INTERVIU | „Am scris această monografie nu doar pentru mănăstire, ci și pentru credincioșii care vin aici să caute sfințenia”

de | aug. 15, 2020 | Cultură

O nouă ediție a Monografiei Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula, scrisă de arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului, va fi lansată duminică, 16 august 2020, după Sfânta Liturghie, la așezământul monahal.

 Cea de-a 6-a ediție, revăzută și adăugită, a apărut la Editura Renașterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. Cartea va fi prezentată de vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Clujului, preotul Iustin Tira, cel care semnează și prefața.


Într-un interviu acordat pentru radio Renașterea, autorul cărții, călugărit la Nicula și fost stareț al așezământului monahal aproape nouă ani, a precizat că redactarea acestui volum a fost o datorie de suflet pentru locul în care a crescut și s-a format duhovnicește. „În perioada stăreției am crezut că eu voi reclădi Mănăstirea Nicula, dar m-a reclădit ea pe mine. locul meu este această mănăstire, iar imima mea îi aparține definitiv”.

Părinte arhimandrit Dumitru Cobzaru, istoria Mănăstirii Nicula,  denumită „Grădina Maicii Domnului”, ați studiat-o și ați așezat-o în paginile unei cărți, o monografie completă, care a văzut recent lumina tiparului. Este o carte foarte bine documentată, dar și o una scrisă cu inima.

– Această carte a fost teza mea de licență din anul 1998. Atunci m-am gândit ca acest demers să fie unul de folos, să îl fac și în favoarea mănăstirii. În același an a apărut ediția întâi și apoi, succesiv, urmăroarele, la editura mănăstirii. Acum, pentru prima dată, ediția a 6-a apare la editura Renașterea a Arhiepiscopiei Clujului.  Este o ediție revizuită și cuprinde istoricul mănăstirii și al satului, viața de obște și viețuitorii cu biografiile lor, respectiv amănunte despre Icoana Maicii Domnului, despre pictura pe sticlă, dar și imagini și documente legate de mănăstire. Mă bucur de această ediție, întotdeauna am fost ajutat de oameni care au pus mult suflet în a reedita fiecare ediție și pe această cale le mulțumesc celor de la editura Renașterea și celor care sunt trecuți pe interfață.

Spuneam că este o carte scrisă cu sufletul, pentru că ani buni ați fost starețul acestei mănăstiri, dar nu numai atât, ați crescut aici, la mănăstire.  

 – Este vorba de 30 de ani de viață monahală, care s-a împletit cu bucurie și suferință și sigur că eu sunt legat din toate punctele de vedere de această mănăstire. Ziceam într-o anumită împrejurare că am crezut că eu voi reclădi Mănăstirea Nicula, pentru că am început să o rectitorim împreună cu vrednicul de pomenire, mitropolitul Bartolomeu, dar mi-am dat seama pe parcurs că e mă reclădește pe mine. Acesta este rostul mănăstirii pentru toți credincioșii care vin aici, fiecare simte în parte că Dumnezeu lucrează prin Maica Domnului la care ei se roagă și au evlavie și ei, efectiv ,se restartează, se reclădesc și se duc la casele lor așteptând să revină cât mai curând.

Așadar, această monografie a fost o dorință pornită din suflet, dar și o datorie pe care ați simțit că trebuie să o faceți pentru istoria acestui loc.

– Așa este. Au avut această inițiativă și stareții dinaintea mea, de pildă, Cleopa Nanu, care și el a scris o monografie, însă s-a simțit nevoia reînnoirii textului și adăugarea unei bibliografii solide. Am avut noroc să cunosc oameni la Biblioteca Academiei Române și Arhivele Naționale, filiala Cluj-Napoca, oameni care m-au ajutat. De pildă, la Arhivele Naționale nu erau încă ordonate toate documentele pe care le aveau. Unele erau de la castelul lui Sigismund Corniș și arhiva lui nu era ordonată. Acolo am găsit documentul care certifică faptul că Icoana Maicii Domnului de la Nicula a plâns o perioadă de o lună de zile. Era o copie, într-adevăr (originalul se pare că este undeva la Viena), însă pentru prima dată am descoperit acel document, pe care l-am și publicat în paginile acestei cărți. Tot atunci am descoperit și textul despre icoana de la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, soră a icoanei de la Nicula, pictată de același autor, de preotul Luca din Iclod, care și ea a plâns în două rânduri la Ilișua, în județul Bistrița.

A fost un demers care a durat foarte mult, dar a adus informații prețioase despre istoricul mănăstirii și al Icoanei Maicii Domnului.

– Da, pe această bibliografie s-au clădit deja teze de doctorat. Chiar părinții mănăstirii sunt cei care s-au preocupat să dezvolte și să găsească mai multe documente decât am găsit eu.

Această a 6-a ediție apare de hramul Mănăstirii Nicula, un loc cu o istorie de peste cinci secole.

– Da. Prima atestare documentară este cea a bisericii de lemn, din anul 1552, dar se pare că ea este cu mult mai veche. Se aduce aminte într-un proces verbal de la un litigiu, că ea putea exista încă de la 1326. Cert este că pădurea care înconjoară mănăstirea și satul și-au primit numele de la un pustnic Nicolae, deci înainte cu mult de 1552. Din păcate, bisericuța din 1552 a fost distrusă de flăcări în 1973 și a fost înlocuită cu o alta adusă din satul Fânațe. Aceasta pe care o avem astăzi datează din 1650. Și ea este monument istoric. Se adaugă biserica de zid și apoi celelalte clădiri și acum, mai nou, această biserică impresionantă ca o catedrală, gândită și simțită de obștea mănăstirii dinpreună cu mitropolitul Bartolomeu, ca să fie funcțională, mai ales la hramurile mănăstirii. Ca să adaug la istoria mănăstirii câteva crâmpeie, este vorba de icoana de la Nicula care a fost pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod și care în 1699 a plâns pentru o perioadă de a lună de zile. Este vorba de 15 februarie până la 12 martie cu mici întreruperi. Acest eveniment a fost observat de un grup de ofițeri care erau încartiruiți în zonă. Eram sub ocupație austro-ungară, iar ei și-au dorit să vadă cum arată o biserică ortodoxă și, intrând în biserica din sat (pentru că inițial nobilul Ioan Cupcea care a comandat și a donat această icoană a donat-o bisericii din sat), ei au văzut icoana plângând. L-au chemat pe popa Mihai (veți vedea în text exact această denumire, se evită să se spună ortodox), care a adunat tot satul și imediat s-a născut pelerinajul acesta care îl avem astăzi și care este urmarea a ceea ce s-a întâmplat în 1699. S-a adăugat bineînețeles, dar pelerinajul a început atunci. Și până atunci cred că veneau oamenii la mănăstire, dar de-acolo, pentru că icoana a fost după aceea dusă la mănăstire, apărând un conflict între Sigismund Corniș și niculeni, (Sigismund Corniș era un mare colecționar de carte veche, de icoane și de lucruri care îi bucurau lui sufletul și a adus icoana forțat la castelul din Benediuc (astăzi satul Mănăstirea) și pentru faptul că avea un copil bolnav sau nu îl avea. Prin rugăciune și prin prezența Icoanei făcătoare de minuni s-a rezolvat problema respectivă, însă niculenii s-au răsculat și au cerut icoana înapoi. Decizia celor care erau atunci la putere a fost ca icoana să nu fie nici a satului, nici a castelului lui Sigismund Corniș, ci să fie așezată într-un loc intermediar. Mănăstirea exista și atunci icoana a fost așezată aici.

Și pictura icoanelor pe sticlă face parte din istoria mănăstirii

– Este prima școală de pictură pe sticlă din țara noastră și se datorează tot Icoanei făcătoare de minuni, pentru că oamenii și-au dorit să aibă o copie cât mai fidelă și atunci s-a reușit pe glajă să se realizeze o copie după icoana Maicii Domnului, dar la care s-au adăugat și alți sfinți și alte evenimente din istoria Bisericii, pentru că oamenii, fiind credincioși, și-au dorit să aibă în casele lor icoane. Și dumneavoastră ați cercetat și ați văzut că erau sfinți care erau legați și de evenimente din viața lor cotidiană, precum Sfântul Dumitru sau Sfântul Gheorghe, erau legați de munca lor, de tradiții și obiceiuri

Observăm în aceste icoane și dorința locuitorilor de a picta motive populare de pe cămăși, sau din gospodărie.

– Da! Motive populare foarte multe – vedem și florile și vedem și haina populară și apoi evlavia! De exemplu, avem icoana Maica Domnului îndurerată. Este extraordinară icoana! Evlavia ardelenilor față de Maica Domnului este amplificată și datorită mănăstirii, dar și datorită faptului că ardelenii au trecut prin mai multe încercări, iar Ardealul a găsit răspuns la Maica Domnului și i-au cerut și ocrotirea. Așa se face că în Cluj-Napoca apare la un moment dat, după 1699, un volum despre icoana Maicii Domnului, o istorie a Icoanei făcătoare de minuni, unde sunt amintite foarte multe, făcute nu numai asupra ortodocșilor neapărat, ci și asupra catolicilor, a calvinilor, a luteranilor, a reformaților. Da! Există această carte – istoria Maicii Domnului de la Nicula.

Părinte, pentru că ați amintit de minunile Maicii Domnului, în perioada cât ați fost la mănăstire, cu siguranță pelerinii v-au spus despre influența pe care icoana și Maica Domnului au avut-o în viața lor.

– Este o carte, eu am trecut câteva minuni, dar părintele stareț Andrei Coroian care a urmat după mine, a încercat să adune cât mai multe și a reușit să scoată un volum cu minunile Maicii Domnului. Sunt foarte multe familii care nu au avut copii și care, datorită icoanei de la Nicula, îi au. Se întâmplă să fie în general fete și să aibă toate numele Maria, pentru că oamenii au fost recunoscători. Chiar eu am botezat asemenea copii. Boli incurabile… vorbim despre cancer, de pildă… Apoi am avut o perioadă când eram eu stareț și am încercat să o gestionez lucid, cu îndrăciți și femei și bărbați deopotrivă. Îmi aduc aminte foarte bine despre un bărbat din Târgu Mureș care a stat la mănăstire mai multă vreme, până a reușit să scape de un duh necurat. Și-apoi fiecare în taina inimii lui…

În timpul cât ați fost stareț, ați simțit vreo minune a Maicii Domnului? V-a marcat într-un mod deosebit?

– În perioada mea de stăreție, pe lângă șantierele obositoare și împovărătoare, pe lângă presiunea de dinafară care nu era puțină, pe lângă obștea care are problemele ei specifice, am trecut și prin niște procese foarte grele vreme de cinci ani și eu însumi am încercat să le rezolv. Însă, cu conștiința că nu pot face mare lucru, am avut răspunsuri de la Maica Domnului prin oameni duhovnicești și mi-am dat seama că Dumnezeu merge înaintea mea și în demersul meu, în ceea ce privește procesele de la mănăstirea Nicula, dar și în ceea ce privește obștea, credincioșii, șantierul. Am spus eu înainte că am avut eu credința că voi reclădi Nicula, dar m-a reclădit ea pe mine, iar acest lucru se poate verifica în toți anii aceștia, aproape nouă ani de stăreție. Sunt anumite aspecte din viața mea care îmi reconfirmă faptul că locul meu este la Mănăstirea Nicula și inima mea îi aparține definitiv.


Această monografie este foarte eficientă pentru istorici, pentru cercetători,  dar cred că este utilă și pelerinilor care doresc să afle mai multe despre acest loc.

– În primul rând imaginea bucură și ochiul și inima și aici găsesc câteva imagini memorabile din istoria mănăstirii. De asemenea, textul l-am adaptat nu doar științific, ci m-am gândit să fie ușor de citit, ca oamenii să poată să ia contact cu textul și să-l memoreze, dar și să înțeleagă ceea ce se întâmplă la mănăstirea Nicula. În fapt, este vorba nu numai despre călugări, ci și despre ei. Dacă am scris cartea, nu am scris-o doar pentru mănăstire, ci și pentru credincioșii care vin aici. Eu sunt convins că toți credincioșii care vin la mănăstirea Nicula, vin să-l caute pe Dumnezeu, vin să o caute pe Maica Domnului, vin să-și primenească sufletul prin spovedanie, vin să se împărtășească, astfel încât ei caută sfințenia.

FOTO: DARIUS ECHIM

Ultimele articole

23 octombrie – Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului

23 octombrie – Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului

Acest Sfânt Iacob, numit fratele Domnului (Galateni 1, 19), a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului. El nu face parte dintre cei 12 Apostoli ai Domnului, ci dintre cei 70, şi era numit frate al Domnului, ca şi Sfinţii Simeon (Simon), Iuda...

Mai multe din Cultură
Fațada principală a Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, restaurată

Fațada principală a Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, restaurată

Lucrările de reabilitare a fațadei principale a clădirii care găzduiește Muzeul de Artă Cluj-Napoca au fost finalizate. Amplele lucrări la acest imobil, monument istoric cu o valoare arhitecturală deosebită, au debutat în cursul anului 2018 și au vizat redarea...