Învierea ca revelaţie supremă (Miercuri, Săptămâna a XXX-a după Rusalii)

de | ian. 19, 2022

Evanghelia zilei: Mc 8, 30 – 34

În vremea aceea a oprit Iisus pe ucenicii Săi să spună cuiva despre Dânsul că este Hristos. Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de căpeteniile preoţilor şi de cărturari, şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Şi spunea pe faţă cuvântul acesta. Atunci Petru, luându-L la o parte, a început să-L doje­neas­că. Iisus, întorcându-se şi uitându-se spre ucenicii Săi, a certat pe Petru, zicând: mergi înapoia Mea, satano, pentru că tu nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor. Apoi a chemat la Sine mulţimea împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Învierea ca revelaţie supremă

Fiind împreună cu ucenicii Săi la Cezareea lui Filip, undeva în nord-estul Ţării Sfinte, Domnul Hristos îi întreabă zicând: „Cine zic oamenii sunt?”.[1] Evanghelistul Marcu menţionează că Domnul Hristos i-a întrebat aceasta pe uce­nici fiind pe drum, deci mergând într-o anumită direcţie.[2] Prin urmare între­barea în sine a fost mai mult una de infor­mare: „Cine zic oamenii că sunt?”. Şi apostolii au răspuns zicând:

„Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul din prooroci.” (Mc 8, 28; Lc 9, 19).

Era un fel de sondaj de opinie: unii credeau că Ioan Botezătorul a înviat din morţi, alţii credeau că Ilie s-a coborât pe pământ, căci potrivit tradiţiei Ilie a fost mutat din lumea aceasta în Împărăţia lui Dumnezeu, într-un car de foc. Oricum ar fi fost, oamenii aveau despre Iisus o părere pur omenească. Pentru ei Iisus era unul dintre prooroci sau un prooroc între prooroci. De fapt numele sub care era re­cunoscut Domnul Hristos era acela de „Iisus din Nazaret” sau „Iisus Nazari­neanul” cum este nu­mit în Evanghelia după Marcu,[3] sau „Profetul din Nazaret” cum este numit în Evanghelia după Matei:

„Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.” (Mt 21, 11).

Majoritatea oamenilor îl percepeau pe Iisus istoric, cel care a trăit în Nazaretul Galileii. Apostolii însă aveau o altă percepţie. De ce? Pentru că, citim în Evanghelia după Luca, în capitolul al VIII-lea, atunci când Domnul Hristos a fost întrebat de ce vorbeşte în pilde, a răspuns:

„Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pil­de, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.” (Lc 8, 10).

Această taină a Împărăţiei lui Dumnezeu a fost descoperită de Ioan Boteză­torul care a venit în lume pentru a-l descoperi oamenilor pe Fiul lui Dumnezeu. Cum a fost descoperită această taină? Vom vedea în cele ce urmează.

Ştim că la plinirea vremii Ioan Botezătorul a început să vestească apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu, zicând:

„Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor.” (Mt 3, 2).

Cei care îşi mărturiseau pocăinţa erau botezaţi cu apă în râul Iordan, ca un semn văzut al penitenţei lor. Au venit atunci la Ioan preoţii şi leviţii din Ierusalim ca să-l întrebe: „Cine eşti tu?”.[4] Şi el a mărturisit zicând: „Nu sunt eu Hristosul” – ceea ce s-ar traduce cu „Mesia”, „Unul”, „Cel profeţit de prooroci”.

Şi l-au întrebat atunci:

„Dar cine eşti? Eşti Ilie? Eşti tu Proorocul?” (In 1, 21).

Şi Ioan a răspuns:

„Nu sunt.” (In 1, 21).

„Atunci de ce botezi dacă nu eşti tu Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul? (In 1, 25).

Ioan le-a răspuns, zicând:

„Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei.” (Mt 3, 11; Mc 1, 7; Lc 3, 16; In 1, 26 – 27).

Aşadar eu vă botez pentru Acela pe care voi nu-L ştiţi; eu vă botez ca să-L descopăr pe Cel pe care voi nu-L ştiţi. Şi că aşa s-a întâmplat ne stă mărturie episo­dul Botezului Domnului Hristos. Citim în Evanghelia după Ioan în capitolul I, că:

„A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” (In 1, 29 – 34).

