(INTERVIU) Mitropolitul Ioan (Zizioulas): Biserica, fără euharistie, nu mai este Biserică

de Spiritualitate

Interviu telefonic cu Mitropolitul Ioan Zizioulas al Pergamului, realizat de către un reporter sârb în data de 23 martie 2020.

  • Dorim să ascultăm părerile Înaltpreasfinției Voastre despre situația actuală, deoarece teologia pe care ați elaborat-o joacă un rol deosebit în circumstanțele actuale.

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Din păcate, accentele pe care le-am pus în discursul meu teologic nu sunt relevante în contextul actual. În Grecia au fost deja închise bisericile, iar Sfânta Liturghie nu este oficiată. Este săvârșită în Serbia?

  • Luând în considerare decizia guvernului de a limita numărul de persoane într-un singur loc, precum și deplasarea și distanțarea socială, cea mai nouă decizie a Patriarhului Irineu este ca slujbele să fie organizate în biserici, dar cu cel mult cinci persoane.

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – E acceptabil.

  • În America s-a hotărât ca preotul, cântărețul și paraclisierul să fie prezenți, pentru ca Liturghia să fie oficiată, pentru ca aceștia să aibă posibilitatea de a săvârși sfintele taine pentru popor. Ce credeți despre aceasta?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Pentru mine, Biserica fără sfânta Euharistie nu mai este Biserică. Pe de altă parte, pericolul transmiterii altora a acestui virus ne impune să facem orice este necesar, chiar dacă asta înseamnă închiderea bisericii. Guvernul elen a luat măsuri drastice datorită situației foarte grave cu care ne confruntăm.

  • Mulți și-au pus întrebarea: Ce spune Mitropolitul Ioan Zizioulas? Deoarece toată lumea știe că ați spus odată că în Ortodoxie nu există liturghie „privată”.

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Liturghia în condițiile actuale va fi săvârșită pentru viața lumii. Preotul va sluji pentru a oferi posibilitatea oamenilor să se împărtășească. Să nu uităm, liturghia este slujită şi „pentru cei care, din binecuvântate pricini”, nu se află de faţă. Acum toți sunt în această situație de a nu putea veni. Cred că este o decizie acceptabilă ca un preot să slujească liturghia în biserică cu două sau trei persoane. Nu știu cum va interzice altora să participe. Cred că cea mai bună decizie, în loc să fie închisă complet biserica, ar fi ca preotul să slujească cu un minim de persoane. Prin urmare, liturghia ar trebui să fie săvârșită în biserici, dar posibilitatea de a răspândi virusul trebuie redusă la zero.

  • La liturghie, omul poate fi prezent sau să lipsească, am citit deja acest lucru în scrierile Înaltpreasfinţiei Voastre. Ce pot face creștinii duminică dimineață când nu pot să participe la Liturghie într-o biserică și trebuie să stea acasă? Ce le-ați sugera creștinilor în aceste circumstanțe actuale?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Să stea omul acasă și să se roage acolo. Biserica are şi poate pregăti câteva rânduieli de rugăciune pentru a încuraja credincioșii să citească; de exemplu, canonul de rugăciune de dimineață poate fi citit acasă și alte rugăciuni folositoare, dar nu să citească textul liturghiei. Liturghia cere prezența noastră. Nu putem participa la Liturghie de la distanță. Prin urmare, credincioșii trebuie încurajați să se roage în casele lor.

  • Când spuneți „rugăciune”, la ce vă referiți în mod special? Să citească rugăciunile pe care le cunosc sau episcopii și preoții să le recomande ceva anume?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Eparhiile pot recomanda o regulă de rugăciune; după părerea mea, Utrenia este suficientă. Biserica ar trebui să distribuie textul Utreniei, de pildă, pentru ca credincioșii să-l poată citi la casele lor în timpul săvârșirii liturghiei. Urmărirea unei transmisiuni televizate a liturghiei nu este lucrul cel mai potrivit care poate fi făcut. Pe de altă parte, o soluție bună ar fi ca liturghia să fie oficiată de un preot, împreună cu două sau trei persoane, și, dacă este posibil, să împartă Sfânta Cuminecare credincioșilor. Din câte știu, acest lucru este dificil acum, deoarece nu avem diaconi care să poată oferi Împărtășania celor care lipsesc. În Biserica veche, Sfânta Împărtășanie era dusă celor care nu puteau participa. Astfel, dacă acest lucru nu mai este posibil, atunci să fie săvârșită liturghia cu un număr minim de persoane.

