(interviu) Protos. Paisie Iloaie: „Nu lăsați viața să vă fie afectată. Nu lăsați valorile voastre să fie devalorizate”

de | iul. 19, 2020 | Interviu

Prin voia lui Dumnezeu şi strădania oamenilor, pe vremea vrednicului Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului, s-a aprobat înfiinţarea unei mănăstiri în apropierea ţinutului său natal (zona Becleanului). Aşa se face că, pe un teritoriul obţinut de Episcopul Nicolae Ivan în anul 1933, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofil Herineanu se fac, în 1991, demersurile necesare în vederea ridicării unei mănăstiri. Un aport deosebit în această privinţă l-a avut preotul Marius Avram, paroh în localitatea Nuşeni, care a impulsionat întreaga comunitate creştină din zonă.

Actualul staret al Manastirii Nuseni este protosinghelul Paisie Iloaie, fost staret al Manastirii Parva.

Biserica mănăstirii este închinată Sfântului Prooroc Ilie și se înscrie în stilul bisericilor ortodoxe, având renumitul model arhitectural nord-moldovenesc.

Obştea, condusă de stareţul protosinghel Paisie Iloaie, numără în prezent 20 de vieţuitori, care împletind ascultarea cu rugăciunea, desfăşoară o ampla activitate misionară, implicându-se în diverse campanii umanitare.

Cu prilejul hramului din acest an, părintele stareț, protosinghelul Paisie Ioaie, într-un interviu acordat pentru Radio Renașterea, a vorbit despre mănăstirea pe care o păstorește, despre vocația monahală și cunoaștere, dar și despre vremurile actuale și problemele omului contemporan.


RR: Părinte Protosinghel Paisie Iloaie, stareț al sfintei mănăstiri „Sfântul Prooroc Ilie”, de la Nușeni, îl sărbătorim pe data de 20 iulie, pe unul dintre cei mai iubiți, dar poate, paradoxal, și cei mai temuți sfinți ai Bisericii noastre, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, ocrotitorul măsătirii dumneavoastră. În această direcție, vă rugăm a ne prezenta câteva date de ordin istoric și edilitar, ce încadrează în timp, mănăstirea de la Nușeni.

Protos. Paisie: E adevărat, sunt în asentimentul frățiilor voastre că Sf. Ilie e foarte paradoxal. El pedepsește păcatul (închide cerul, iar consecințele sunt dramatice – pedepsește oamenii). Se consideră și este mesager al puterii manifestate a lui Dumnezeu, iar încununarea acesteia este redată de faptul că în loc să fie supus morții, ca orice om, e ridicat în slavă la ceruri. Un mare paradox. E provocator.

Mănăstirea „Sf. Ilie” de la Nușeni este una dintre mănăstirile de generație actuală, în sensul că este înființată la sfârșitul sec. XX. Printre cei care s-au implicat în vederea întemeierii acestei mănăstiri îl menționăm pe Înalt Preasfințitul Părinte Episcop Teofil Herineanul. Ierarhul era din zona Nușeniului, iar una dintre nepoatele Înalt Preasfinției Sale (tanti Anuța) a fost bucătăreasa mănăstirii peste 20 de ani.

Când regretatul și vrednicul de pomenire Părinte Protopop Teofil Herineanul de la Dej venea în vizită la Nușeni, zicea: „Vreau să-mi văd verișoara Anuța.” În acest fel, consătenii noștri din Nușeni sunt ctitori ai mănăstirii, alături de preotul lor paroh de atunci, Marius Avram, care i-a mobilizat și au făcut primele acțiuni în vederea întemeierii mănăstirii.

RR: Vă întrebăm, preacuvioase părinte stareț, cum a ajuns Sfântul Ilie ocrotitorul lăcașului de închinare de la Nușeni?

