Mănăstirea „Schimbarea la Față” de la Ilva Mare este amplasată pe Valea Ilvei, la 50 de km de orașul Năsăud. A luat ființă în 1992, ca schit de călugări, ctitorit de ieromonahul Daniil Ureche, actualul duhovnic, pe vatra casei părintești. Vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu a dat aprobarea și a sfințit locul în 1992, după care s-au început și construcțiile la biserică și la ansamblul monahal. Lăcașul de cult a fost terminat în 1996, an în care, pe 6 august, de hramul bisericii, a fost sfințit.

La începutul anului 1999, schitul şi-a schimbat statutul în mănăstire de maici. În acest timp mânăstirea a primit donație un teren într-o poieniță în mijlocul pădurii, la un kilometru distanță, unde s-au construit un mic paraclis și câteva chilii, cu hramul Sfântului Mucenic Fanurie. Schitul a fost pictat de maici, iar pe data de 14 iulie 2007 a fost sfințit de Preasfințitul Părinte Vasile Someșanul. Aici se retrag maicile la rugăciune.

În 2001 s-a început construcția unei noi biserici cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, fiind sfințită la data de 28 septembrie 2014 de către Înaltpreasfințitul Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului.

În prezent, mănăstirea are 13 viețuitoare, stareță fiind stavrofora Hristofora Marinca, iar duhovnic protosinghelul Daniil Ureche.

Într-un interviu acordat pentru Radio Renașterea, cu prilejul hramului din acest an, Maica Stareță a vorbit despre viața monahală din mănăstirea pe care o păstorește:

RR: Maică Stareță Hristofora, vă mulțumim pentru că ne primiți, virtual, în casa dumneavoastră, și ne faceți părtași bucuriilor duhovnicești din obștea mănăstirii pe care o îndrumați pe calea mântuirii!

Stavr. Hristofora Marinca: Doamne ajută! Și bun venit la mănăstirea „Schimbarea la față”, de la Ilva Mare, bun venit le spunem tuturor celor ce se rup de ceea ce le oferă viața de zi cu zi și trec pragul mănăstirii noastre. Mănăstirile sunt roade duhovnicești în care învățăm să extragem dulceața din amar și să cunoaștem plânsul fericit.

RR: Mănăstirea în care vă osteniți este relativ tânără, cu debut la începutul anilor ’90, cu osteneală multă din partea părintelui duhovnic Daniel Ureche, stareț odinioară. În contextul unui scurt istoric al mănăstirii de pe pitoreasca Vale a Ilvei, vă întrebăm cum a ajuns aceasta de la statutul de schit de călugări, la obște de maici?

Stavr. Hristofora Marinca: Mănăstirea s-a înființat în anul 1992, sub forma unui Schit de călugări, pe vatra casei părintești a părintelui Daniel Ureche, dânsul fiind pe atunci și egumenul acestui lăcaș. Începuturile noatre au necesitat multă osteneală, din lipsa drumului de acces și din cauza greutății procurării materialelor necesare construcției; în acest timp s-a construit o biserică de lemn, pictată de pictorul Ioan Botiș și sfințită de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, în anul 1996. La începutul anului 1999, mănăstirea și-a schimbat statutul în „mănăstire de maici”, cea dintâi obște fiind formată din cele 8 maici venite de la mănăstirea Țeț, din județul Alba, atunci fiindu-mi încredințată totodată și ascultarea de stareță. Astăzi, obștea mănăstirii este formată din 13 măicuțe, avându-l alături pe părintele duhovnic Daniel Ureche.

RR: Ca orice început, nici parcursul mănăstirii de la Ilva nu a fost unul foarte ușor și am amintit faptul că v-ați ostenit dimpreună cu maicile și cu părintele duhovnic în a zidi Casă lui Dumnezeu. Ați și reușit a ridica o biserică măreață cu hramul „Pogorârii Sfântului Duh” și care a fost pictată de măicuțele din obște. Despre această lucrare deosebită și despre alte puncte de ordin edilitar, v-am ruga să ne vorbiți în câteva rânduri.

Stavr. Hristofora Marinca: În această perioadă s-au efectuat ample lucrări –  4 corpuri de chilii care compun chiliile maicilor, arhondaricul, casa pentru pelerini, atelierele, biblioteca și alte anexe. Într-adevăr, biserica mare a fost pictată de maicile mănăstirii și sfințită de IPS Mitropolit Andrei; citeam că în vechime, când era Vodă în sfatul boierilor, se trimiteau robi pentru construcția mănăstirilor și călugării se ocupau doar de viața duhovnicească. Acum însă e nevoie să robim, să construim pe toate planurile pentru a da viață mănăstirii, încercând să împăcăm pe Marta cu Maria; dar o vorbă din popor spune „chiar și greul e frumos când îl faci pentru Hristos”.

RR: Lăcașurile de rugăciune de la mănăstirea de la Ilva Mare, se află sub protia mai multor Praznice Împărătești – „Schimbarea la față”, ca hram principal, „Pogorârea Sfântului Duh”, ca hram al Bisericii mari, dar îl mai aflăm alături de acestea și pe „Sfântul Mucenic Fanurie”. Cum a ajuns dânsul să vă fie ocrotitor?

Stavr. Hristofora Marinca: Avem aceste două hramuri tare dragi sufletului meu – „Schimbarea la față” și „Pogorârea Sfântului Duh”, care ne amintesc mereu că fără de Duhul Sfânt și împreuna noastră lucrare, nu vom putea ajunge la bucuria taborică.  Într-adevăr, la 1 km distanță, într-o poieniță din mijlocul pădurii de brad, avem un schit unde se retrag prin rotație maicile mănăstirii. A fost sfințit de Preasfințitul Părinte Vasile Flueraș și s-a hotărât hramul „Sfântul Fanurie”, purtându-i o evlavie aparte, iar credincioșii din zonă, nu puțini la număr, sunt cei care s-au bucurat de minunile Sfântului. Maica care pictează, de asemenea, îi poartă numele – monahia Fanuria, cea care este și sora mea după trup.

RR: Într-un articol apărut în presa scrisă, la vreme, se sublia poetic faptul că maicile de la Ilva Mare  „împletesc rugăciunea cu munca și duc traiul în liniște, în mijlocul naturii și în comuniune cu ea”. În acest sens, vă întrebăm care este rodul rucodeliei maicilor de la Ilva Mare, dincolo de edificarea sufletelor prin slujire și rugăciune?

Stavr. Hristofora Marinca: Rodul rucodeliei cred că se vede – prin pictură, atelierul de croitorie și autogospodărire, dar cel mai mult ne împlinește fărâma de bucurie pe care  reușim să o aducem uneori pe un chip brăzdat de lacrimi. În viață ești cât dăruiești!

RR: În febra pregătirilor pentru hramul ce va fi încununat de Sfânta Liturghie Arhierească și cu bucuria reîntâlnirii cu fiii duhovnicești, de ce nu ca o invitație deschisă spre toți cei care doresc să vă cunoască mai bine, cum vă găsim în ajun de Sărbătoare Împărătească?

Stavr. Hristofora Marinca: Ne pregătim să întâmpinăm cu bucurie Praznicul „Schimbării la față”, când mănăstirea noastră, ca în fiecare an, îmbracă straie de sărbătoare. În acest an, Sfânta Liturghie va fi oficiată de Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, înconjurat de un sobor de preoți. Tot cu această ocazie, se va inaugura „Muzeul mineralogic Ioan Sot”, din incinta mănăstirii.

RR: Maică Stareță Hristofora Marinca, vă rugăm să transmiteți un gând duhovnicesc, ziditor în aceste vremuri tulburi, tuturor ascultătorilor radio Renașterea!

Stavr. Hristofora Marinca: Să mulțumim bunului Dumnezeu pentru tot și pentru toate, convinși fiind că tot ce ne trimite este spre folosul nostru duhovnicesc. Răbdare în suferință, statornicie în credință, să ne străduim să împlinim cele ale Duhului și acestea cu siguranță ne vor împlini și pe noi. Doamne ajută!