  • Ce le recomandați credincioșilor cu privire la rugăciunile individuale (private) ale fiecărui creștin?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Credincioșii ar trebui să continue să se roage, să-și îndrepte propriile cereri către Domnul.

  • Cum ați numi această stare și această situație, deoarece acum este extraordinară? Aţi afirmat că Biserica fără Euharistie nu este Biserică și că Euharistia trebuie păstrată. Acest tip sau formă a Euharistiei, cum ați numi-o, nu poate fi transformată într-o rânduială „privată”?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Dacă la Liturghie sunt cinci oameni, nu mai este o Liturghie privată. Este important ca cei care participă să nu fie în pericol și să nu îi poată pune în pericol pe ceilalți.

  • În ceea ce privește pericolul, nimeni nu poate spune că ar dispărea cu totul pericolul transmiterii (virusului).

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – După cum ne spun medicii, pericolul este minimizat dacă se menține distanța și se respectă măsurile de igienă.

  • Prin urmare, este exclus ca euharistia să poată fi redusă la o chestiune privată. Dacă Liturghia se săvârșește în prezența câtorva credincioși, este evitat acest pericol?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Este mai bine decât să avem bisericile complet închise.

  • Unii cred că în acest caz, al participării limitate a credincioșilor, Biserica nu mai există ca o comunitate și adunare euharistică și, prin urmare, ei spun că Euharistia nu ar mai trebui săvârșită. Și aceștia mai spun: chiar dacă nu se face deloc sfânta liturghie (căci nu ține de voința și dorința noastră aceasta), Dumnezeu nu ne va părăsi. Deci, ei se întreabă: dacă nu avem o comunitate bisericească adunată, de ce să slujim o astfel de liturghie „restrânsă”?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – O comunitate (atât κοινωνία cât și κοινότητα) nu este niciodată întreagă în ceea ce privește participarea întregii comunități. Întotdeauna este doar o minoritate prezentă; cu toate acestea, ea încă reprezintă pe toți cei absenți și acționează în numele lor. Și, desigur, ne rugăm pentru toți cei care „lipsesc din pricini binecuvântate”, adică pentru toți cei care sunt împiedicați să participe. Aceasta nu este o noutate în Biserica noastră. Au existat întotdeauna cei care lipsesc de la liturghie. Cei care participă la ea se roagă pentru cei absenți. După cum știm, unii pot lipsi pentru că sunt bolnavi sau pentru că sunt pe drum (călătoresc). Cu toate acestea, cineva poate lipsi și deoarece statul nu îi permite acestuia sau acesteia să participe din cauza stării de urgență. Nu există nicio problemă esențială aici, în faptul că este o comunitate sau o adunare a celor puțini. Este mai bine să avem o comunitate a câtorva decât o situație în care să nu fie nimeni în adunarea euharistică.

  • Unii cred că cei care participă la această liturghie de trei sau patru membri sunt „privilegiați” și deci mai favorizați decât alții.

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Ce înseamnă „privilegiați”? Cei prezenți ar dori foarte mult ca ceilalți să fie prezenți, dar sunt conștienți că nu pot. Ei nu privesc cu exaltare sau satisfacție faptul că nu sunt și alții. Sunt conștienți că îi reprezintă pe cei absenți.

  • Dilema pe care unii o au este dacă să se lipsească pe ei înșiși de Sfânta Euharistie și, astfel, să-i ajute pe ceilalți (oprind răspândirea virusului), sau să slujească Euharistia în speranța că (împărtășirea cu aceasta) nu le va face rău altora. Este suficient să respectăm toate măsurile de prevenire a transmiterii infecției?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Trebuie să prevenim răspândirea virusului, deoarece este un risc imens de transmitere a acestuia. Nu numai pentru cei care se află în imediata noastră apropiere, ci și pentru cei care sunt mai departe. Acesta este răspândit în societate și de ce ar trebui să fim noi cauza unei asemenea răspândiri a virusului?

  • Imaginea liturghiei pe care o avem acum, în care ea este limitată la câțiva credincioși în jurul preotului, alterează iconicitatea liturgică? Adică această adunare limitată continuă, oare, să închipuie Împărăția lui Dumnezeu, căci în aceasta constă rostul Liturghiei?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Comunitatea mică nu diminuează imaginea (reprezentarea) Împărăției ce va să fie. Foarte adesea, în multe țări din Europa, am mers în parohii ale căror biserici erau frecventate de foarte puțini credincioși ortodocși. Cu toate acestea, întreaga Sfântă Euharistie este oferită pentru întreg universul. O parohie reprezintă nu doar comunitatea locală, ci și întreaga Biserică sobornicească / katholikē. Prin urmare, cea mai mică biserică reprezintă universul întreg și rezumă întreaga lume.

