Înţeleapta iconomie (Joi, Săptămâna a XXVI-a după Rusalii)

de | dec. 16, 2021

Evanghelia zilei: Lc 16, 1 – 9

Zis-a Domnul pilda aceasta: era un om bogat care avea un iconom; şi au pârât pe iconom către el că-i risipeşte avuţiile. Deci l-a chemat şi i-a zis: ce este aceasta ce aud despre tine? Să-mi dai socoteala iconomatului tău, căci nu mai poţi să fii de acum înainte iconom. Atunci iconomul şi-a zis: ce voi face, căci stăpânul meu ia icono­matul de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, îmi este ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească oamenii în casele lor, dacă voi fi scos din iconomat. Şi chemând unul câte unul pe datornicii stăpânului său, a întrebat pe cel dintâi: cât eşti dator stăpânului meu? Acela i-a răspuns: o sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: ia-ţi zapisul tău, şezi jos şi scrie degrabă cincizeci. După aceea a întrebat el pe altul: dar tu, cât eşti dator? El a răspuns: o sută de măsuri de grâu. I-a zis lui iconomul: ia-ţi zapisul tău şi scrie optzeci. Iar stăpânul a lăudat pe iconomul cel nedrept, pentru că a lucrat înţelepţeşte; căci fiii veacului acestuia sunt faţă de însuşi neamul lor mai înţelepţi decât fiii luminii. Deci şi Eu zic vouă: faceţi-vă prieteni din bogăţia ne­dreaptă, pentru ca, dacă veţi sărăci, să vă primească aceia în locuinţele cele veşnice.

Înţeleapta iconomie

Parabola evanghelică pe care o avem în atenţie face referire la pilda icono­mului necredincios. Acest iconom nu era bogat, dar răspundea de bogăţia stă­pânului său. Şi pentru că-i risipea bogăţiile, stăpânul său a hotărât să se lipsească de slujirea lui. Atunci iconomul şi-a zis întru sine: „Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Atunci ce voi face? Ştiu ce voi face ca să mă pri­meas­că în casele lor, când voi fi scos din icono­mie.”.[1]

Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: „Cât eşti dator stăpânului meu?”. Iar el a zis: „O sută de măsuri de untdelemn.”. Unitatea de măsură pentru untdelemn în Ţara Sfântă, batos-ul, era egală cu 37 de litri. Deci acel datornic avea o datorie foarte mare, anume 3.700 litri de ulei. Pentru a-l câştiga de partea sa iconomul i-a spus acestuia: „Ia-ţi zapisul şi scrie cincizeci de măsuri!”; deci să-i aducă stăpânului său nu 3.700 de litri de untdelemn, ci numai 1.850 litri. Pe altul l-a întrebat: „Dar tu, cât eşti dator?”. El i-a spus: „O sută de măsuri de grâu.”. Pentru cereale unitatea de măsură, koros, era egală cu 370 de litre. Deci acel om era dator cu 37.000 de litre de grâu. Acestuia iconomul i-a spus: „Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci”; deci aproxi­ma­tiv 10.000 de litre mai puţin.

Bineînţeles, stăpânul acelui iconom avea cunoştinţă de ceea ce a făcut slu­jitorul său. Şi ce face stăpânul? Îl laudă, ceea ce înseamnă că iconomul nu a să­vârşit nimic ilegal. Stăpânul îl laudă pe iconom pentru abilitatea lui de a face faţă unei situaţii limită. Potrivit unor exegeţi ico­no­mul nu a falsificat chitanţele, ci le-a redus la valoarea lor nominală, di­fe­­renţa fiind comisionul la care funcţia îi dădea dreptul şi pe care şi-l pune astfel în rezervă pentru zilele negre ce-l aşteaptă.[2]

Lecţia acestei pilde este extrasă de Domnul Hristos Însuşi prin în­demnul:

„Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci când veţi fi săraci, să vă pri­mească aceia în corturile cele veşnice.” (Lc 16, 9).

