Protopopul Ioan Podea și criza de autoritate
Inițiativa organizării parohiilor din America într-un protopopiat i-a aparținut, se pare, preotului Ioan Podea. Acesta, cu gândul peste Ocean, nu s-a adaptat la noua misiune din țară. La 14 martie 1912, a înaintat un memoriu Consistoriului arhidiecezan de la Sibiu prin care se arăta gata ca, în anumite condiții, să accepte sarcina de a organiza parohiile, preoții și credincioșii din America.
În esență, preotul Podea solicita din partea consistoriului emiterea unor documente care să-i confere autoritatea necesară în vederea organizării unitare a parohiilor ortodoxe române din Statele Unite, aprobarea unei strategii care urma să asigure stabilitatea financiară unui astfel de demers, susținerea în acțiunile de stopare a calomniatorilor și acordarea unui sprijin financiar.
Este ușor de înțeles faptul că oscilațiile preotului Ioan Podea au complicat foarte mult procesul de recunoaștere a unei autorități bisericești, precum și activitatea de organizare a parohiilor ortodoxe din America. Pe de o parte, intențiile și activitatea sa organizatorică au fost meritorii. El era convins de necesitatea unor structuri ecleziale bine definite și coerent organizate. Pleda pentru ordine, pentru ascultare, pentru acțiuni bine coordonate și asumate fără rezerve. Viziunii sale, autoritățile din țară nu i-au acordat atenția necesară. Imperativele adresate confraților din America și critica neîncetată cu privire la maniera în care ei se raportau la exigențele misiunii lor nu au fost pe placul acestora. Pe de altă parte, relațiile interpersonale contondente și opțiunile ideologice au afectat pentru mult timp climatul eclezial românesc din Statele Unite ale Americii.