  • Mulți se tem ca nu cumva să apară un anumit elitism în urma acestei stări: a celor privilegiați în liturghie. Vedeți vreun pericol în asta?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Nu, nu văd niciun pericol.

  • În ce sens?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Este suficient ca episcopul sau preotul locului să permită o prezență alternativă, astfel încât să nu vină întotdeauna aceiași enoriași. Săptămâna aceasta sunt trei sau patru, săptămâna viitoare vor fi alți trei sau patru credincioși. Participarea alternativă va fi posibilă treptat, până la trecerea acestei situații.

  • Mulți oameni spun aşa: nu se pune problema dacă Biserica există fără Euharistie, ci dacă credincioșii se pot lipsi de participarea la Euharistie timp de o lună sau două. Există o opinie conform căreia nu ar trebui să fie oficiată acum deloc Euharistia, datorită situației în care ne aflăm. Liturghiile au fost oprite în unele eparhii, acolo unde autoritățile statului au dispus interzicerea reuniunilor la liturghie. Episcopii ar fi trebuit să împiedice complet participarea credincioșilor, așa cum se întâmplă în Grecia. Sunteți mulțumit de decizia din Grecia, în conformitate cu care liturghia nu poate fi săvârșită până la sfârșitul pandemiei?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Nu cred că este bine. Cred că s-ar fi putut găsi o altă soluție, astfel încât liturghia să poată fi celebrată cu o mică participare a laicilor. Au ales această soluție, dar nu cred că a fost cea mai bună. Decizia de a nu se săvârși Liturghia ar fi putut fi evitată.

  • Dacă se întâmplă acest lucru în întreaga lume, ce credeți, ar înceta să existe Biserica atunci?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Este doar o ipoteză. Nu cred că în realitate se poate întâmpla asta. Întotdeauna vor fi oameni care săvârșesc liturghia, de exemplu, în mănăstiri.

  • Unii spun că „păstrează făcliile aprinse” (făclia euharistică), care este o imagine frumoasă, poetică. Acesta este răspunsul teologic și de fond?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Nu acesta este răspunsul. Ori de câte ori ceva nu este alegerea noastră, ci o necesitate care vine din exterior, facem ceea ce se cheamă pogorământ (gr. oikonomia). O mulțime de lucruri nu sunt tocmai corecte în practică, dar din moment ce ceea ce este corect nu poate fi săvârșit în condițiile cerute de regulă, atunci îngăduim aplicarea acelor lucruri sau reguli doar ca pogorământ, iconomie. Iar în prezent avem exact această situație: aplicăm pogorământul pentru a face față unei probleme grave. Văd aceasta ca o măsură provizorie a iconomiei.

  • Ați spus și ați scris că, în eclesiologie, nu este importantă numai cuminecarea cu sfintele daruri (communio in sacris), ci și participarea la comuniunea sfinților (communio sanctorum). Unii uită că nu facem doar „ceva”, din Sfântul Altar, care este luat și absorbit în organism, ci că, prin împărtășanie, suntem părtași comuniunii tuturor Sfinților. Ce puteți spune în această privință în epoca coronavirusului?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Această comuniune a sfinților există cu siguranță, chiar și atunci când este de față un număr mic de credincioși și de laici. Este comuniune a Sfinților, nu doar o comuniune într-un sfânt lăcaș.

  • Aveți să ne spuneți ceva în privința modului de primire a împărtășaniei? Presupun că sunteți la curent cu argumentele care circulă pe acest subiect. În timp ce unii insistă pe împărtășirea din aceeași lingură, alții caută alte căi, pentru a răspunde provocărilor epidemiei și pentru a-și arăta responsabilitatea socială. Una din Bisericile locale a dispus dezinfectarea obligatorie a lingurii, în timp ce alta a început să folosească linguri de unică folosință. Ce spuneți? Ce pogorământ sau dispensă ar trebui să se aplice în această privință?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – În Liturghia Sfântului Iacob ruda Domnului, credincioșii iau împărtășania separat, Trupul separat de Sângele Domnului. După cum știm, potrivit rânduielii acestei vechi liturghii, acestea [Trupul și Sângele] nu sunt așezate împreună în potir. Există, prin urmare, diverse moduri. Nu sunt de acord cu existența unor linguri de unică folosință sau diferite pentru fiecare persoană. Nu cred că este bine. În schimb, este mai bine pentru credincioși să primească Trupul lui Hristos care a fost în prealabil cufundat în Sângele lui Hristos. În acest mod, se va evita răspândirea virusului. Acesta este un răspuns ad-hoc, cu caracter provizoriu. Dar cred că se pot găsi modalități. Deși Biserica nu a reflectat în mod special asupra altor moduri, cred că ar trebui să-o facă.