Acest iconom nedrept a ştiut să folosească bogăţia care nici nu era a sa, pentru a-şi asigura o situaţie bună în viitor. Se face aici o trimitere la înţeleapta folosire a averii pământeşti pentru a ne asigura intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu.

Înaltpreasfinţitul Bartolomeu în comentariul pe care-l face acestui episod foloseşte cuvântul de „jaf duhovnicesc” în sensul că Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu asalt şi intră în legitima posesie a cuceritorilor, iar vis­tieria lui Dumnezeu se află la îndemna celor care doresc să-şi mântu­iască sufletele.[3]

Un exemplu de „jaf duhovnicesc” poate fi şi acea femeie cu scurgere de sânge, care timp de 12 ani îşi cheltuise averea ei cu doctorii şi nu reuşise să fie vindecată. Auzind însă de Domnul Hristos şi de minunile săvâşite de El, şi-a zis în sine:

„Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă.” (Mt 9, 21; Mc 5, 28).

Şi atingându-se de Iisus a dobândit nu numai vindecare trupească, ci şi sufletească, căci îi spune Domnul Hristos:

„Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit.” (Mt 9, 22; Mc 5, 34; Lc 8, 48).

Clement Alexandrinul în omilia pe care o face pericopei evan­ghe­lice cu tânărul cel bogat, omilie intitulată sugestiv „Care bogat se va mântui?”, spune că:

„Nu trebuie aruncate averile pentru că ele pot fi de folos semenilor noştri. Averile sunt bunuri pe care le agoniseşti pentru tine, iar banii sunt bunuri ce îţi sunt de folos; dar şi averile şi banii sunt daţi de Dumnezeu spre folo­sul oamenilor. Şi averile şi banii stau la dispoziţia omului, ca un material, ca o unealtă, pentru ca cei care ştiu să le folosească să le folosească bine. Uneal­ta, dacă o foloseşti pentru meseria pentru care e făcută, este o uneal­tă de meseriaş; dar dacă n-o întrebuinţezi în meseria ei, atunci are parte de neştiinţa ta şi n-are nici o vină dacă nu-i folosită unde trebuie. Tot aşa şi bo­găţia; este unealtă. Poţi să te foloseşti de ea în chip drept şi atunci slu­jeşte dreptăţii; te foloseşti de ea în chip nedrept, atunci slujeşte nedrep­tăţii.”,

şi conchide Clement Alexandrinul:

„Bogăţia e făcută să slujească, nu să conducă.”.[4]

[1] Lc 16, 3 – 4.

[2] Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuagintă, redactată şi adno­tată de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, p. 1542.

[3] Ibidem.

[4] Sfântul Clement Alexandrinul, Scrieri, în PSB 4, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982, pp. 43 – 44.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Înţeleapta iconomie (Joi, Săptămâna a XXVI-a după Rusalii)
Înţeleapta iconomie (Joi, Săptămâna a XXVI-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Despre muncă

Despre muncă

Munca este o realitate existențială a lumii în care trăim, fiindcă orice om ca să trăiască în această lume, are nevoie să muncească. Sfânta Scriptură este cât se poate de explicită când ne spune că în rai, Adam și Eva au fost puși pentru a păzi și a îngriji grădina...

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 1)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 1)

Cuvintele din limba română simplu, simplitate, simpleță, simplicitate își au rădăcina în latinescul simplex. Simplitatea, însușirea de a fi simplu presupune o lipsă de formalitate, de complicații. Un om simplu  nu cunoaște artificialitatea, afectarea, prefăcătoria....

Despre muncă

Despre răutate

Astăzi, răutatea oamenilor se exprimă prin indiferența prietenilor atunci când ești lovit din plin de o problemă de orice factură. Răutatea este cea mai pură formă de slăbiciune, deși oamenii răi cred că prin aceasta devin importanți și puternici. Răutatea este o...