârja de păstorie.

Și acum, Tu, Doamne Atotputernice, cătră Tine îmi îndrept ochii inimii și Te rog cu umilință, luminează credința mea, ca să fiu vrednic păstor al turmei și mă dezleagă de orice ambiție și deșertăciune lumească să pot zice cu apostolul Pavel:

„Nu mai trăiesc eu, Hristos trăiește în mine, și cât despre viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe Sine pentru mine”.

Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu. (Galateni II, 20).

Așa să-mi ajute Dumnezeu!


Anexa 3. Prima pastorală a episcopului Nicolae Ivan, Cluj, 6/19 decembrie 1921[6].

 

NICOLAE din mila lui Dumnezeu dreptcredinciosul episcop român al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Preacucernicilor Protopopi, Cucernicilor Preoți și tuturor dreptcredincioșilor creștini din reînviata episcopie a Vadului, Feleacului și Clujului, har și pace de la Dumnezeu, Părintele Ceresc, iar de la Noi, salutare și binecuvântarea Noastră arhipăstorească.

Întâmpinând actul alegerii de episcop pentru scaunul vacant al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, săvârșit în Sinodul eparhial electoral de la 15/28 septemvrie a.c., aprobarea Sf. Sinod episcopesc, cum și confirmarea alesului în persoana subsemnatului, din partea Maiestății Sale gloriosului nostru Rege Ferdinand I, a urmat, în temeiul sfintelor canoane ale bisericii noastre, actul hirotonirei mele întru Episcop la 21 noiemvrie (4 decemvrie) a.c. în catedrala noastră din Sibiu de către I.P.S. Sa Domnul Mitropolit al Ardealului Nicolae, asistat de PS. Episcopi Ioan al Aradului, Iosif al Caransebeșului, Roman al Orăzii-Mari și arhiereul Ilarion, vicarul arhidiecezei; la 8 decembrie a.c. s-a îndeplinit cu mare solemnitate în prezența I.P.S. Sale Domnului Mitropolit-Primat, al Clerului Înalt, a Consilierilor Tronului și a delegaților Consistorului nostru din Cluj – investirea Mea în palatul regal din București, predându-mi Preaînălțatul nostru Rege cârja arhierească spre a păstori Ctitoria lui Ștefan cel Mare; iar la 6/19 decemvrie a.c., în ziua sfântului și marelui ierarh Nicolae s-a săvârșit instalarea și introducerea Noastră în scaunul Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, prin mandatarul mitropolitan, Părintele Roman, Episcopul Orăzii-Mari, în biserica parohială din Cluj.

Astfel, cu această zi am luat conducerea Diecezei în virtutea Înaltelor Decrete regale și a Gramatei mitropolitane. Mă înfățișez deci pentru prima oară înaintea Voastră, iubiții mei fii sufletești, dorindu-vă de la Dumnezeu tot binele și mai ales dorind ca Dumnezeul milostivirii să vă aibă pe toți în sfânta sa pază, să vă lumineze și să vă întărească pe toți în credința noastră străbună, să vă împodobească cu virtuțile creștinești, care înalță pe om și îl fac ființa cea mai aleasă de pe pământ.

Rogu-vă deci iubițivă unii pe alții, înconjurați pricinile dintre coi, ajutați pe cei lipsiți și pe orfani, nu Vă cheltuiți munca și sudoarea voastră pe lucruri netrebnice și de prisos, feriți-vă de birturi și de gâlceavă și Vă întăriți casele voastre cu Duhul înțelegerii și al temerii de Dumnezeu. Cruțați și nu risipiți, dați banul pentru hrana trupească, dar nu uitați nici de hrana sufletului și din casele voastre să nu lipsească cartea de rugăciuni, căci mult poate rugăciunea dreptului cea fierbinte și ea ne apropie tot mai mult de ziditorul nostru. De aceea munciți și vă rugați cu osârdie! Ispitiți scripturile ca să se poată lumina sufletele voastre cu lumina cea adevărată a dreptei credințe.