Protos. Paisie: Principiul bisericesc care stă la baza întemeierii unei mănăstiri, atunci când ierarhul își dă pentru început acceptul sau binecuvântarea, se cere identificarea unui spațiu propice vieții călugărești, să îndeplinească anumite condiții. Iar din punct de vedere spiritual, se are în vedere alcătuirea unei obști (adică un grup de călugări, sau de maici, după caz), care să îndeplinească cerințele monahale. Așa se face că Pr. Ilie, fost monah la Mănăstirea Toplița care are hramul „Sf. Ilie”, a fost primul stareț. De aici probabil și numele și hramul Mănăstirii de Sf. Ilie.

RR: O obște monahală autentică este format din monahi de vocație care împletesc armonios lucrul mâinilor cu truda pravilei și a ascultărilor. Ce ne spuneți despre obștea de monahi pe care o îndrumați pe cărările mântuirii? Câți viețuitori numără ea ?

Protos. Paisie: Cât despre viețuitorii mănăstirii, suntem în număr de 20. Aș avea mare bucurie ca părinții și frații viețuitori să îndeplinească îndeobște participarea la sfintele slujbe, rânduiala canonului de la chilie și ascultările în și din perspectiva mântuirii, având în vedere înnobilarea duhovnicească și înduhovnicirea. Să nu fim doar prezenți pentru aici și pentru acum în mănăstire.

RR: Părinte Stareț, când avem bucuria de a ne întâlni în gând și cuvânt cu monahi, cu stareți sau starețe, avem și curiozitatea, totodată, de a întreba despre nivelul interesului vizavi de viața monahală din ziua de azi din locurile respective. În ceea ce vă privește, ce provocări primiți în această direcție? Mai există tineri care doresc viață călugărească?

Protos. Paisie: Cu adevărat provocator cuvânt și provocator răspuns. Nu peste mult timp, monahismul va ajunge să deservească doar perspectiva bisericii, cumva, un monahism misionar, nemaiavând posibilitatea să împlinească atribuțiunile caracteristice vieții monahale (însingurare, singurătate, tăcere).

În perioada trecută a avut loc un fel de delimitare în viața Bisericii. Monahilor le-a rămas slujirea liturgică, tipicul celor 7 laude, psaltirea, asceza prin metanii și închinăciuni, lăsând la o parte înnobilarea prin cunoaștere, adică citire și studiu.

În cealaltă extremă, prin școlile teologice s-a avansat foarte mult în domeniul cunoașterii, însă slujirea a rămas doar una misionară, iar această discrepanță nu este benefică vieții bisericești. Uneori vin oameni cu studii superioare și nu își găsesc răspunsurile adecvate sau potrivite din partea noastră, a monahilor, chiar unii cu studii superioare fiind.

Sper ca simbioza dintre teologie și monahism să aducă un nou imbold, pe de o parte de cultură, pe de altă parte, de viață duhovnicească.

RR: Știm că în mănăstirea sfinției voastre și sub atenta îndrumare, se desfășoară o bogată activitate misionară social-filantropică . Vă rugăm a ne împărtăși câteva gânduri în acest sens!

Protos. Paisie: Într-adevăr avem diverse acțiuni misionare și, pentru că tot veni vorba, mulțumim celor care ne-au acordat sprijinul și ne permitem să transmitem prieteneasca noastră dragoste, și pe această cale, celor care au primit darurile noastre.

RR: Preacuvioase Părinte Paisie, ca în orice familie duhovnicească și nu numai, pe lângă suflete, e nevoie de a fortifica și ziduri și foarte ușor de remarcat este faptul că acest complex monastic de la Nușeni a înflorit minunat în ultima perioadă. Ce s-a înfăptuit și care sunt planuri de viitor pe segment edilitar?

Protos. Paisie: La una dintre întrebările anterioare referitoare la viața duhovnicească s-a simțit neliniștea sufletului meu. O neliniște creatoare, de altfel. Tocmai gândindu-mă că existența unui spațiu numit Centru cultural al mănăstirii cu sală de conferințe, bibliotecă, muzeu, spații de cazare adecvate specialiștilor în teologie, ar da o împlinire mănăstirii (prin aceasta aș vrea să se înțeleagă simbioza dintre actul teologic și vocația monahală).

