(interviu) Down, dincolo de limitele unui sindrom

de | iul. 10, 2020 | Societate, Interviu

Suntem în căutarea fericirii. Însă adeseori uităm să zâmbim, să iubim și să visăm. Iar când se întâmplă să uităm aceste lucruri, Dumnezeu vine și ne invață, sau ne trinite învățători. Așa i-a trimis pe pământ și pe copiii cu Sindrom Down, niște mesageri divini, pentru a ne reaminti cum să ne bucurăm cu adevărat de viață și să iubim necondiționat. Nouă nu ne rămâne de făcut decăt să veghem ca visurile lor să prindă aripi.

În urmă cu 34 de ani, prin anii `80, într-o zi de 1 iulie, a venit pe lume un copil special, o frumoasă fetiță, cu sindrom Down, o  boală genetică despre care în vremea aceea nu se ştiau prea multe. Raluca Avram însă avea să-i uimească pe cei din jur cu determinarea şi gândirea sa profundă asupra vieţii. După ce şcolarizarea ei s-a încheiat, copilul vesel de odinioară, Raluca, a devit brusc tristă şi descumpănită.

Din dorinţa de a-şi vedea fetiţa fericită, mama ei, Adriana Avram a înfiinţat, în urmă cu 10 ani, Asociaţia CER – Centrul Educaţional Raluca. Misiunea asociației este să ofere tinerilor cu sindromul Down, cu vârste de peste 18 ani, care nu au fost cuprinși într-un program de educare şi protecție, un spațiu unde să socializeze, să învețe lucruri noi şi să devină cât se poate de independenţi.

Cei 7 tineri cu sindrom Down care frecventează centrul din Someşeni, au reuşit să evolueze, să-şi descopere pasiuni şi abilităţi pe care nici părinţii, nici profesorii lor nu credeau că le au.

Tinerii urmează diverse activităţi de terapie ocupaţională şi terapie prin artă. Mulţi dintre ei sunt pasionaţi de dans, muzică şi sport. Participă şi la întreceri sportive organizate de Special Olympics România. Cu alte cuvinte, învaţă prin tot ceea le stă la dispoziție să devină independenţi. Întreaga poveste a tinerilor cu Sindrom Down, precum şi a Centrului educaţional Raluca o puteți afla din următorul interviu, realizat cu mama Ralucăi, Adriana Avram, fondatorul şi directorul asociaţiei DownCer:

Ultimele articole

Mai multe din Societate | Interviu
Credința, pe tabla de șah

Credința, pe tabla de șah

Dacă ar fi să-l „definesc” pe părintele Ovidiu Gavrea printr-un cuvânt (în măsura în care oamenii pot fi „definiți” prin unul sau mai multe cuvinte), i-aș spune „Părintele Bucurie”. Sau „Părintele Dragoste”. Sau „Părintele Prieten”. Și nu cred că este cineva, dintre...

Secția de spital în care „luminile nu se sting niciodată”

Secția de spital în care „luminile nu se sting niciodată”

„Ca specialitate, un neonatolog se formează în cinci ani. Ca și clinician, totdeauna este loc să mai înveți. (La Neonatologie), ca să ai o asistentă bună, în Terapie Intensivă, îți trebuie zece ani s-o formezi, în așa fel încât să te poți baza pe tot ce face ea...