Din partea noastră vom fi cu luare aminte la toți pașii voștri, vom binecuvânta pe toți cei ce umblă în căile Domnului și vom căuta, ca și pe cei ce ar fi porniți pe căi rătăcite, să-i aducem la calea binelui, la izvorul dătător de viață al Sf. Scripturi, care trebuie să fie podoabă cea mai aleasă în casa creștinilor noștri ortodocși și în inimile voastre ale tuturora.

Iar cătră voi preacucernicilor părinți Protopopi și Preoți ai Eparhiei mele îmi îndrept glasul meu de păstor și Vă sfătuiesc să îndepliniți totdeauna sfintele slujbe cu evlavie, cu căldură și cu sârguință, să cercetați bolnavii și săracii, să mângăiați orfanii și văduvele, să sprijiniți pe cei neputincioși, să luminați pe cei întunecați, să împăcați pe cei învrăjbiți, să cercetați mai cu seamă parohiile din apropiere, rămase fără păstori sufletești și să nu căutați câștigul când e vorba de a Vă împlini o sfântă datorință duhovnicească, și în genere, să fiți – după cum cere evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos – lumina lumii și sarea pământului.

Să vă feriți de ospețe și benchetuiri, în care este stricăciunea trupului și a sufletului, să învățați poporul și să nu-l lăsați pradă sectarilor și celor ce îi caută sufletul, pentru că pentru orice mielușel pierdut din turma lui Iisus veți avea să dați seamă înaintea Tatălui ceresc.

La sărbători și praznice să tâlcuiți scripturile, să propovăduiți cuvântul lui Dumnezeu, să nu puneți niciodată la uitare porunca evanghelică: „Mergând învățați toate neamurile”, căci numai așa veți câștiga iubirea credincioșilor voștri și-i veți apropia de voi și de sufletul vostru.

Îngrijiți-vă și de felul cum își cresc credincioșii noștri copiii în familie și în școală. Când cercetați familiile lor duceți cu voi cărticele folositoare și căutați a-i obișnui să îndrăgească cetitul cărților bune, din care pot trage mult folos sufletesc, pe când trândăvia și timpul pierdut în crâșme numai otravă și pierzare aduce sufletul creștinesc. Sfătuiți necontenit poporul nostru dreptcredincios, să-și crească copii în frica lui Dumnezeu și în cinstirea datinelor străbune, să-i trimită regulat la școală, pe cei mai talentați să ni-i recomandați Nouă ca să le putem face rost de ajutoare să continue învățăturile în școli mai înalte, ori să-i îndrumăm spre meșteșuguri și spre alte întreprinderi de mare trebuință și de netăgăduit folos pentru neamul nostru românesc.

Cu credincioșii de alt neam și de altă lege să trăiți în bună pace, să cultivați cele mai creștinești raporturi, pe toți să-i cinstiți și îmbrățișați în numele păcii, pe care Unul născut Fiul lui Dumnezeu ne-a făgăduit a o face să stăpânească cu desăvârșire sufletele tuturor creștinilor. Pentru pacea statornică și binecuvântată pe care corul îngeresc o vestește la Nașterea Domnului prin minunatele cuvinte, „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bunăvoire”, să vă rugați, iubiților, în toată vremea cu toată căldura și credința sufletului vostru!

Și de acum în rugăciunile Voastre, Vă invit ca la ieșirea cu sfintele daruri și la ectenii să pomeniți numele smeritului Vostru păstor sufletesc „Nicolae”, care s-a învrednicit de la Dumnezeu a Vă fi arhiereu și păstor.

Această primă pastorală, Onorata Preoțime este poftită a o ceti în biserică după terminarea Sf. Liturghii în Dumineca cea mai apropiată sau chiar în ziua Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de la Care ne vine tot darul acum și pururea și în vecii vecilor Amin.