Acestea auzindu-le doi dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au mers după Iisus, adică L-au urmat pe Iisus. Domnul Hristos văzându-i pe aceştia că merg după Dânsul, i-a întrebat:

„Ce căutaţi?” (In 1, 38).

Iar ei I-au zis:

„Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti?” (In 1, 38).

De fapt credem că nu acesta a fost motivul pentru care l-au urmat pe Iisus. Dar atunci care? Faptul de a-L descoperi pe Mesia. Că este aşa ne spune mai departe Sfântul Evanghelist Ioan:

„Şi unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său şi i-a zis: «Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos).».” (In 1, 40).

Apoi Domnul Hristos l-a întâlnit pe Filip şi i-a zis acestuia:

„Urmează-Mi.” (In 1, 43).

Filip la rândul său a găsit pe Natanael şi i-a zis:

„Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.” (In 1, 45).

Şi i-a zis Natanael:

„Din Nazaret poate fi ceva bun?” (In 1, 46).

La care Filip i-a zis:

„Vino şi vezi.” (In 1, 46).

Şi văzânu-L pe Domnul Hristos, şi vorbind cu El, Natanael a excla­mat:

„Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.” (In 1, 49).

Aşadar Ioan Botezătorul le-a descoperit ucenicilor săi taina că Iisus din Nazaret este Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Ceea ce nu înţelegeau apos­to­lii era faptul că Iisus Hristos a fost numit „Mielul lui Dum­nezeu”. De ce? Pentru că trebuia să pătimească, trebuia să-şi dea viaţa pentru popor. Însuşi Domnul Hristos le-a vestit apostolilor în trei rân­duri lucrul acesta. Pericopa evanghelică pe care o avem în atenţie ne spune că la prima vestire a patimilor apostolul Petru luându-l deoparte pe Domnul Hristos a început să-l certe: „Cum Tu Fiul lui Dumnezeu mergi să fii defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari? Şi să fii omorât?”.[5] Domnul Hristos îl mustră zicând:

„Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.” (Mt 16, 23; Mc 8, 33).

L-a numit pe Apostolul Petru „satană” pentru că aceasta era do­rinţa satanei: să-L îndepărteze pe Domnul Hristos de cruce. De fapt nici un apostol nu a înţeles taina crucii. Deşi Domnul Hristos a spus: „Ori­cine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi  să-Mi urmeze Mie”,[6] a trebuit ca apostolii să fie mar­tori ai Învierii să înţeleagă astfel ce este învierea. Au înţeles atunci şi ce este viaţa veşnică, după cum citim în Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii, cuprinsă în Evanghelia după Ioan:

„Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (In 17, 3).

[1] Mt 16, 13; Mc 8, 27; Lc 9, 18.

[2] Mc 8, 27.

[3] Mc 14, 67.

[4] In 1, 19, 22.

[5] Mt 16, 22; Mc 8, 32.

[6] Mt 16, 24; Mc 8, 34; Lc 9, 23.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Învierea ca revelaţie supremă (Miercuri, Săptămâna a XXX-a după Rusalii)
Învierea ca revelaţie supremă (Miercuri, Săptămâna a XXX-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Despre muncă

Despre muncă

Munca este o realitate existențială a lumii în care trăim, fiindcă orice om ca să trăiască în această lume, are nevoie să muncească. Sfânta Scriptură este cât se poate de explicită când ne spune că în rai, Adam și Eva au fost puși pentru a păzi și a îngriji grădina...

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 1)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 1)

Cuvintele din limba română simplu, simplitate, simpleță, simplicitate își au rădăcina în latinescul simplex. Simplitatea, însușirea de a fi simplu presupune o lipsă de formalitate, de complicații. Un om simplu  nu cunoaște artificialitatea, afectarea, prefăcătoria....

Despre muncă

Despre răutate

Astăzi, răutatea oamenilor se exprimă prin indiferența prietenilor atunci când ești lovit din plin de o problemă de orice factură. Răutatea este cea mai pură formă de slăbiciune, deși oamenii răi cred că prin aceasta devin importanți și puternici. Răutatea este o...