  • Comunicarea cu o lingură datează din secolele XI sau XII?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Da. Aceasta este o practică destul de târzie și cred că, cel puțin temporar, ar trebui să ne întoarcem la soluțiile mai vechi. Cred că le vom descoperi. Dar cine se gândește la ele azi !?

  • Unii au sugerat următoarea soluție. Preoții ar trebui să pregătească părticelele Trupului lui Hristos din Miel și apoi să impregneze părticelele cu Sângele lui Hristos. Apoi, oamenii să se apropie și iau în felul acesta Dumnezeiasca Împărtășanie. Ce credeți despre aceasta?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Cred că aceasta este o soluție foarte bună, deoarece există deja frică a unei părți a credincioșilor. Personal, mi-aș dori și aș dori ca credincioșii să nu aibă nicio teamă (din cauza Dumnezeieștii Împărtășanii). Consider că Trupul și Sângele lui Hristos sunt cu adevărat primire a medicamentului nemuririi și nu cred că este periculos. Personal, nu m-ar deranja să mă împărtășesc dintr-un potir în timpul unei epidemii sau chiar să folosesc o singură linguriță comună. Cu toate acestea, deoarece există cei care, după cum spune apostolul Pavel, sunt „slabi în credință”, trebuie să evităm să-i scandalizăm. Biserica trebuie să găsească o soluție și pentru ei, pentru a răspunde nevoilor lor, pentru a evita acuzațiile că noi, creștinii, transmitem infecții sau boli.

  • Remarcăm că găsiţi această acuzație sau mărturie care vine din afara Bisericii ca fiind importantă. Credeţi că Biserica ar trebuie să fie atentă ce imagine sau impresie lasă lumii?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – În privinţa practicii curente a împărtăşirii cu Dumnezeiasca Cuminecătură, cred că, în eventualitatea răspândirii acestei molime, mulți îi vor acuza pe creștini că sunt vinovați și mulți vor spune că Biserica a răspândit infecția.

  • Este aceasta o responsabilitate a Bisericii față de societate și creație?

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Aceasta este cu siguranță.

  • Înaltpreasfinţia Voastră, vă datorăm multă recunoștință pentru această conversație. Este minunat că cititorii noștri vor avea ocazia să vă vadă răspunsurile la aceste probleme actuale.

Mitropolitul Ioan (Zizioulas): – Sper că cel care va citi acestea le va citi corect și nu mă va interpreta greșit. Mă rog ca Domnul să ne ajute să abordăm această situație într-un mod corect.


Sursa: https://publicorthodoxy.org/2020/03/27/church-without-eucharist/

Traducere din limba engleză de pr. Florin-Cătălin Ghiţ. Revista Renașterea, nr. 4, aprilie 2020, p. 7

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Spiritualitate
Cuviosul Sofronie sau intensitatea adevărului

Cuviosul Sofronie sau intensitatea adevărului

Sf. Siluan Athonitul câștigă din ce în ce mai mult o aureolă supra-confesională chiar în virtutea Ortodoxiei lui reale. Cel care a tradus intelectual trăirea adâncă a acestui mare sfânt athonit este arhimandritul Sofronie[1], ucenicul său apropiat, un fost pictor...

Sacrificiu și confort în creștinism

Sacrificiu și confort în creștinism

Apreciem lucruri pe care înainte nici nu le observam. Crezul devine pentru noi o lentilă spre veșnicie. Locul în care învăţăm cel mai mult despre Dumnezeu este Biserica. Aici vedem lucrurile așa cum sunt. Ne curăţăm ochii, ca să putem vedea. Scopul nu este să vedem...

Sfinții și comuniunea din Biserică

Sfinții și comuniunea din Biserică

Suntem în Duminica Tuturor Sfinților, prima după Rusalii, care încheie perioada luminoasă a Penticostarului și începe perioada comună a Octoihului. Este ziua în care Biserica lui Hristos îi cinstește în mod deosebit pe toți cei care au realizat în viață comuniunea cu...