După care împărtășindu-vă binecuvântarea Noastră arhierească și dorindu-vă ca sfintele sărbători ale Nașterii și Botezului Domnului să le petreceți în pace și multă bucurie, iar noul an să Vă aducă toate cele bune și de folos trupului și sufletului vostru, am rămas al Vostru al tuturor.

Dat în reședința Noastră episcopească din Cluj, la 6/19 decemvrie, anul Domnului 1921.

De tot binele voitor

NICOLAE Episcop.


[1] „Instalarea P.S.S. Nicolae Ivan”, în Telegraful Român, Anul LXIX, Nr. 89, Sibiu, 10/23 decemvrie 1921, pp. 1-2; Pr. Cristian Baciu, „Omul cel mai potrivit. Instalarea episcopului Nicolae Ivan, 6/19 decembrie 1921”, în Calendarul Renașterea 2021, Cluj-Napoca, 2021, pp. 231-242.

[2] Sebastian Stanca, Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului 1919-1929, Cluj, Tiparul Tipografiei Eparh. Ort. Rom., 1930, pp. 154-156.

[3] „Instalarea P.S.S. Nicolae Ivan”, în Telegraful Român, Anul LXIX, Nr. 89, Sibiu, 10/23 decemvrie 1921, pp. 2-3.

[4] Arhiva Arhiepiscopiei Clujului, Dosarul PS Episcop Nicolae Ivan, „Gramata mitropolitană nr. 405/1921”, 4 file.

[5] Sebastian Stanca, Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului…, pp. 154-156.

[6] Sebastian Stanca, Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului…, pp. 157-159.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/mirceabrudan/" target="_self">Dr. Mircea Gheorghe Abrudan</a>

Dr. Mircea Gheorghe Abrudan

Cercetător științific III dr. la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca.

Ultimele articole

Mai multe din Documentare
Octavian Andronic – jurnalist și caricaturist român

Octavian Andronic – jurnalist și caricaturist român

Jurnalist și caricaturist român și cel ce a fondat ziarul Libertatea. A fost redactor-șef și director al acestui ziar până în 1997. Astăzi vom vorbi despre Octavian Andronic. S-a născut la 2 mai 1946, la Sânnicolau-Mare, judeţul Timiş. El a absolvit Liceul ''Dinicu...

Theodore Schultz – laureatul Premiului Nobel care a primit o șansă

Theodore Schultz – laureatul Premiului Nobel care a primit o șansă

Theodore Schultz este un laureat al Premiului Nobel căruia i s-a dat o șansă. Înainte să devină economist a crescut în ferma familiei și a trăit adversitățile economice de după Primul Război Mondial. Pentru că era ocupat cu munca la fermă, a reușit cu greu să facă...

James Monroe – al cincilea președinte al Statelor Unite

James Monroe – al cincilea președinte al Statelor Unite

S-a luptat sub George Washington și a studiat dreptul cu Thomas Jefferson. A fost ales al cincilea președinte al Statelor Unite în 1817. Este amintit pentru Doctrina Monroe, precum și pentru extinderea teritoriului Statelor Unite prin achiziția Floridei din Spania și...

Samuel Morse – pictorul care a reinventat telegraful

Samuel Morse – pictorul care a reinventat telegraful

În zilele lui Samuel Morse, trimiterea unui mesaj se făcea prin scrisori. Sistemul era lent. O scrisoare avea nevoie de câteva săptămâni dacă era trimisă între două orașe și mai multe luni dacă era vorba să fie trimisă peste granița unei țări. Iar dacă între cele două...

Rita Levi Montalcini – un secol de provocări și succese

Rita Levi Montalcini – un secol de provocări și succese

Rita Levi-Montalcini este laureata Premiului Nobel cu una din cele mai tumultoase vieți. S-a hotărât să devină medic, dar societatea vremii spunea că o femeie trebuie să fie gospodină. A fost scoasă din Universitate din cauza antisemitismului. A supraviețuit...

Charlotte Brontë – autoarea romanului englez  ,, Jane Eyre”

Charlotte Brontë – autoarea romanului englez ,, Jane Eyre”

Romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai...