Ioan Slavici- un pedagog pentru toate vârstele

de | ian. 18, 2022 | Documentare, Personalitatea zilei

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru al Academiei Române care farmecă și astăzi prin stilul său unic de a spune o poveste.  Așezat alături de Mihai Eminescu și Ion Creangă, scrierile sale, fie opere beletristice, fie simple scrisori, sunt captivante. Observațiile sale ascuțite, morala ce se desprinde din povestiri și felul în care îmbină armonios cuvintele l-au făcut un autor a cărui renume s-a păstrat până în zilele noastre, prin opere precum Popa Tanda, Moara cu noroc,  Budulea Taichii, Mara sau Pădureanca.

Ioan Slavici s-a născut în Arad, în satul Șiria, pe data de 18 ianuarie 1848. Copilăria a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții sale, avea să recunoască el. Asemenea lui Creangă fura din poamele vecinilor, deși nu ducea lipsă de ele acasă, îi plăcea să înoate unde era apa mai primejdioasă și îi plăcea noaptea să asculte povești la focBunicul său își dorea ca Ioan Slavici să devină cărturar de frunte, îi citea povești, iar mai târziu, când a învățat să citească îi aducea cărți.  La școală întâmpina dificultăți pentru că a fost nevoit să învețe în limba maghiară, pe care a învățat-o jucându-se cu copiii din sat. Nu o vorbea nativ. De asemenea a mai învățat germană de la un învățător catolic.

După școala primară în Șiria, merge la liceul din Arad, apoi la Timișoara. Asemenea lui Eminescu, și el pornește de unul singur în călătorii pe jos pentru a cutreiera meleagurile noastre, din dorința de a-și cunoaște țara și din dorința de a cunoaște cât mai mulți oameni.

Vedem așadar că umanismul său își are mai degrabă originea în lumea oamenilor simpli decât în educația sa de cărturar [1].

În anul 1869, este admis la Universitatea din Pesta, dar va rămâne aici doar patru luni. Profesorii nu îi inspirau încredere, iar financiar nu se afla într-o poziție bună. Pentru că trebuia să-și facă stagiul militar, găsește o breșă în sistem și cere să fie transferat la Universitatea din Viena pentru a studia dreptul. Astfel, în timpul stagiului militar, pe cheltuiala împăratului, reușește să-și finalizeze studiile.  Dimineața participa la cursuri, iar după-masa la antrenamente.  Leagă în această perioadă o prietenie cu Mihai Eminescu. Acesta îl îndeamnă pe Slavici să scrie. Astfel, debutează în anul 1871 în revista Convorbiri literare cu comedia Fata lui Birău. Eminescu îi corectează la început textele. Chiar dacă avea potențial, exprimarea lui era stângace la început și  nu știa scrie corect în limba română. Cu toate acestea, Eminescu l-a încurajat să nu se dea bătut. Eminescu spunea: „Eu cred că Slavici e un scriitor cu viitor. El cugetă drept, are idei originale și va scrie foarte bine când va mânui mai ușor limba românească”.

După încheierea stagiului militar, pentru a se putea întreține financiar, a fost nevoit să dea meditații patru ore pe zi. În anul 1872 se întoarce acasă și își găsește părinții bolnavi. După un an, se sting din viață. Slavici se îmbolnăvește  grav la  o mână, este copleșit de datorii și constată că studierea dreptului austriac nu i-a adus atât de multe beneficii pe cât ar fi sperat. Însă, fire analitică și dârză nu se lasă descurajat.  În anul 1874 îl găsim la Iași, unde publică celebra nuvelă Popa Tanda. În anul 1876 se afla  la București, ca profesor și mai apoi redactor la Timpul, fiind coleg cu Eminescu și Caragiale.  Tot la București devine secretar al comisiei pentru publicarea documentelor Hurmuzachi. Cu această ocazie întreprinde călătorii pe la monumentele istorice din Muntenia și Oltenia și intră în contact cu mulți oameni.  În martie 1876 conservatorii se retrag de la putere, iar Maiorescu este dat în judecată de către noul guvern liberal pentru sprijinul financiar acordat lui Slavici și Eminescu. Își pierde slujbele și se retrage în București, unde continuă să publice. Abia în anul 1880, când tensiunile politice nu mai erau strânse a reușit să ocupe din nou o catedră. A fost profesor de română și geografie la Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român. În anul 1882 este ales membru al Academiei Române. În același an călătorește în Italia. Rămâne fermecat de frumusețea acestui loc.  În anul 1884 se stabilește la Sibiu, unde ajunge directorul revistei Tribuna. În paralel predă limbă română la școala de fete.

