DOAMNE SFINTE,
Cel ce locuiești în cele înalte și pe mine m-ai rânduit să-mi agonisesc hrana cu sudoarea frunții mele și a castigurilor mele, în adâncul pământului, pogorându-mă și săpând, să scot de acolo la lumina bogăția pământului.
Doamne Sfinte, Cel ce știi neputința mea și greutatea și primejdia lucrării mele, nu mă lăsa pe mine, care sunt făptura mâinilor Tale, să cad jertfă neputinței mele și greutății și primejdiei lucrării, ci întinde-Ți mâna Ta atotputernică, care ajunge de la înălțimea locașului Tău până și în adâncimea cea mai de jos a pământului și întărește puterile mele sufletești, cât și pe cele trupești, ușurează-mi greutatea lucrului meu, depărtează de la mine toată primejdia năprasnică, pentru ca având ajutorul Tău Cel de sus, să-mi pot agonisi pâinea cea de toate zilele și să pot îndeplini cu rodul ostenelilor trebuințele casei mele și sfânta voia Ta.
Iartă-mi păcatele mele, Doamne, căci Tu singur ești fără de păcat și privește cu ochiul Tău cel milostiv la silavia mea cu care Te măresc pe Tine.
Unul în Sfânta Treime, închinat și preamărit Dumnezeu, auzindu-mă, zi către mine: „Prea bunul Dumnezeu miluiește-mă pe mine după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegile mele”.
Amin.