RR: Preacuvioase Părinte Protosinghel Paisie Iloaie, stareț al Sfintei Mănăstiri „Sfântul Ilie”, de la Nușeni, vă rugăm ca pe final de interviu, să adresați un cuvânt duhovnicesc tuturor ascultătorilor radio Renașterea!

Protos. Paisie: Constat la oamenii zilelor noastre nu atât că au o durere, că sunt bolnavi, ci că au o stare de neașezare sufletească. Prorocul Ieremia spune: „Milele Domnului nu s-au sfârșit”, în fiecare dimineață aduce alte și alte milostiviri peste cei ce cred Lui. De aceea prorocul exclamă: „Partea mea e Domnul, de aceea în El voi nădăjdui” (Plângerile lui Ieremia 3, 22-24).

Iar omenește fie spus, aș zice și eu: „Nu lăsați viața să vă fie afectată. Nu lăsați valorile voastre să fie devalorizate”. Peste câțiva ani, anul 2020 probabil că va fi numit anul unei boli care a cuprins întreaga lume, anul pandemiei; dar aceasta nu înseamnă că toți au murit în anul 2020. De aceea, să ne asumăm responsabilitatea pentru noi și cei apropiați ai noștri și pentru locul în care trăim (o spun ascultătorilor postului de radio Renașterea), ca peste câțiva ani să nu ne fie rușine de modul în care ne-am manifestat și acționat în perioada aceasta (în paranteză fie spus, îndemnul e valabil și pentru cei ce iau deciziile la nivel național să nu ajungă în anii ce urmează, să nu ajungă să fie arătați cu degetul).

Profit de această ocazie și insist ca cei mai în vârstă, părinți, bunici, zilnic să dea îndemnuri și povețe bune celor tineri.

Iată, acestea ar fi câteva sfaturi de actualitate. Nu știu în ce măsură sunt eu în drept să spun aceasta, dar apreciez foarte mult atitudinea echilibrată a mai-marilor noștri, cât și a Părintelui Mitropolit Andrei pentru modul înțelept cum s-a procedat până acum.

RR: Preacuvioase Părinte Stareț, vă mulțumim pentru că ați împărtășit cu noi din bucuriile duhovnicești și pământești trăite în acest loc încărcat de frumos și de spiritualitate românească autentică, Mănăstirea de la Nușeni! Dumnezeu să vă ajute în tot lucrul cel bun!

Protos. Paisie: În numele părinților și viețuitorilor Mănăstirii „Sf. Ilie” de la Nușeni, vă facem chemarea de a fi prezenți duminică seara începând cu ora 19,00 la slujba de priveghere, iar a doua zi, luni, de ziua paradoxalului Proroc Ilie, vă invităm să fiți paradoxal de mulți, chiar dacă ni se recomandă să fim la distanța socială necesară, poiana mănăstirii din jurul Altarului de vară este mărinimos de încăpătoare.

Vă recomandăm să veniți înainte de ora 09,20 când va sosi Înalt Preasfințitul Părinte Mitropolit Andrei. La ora 10 va începe Sf. Liturghie, iar după citirea evangheliei, ne vom bucura duhovnicește de omilia adresată de către Înalt Preasfinția Sa credincioșilor prezenți.

Domnul să vă binecuvinteze și să ne vedem cu bine!

Ultimele articole

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi...

Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

Instituită în veacul al IV-lea, această sărbătoare celebra la origini ridicarea Bisericii Învierii de la Ierusalim de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Către anul 347, însuşi Sfântul Chiril al Ierusalimului menţiona faptul că în întreaga lume existau deja...

Mai multe din Interviu
(interviu) Down, dincolo de limitele unui sindrom

(interviu) Down, dincolo de limitele unui sindrom

Suntem în căutarea fericirii. Însă adeseori uităm să zâmbim, să iubim și să visăm. Iar când se întâmplă să uităm aceste lucruri, Dumnezeu vine și ne invață, sau ne trinite învățători. Așa i-a trimis pe pământ și pe copiii cu Sindrom Down, niște mesageri divini, pentru...