În anul 1885 este arestat și închis timp de un an datorită viziunilor sale politice. Trei ani mai târziu este din nou întemnițat pe motiv de „agitațiune”. După eliberare continuă să-și difuzeze viziunile politice, dar din cauza persecuțiilor și a stării precare a ziarului se întoarce în București, unde își continuă munca la documentele Hurmuzachi. În 1894 va fi ales director al Institutul Ioan Oteteleșanu de la Măgurele. În timp ce încerca să-și construiască o casă în București a căzut de pe schelă și s-a ales cu mai multe fracturi. Primul Război Mondial îl găsește director al ziarului Ziua din București. În 1916, când România intră în război este arestat pentru că avea păreri pozitive despre Austro-Ungariei, țara în care a copilărit, dar care acum este inamic al României. La scurt timp este eliberat pentru că nu putea fi acuzat de spionaj. În anul 1919, pentru că vorbea de rău autoritatea română este arestat din nou și pedepsit cu cinci ani de închisoare.

Obosit și bolnav, în 1925, Slavici se refugiază la fiica sa.  Pe data de 17 august 1925 se stinge din viață la vârsta de 77 de ani.

Reflectarea realităților sociale este o preocupare permanentă a autorului. Încerca prin scrierile sale să combată „însușirile care necinstesc pe om” ca: lăcomia, lenea, lipsa de cumpăt sau îngâmfarea. În contrast,a încercat să promoveze trăsăturile pozitive în om: cinstea, curajul modestia, omenia și spiritul de dreptate [2].  Opera sa  populară este eminamente moralizatoare și educativă și merită să fie citită de orice ins, indiferent de vârstă sau ocupație.

 

 

Bibliografie:

Șerban Cioculescu, Istoria literaturii române III – Epoca marilor clasici, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1973, pp.13, 3, 365-396.

George Călinescu, Istoria Literaturii Române, compendiu, Editura Litera Internațional, București, 2001, pp.182-185

Pompiliu Marcea, Prefață la cartea Ioan Slavici, Moara cu noroc, Biblioteca pentru toți, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1960, pp. III-XVIII

Ioan Slavici, Amintiri, Cultura națională, București, 1924.

Vasile Mangra, Corespondență, Vol I și II, Ediție, studiu introductiv și note de Marius Eppel, Presa Universitară Clujeană, 2007.

Cronologie și prefață de Gheorghe Schwartz în Ioan Slavici, Moara cu Noroc, Popa Tanda, Budulea Taichii, Pădureanca, Editura Jurnalul Național, București, 2010, pp.7-18.

https://www.ioanslavici.eu/biografie.php#.YeOUPS8Ro1I

[1]Pompiliu Marcea, Prefață la cartea Ioan Slavici, Moara cu noroc, Biblioteca pentru toți, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1960, p. III.

[2]IBIDEM

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Ioan Slavici- un pedagog pentru toate vârstele
Ioan Slavici- un pedagog pentru toate vârstele
/

Ultimele articole

Lectură personală I Corinteni 13

Lectură personală I Corinteni 13

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. De-aș fi poliglot sau poet, dar dragoste nu am, aș perfoma într-o fanfară dezacordată. 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş...

Titu Maiorescu – unul dintre întemeietorii Junimii

Titu Maiorescu – unul dintre întemeietorii Junimii

Academician, avocat, critic literar, eseist, estet, filosof, pedagog, politician și scriitor român, cel de-al 23-lea prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României...

Ilie Torouțiu – cel care a imortalizat Bucovina

Ilie Torouțiu – cel care a imortalizat Bucovina

Ilie Torouțiu a fost un tipograf român care s-a remarcat pentru pasiunea sa de a colecționa documente inedite bucovinene. Îi plăcea să adune și să comenteze scrieri literare provenite din zona sa de baștină. Datorită strădaniilor sale, istoricii de astăzi au o...

Stan Laurel – un om de o creativitate deosebită în materie de comedie

Stan Laurel – un om de o creativitate deosebită în materie de comedie

Actor și regizor american de origine britanică, devenit celebru îndeosebi prin filmele cu Stan și Bran. Astăzi vom vorbi despre Stan Laurel. S-a născut la data de 16 iunie 1890 în Anglia. Tatăl său a fost actor și acest lucru l-a motivat pe Stan să devină actor la...

Mihai Eminescu – cel mai mare poet român

Mihai Eminescu – cel mai mare poet român

Mihai Eminescu s-a născut în Botoşani la  data de 15 ianuarie 1850, sau după alte surse  s-a născut în Ipotești la data de 20 decembrie 1849. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai părinților Gheorghe și Raluca Eminovici. Tatăl său era căminar și putea oferi copiilor...

Nicolae Vermont – mare pictor al neamului românesc

Nicolae Vermont – mare pictor al neamului românesc

Pictor și gravor român de origine evreu care mai târziu s-a convertit la religia creștină ortodoxă. Astăzi vom vorbi despre Nicolae Vermont. S-a născut la Bacău în familia profesorului Iosif Grünberg. A luat lecţii de pictură de la nimeni altul decât maestrul Nicolae...

Mircea Ciobanu – scriitor, editor, traducător și eseist român

Mircea Ciobanu – scriitor, editor, traducător și eseist român

Poet, prozator, editor, traducător și eseist român. Este cunoscut mai ales pentru cele două volume de interviuri cu Regele Mihai I al României (o carte mult reeditată de diverse edituri la începutul anilor '90, reunite mai târziu într-un singur volum de Editura...