Ion Barbu – un poet între două lumi

Ion Barbu a fost un matematician și poet român. Dintre două domenii opuse, unul cu profil real, celălalt cu profil uman este interesant cum lucrurile au evoluat în timp. Chiar dacă a depus mai mult efort în domeniul matematicii, pentru posteritate el rămâne unul dintre cei mai importanți  poeți ai literaturii române. Este un reprezentant al modernismului  interbelic, alături de Tudor Arghezi și  Lucian Blaga.

Ion Barbu, pe numele sau adevărat Dan Barbilian  s-a născut la data de 18 martie 1895 în Câmpulung-Muscel. A fost unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian.

Primele studii le face la Câmpulung, Damineşti, Stâlpeni și Piteşti, după care se înscrie la liceu în București. În timpul anilor de liceu talentul său în domeniul matematicii devine tot mai clar. Este apreciat pentru calitatea studiilor publicate în Gazeta matematică. Tot în această perioadă dezvoltă pasiune pentru poezie în urma unui pariu. Într-o excursie la Giurgiu în timpul anilor de liceu, prietenul său, Tudor Vianu,  îl provoacă să scrie poezii. Îi aprecia mult pe poeți, iar Dan Barbilian, a făcut pariu cu  el că va putea să scrie și el poezii, pentru că era de părere că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest moment începe să scrie poezii și descoperă că această activitate îi aduce multă plăcere.

În perioada 1914-1921 a studiat la Facultatea de Științe din București. Anii de studiu i-au fost întrerupți când a fost nevoit să-și satisfacă serviciul militar în timpul Primului Război Mondial.  În timpul anilor de facultate, mai precis în anul 1919, debutează cu primele poezii, în revista Sburătorul. De aici începe să fie cunoscut pe două planuri. În lucrările cu profil real era cunoscut ca Dan Barbilian, iar în lucrările cu profil uman, scrie sub pseudonimul Ion Barbu.

În anul  în care a absolvit facultatea (1921),  a publicat o nouă serie de poezii în revista Viața Românească, printre care și poemul „După melci”. A obținut o bursă de doctorat și a mers să studieze în Germania. În perioada 1921 -1924, și-a continuat studiile la  universitățile din Göttingen, Tübingen și Berlin. Pentru că a dus o viață boemă, nu a reușit să obțină doctoratul. S-a întors în România în anul 1924 și a stat doi ani să-și revină. În anul 1926 devine asistent universitar. Abia în anul 1929 reușește să obțină diploma de doctorat. În anul 1927 publică un nou volum de poezii cu ciclul ermetic, Joc secund, în acest volum a fost inclusă ulterior și poezia „Riga Crypto și Lapona Enigel” publicată pentru prima dată în anul 1924. În anul 1932 devine conferențiar. În acest grad, participă la mai multe conferințe internaționale de matematică, cum ar fi cele de la Hamburg (1936), Göttingen și Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934). În anul 1936 a devenit membru al Academiei de Științe din România.

În anul 1941 a devenit profesor la catedra de algebră. Din acest moment, eforturile sale se îndreaptă considerabil spre domeniul matematicii. Scrie foarte rar poezii.

A trecut la cele veșnice în data de  11 august 1961, la spitalul “Vasile Roaită” din Bucureşti, în urma cancerului  la ficat.

Poeziile sale îi dezvăluie postura de matematician. Ele sunt diferite față de stilul romanticilor. Operele lui Ion Barbu sunt riguroase ca formă și au în vedere concretul lumii. Iar în ultima etapă a poeziilor sale, numită și etapa ermetică, Ion Barbu încifrează semnificațiile unor cuvinte din text. Cuvinte care în limbajul uzual au un anumit sens primesc o semnificație diferită. Criticul literar Şerban Cioculescu spune că ermetismul său îl dă pe față că e matematician. Ion Barbu s-a folosit în poezie de procesul matematic al substituirii. În algebră, cifra ajunge înlocuită cu un simbol.  Cuvintele obscure din poeziile sale devine un simbol algebric, prin care sensul clar este înlocuit cu „mister”. Remarca lui Șerban Cioculescu este foarte ascuțită, întrucât chiar Ion Barbu a recunoscut că: Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei, spune Ion Barbu.

Este interesant cum lucrurile s-au schimbat în timp. Chiar dacă în timpul vieții eforturile sale s-au îndreptat în domeniul matematicii, a rămas cunoscut posterității pentru ceea ce făcea ocazional, dar tot cu aceeași pasiune ca și matematica, anume, poezia. Profesia sa de matematician l-a făcut un poet unic, diferit față de scriitorii romantici. Calculat în poezie, ca în problemele de matematică, a reușit să îmbine armonios două profiluri opuse, cel real, care se ocupă de concret și realitatea obiectivă și profilul uman, care îmbrățișează alegoria și permite autorului să se abată de la certitudinile vieții și să pătrundă într-o lume plină de imaginație.

 

Surse:

Alexandru A. Popovici – Ion Barbu – Dan Barbilian. Rigoare si fervoare (Curtea de la Arges, nr. 7, iulie 2016), p.18.

Elena Zaharia-Filipaș, Ion Barbu (195-1961), Limba și literatura română, Volumul 24, Editura Societatea, 1995, p.40

http://istoria.md/articol/545/Ion_Barbu__Dan_Barbilian_,_biografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barbu

Limba și literatura română pentru bacalaureat: Eseuri și sinteza de teorie, https://books.google.ro/books?id=MZLBDwAAQBAJ&pg=PA89&dq=ion+barbu+tudor+vianu+pariu&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwinxLvQpcn2AhVn_rsIHSqLAVsQ6AF6BAgEEAI#v=onepage&q=ion%20barbu%20tudor%20vianu%20pariu&f=false  p.89

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Ion Barbu - un poet între două lumi
Loading
/
Cuviosul Charbel Makhlouf și calea dragostei | Episcopul Benedict

Cuviosul Charbel Makhlouf și calea dragostei | Episcopul Benedict

„Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu este adevăr. Dumnezeu este dragostea adevărată. Lumea lui Dumnezeu este lumea dragostei; este lumea adevărului, și nu există nici un adevăr în afara dragostei. Omul nu se împlinește decât prin dragoste, și nu ajunge la adevăr decât...

Dietrich Bonhoeffer și curajul credinței | Episcopul Benedict

Dietrich Bonhoeffer și curajul credinței | Episcopul Benedict

Pentru pastorul luteran Dietrich Bonhoeffer, mărturisitor al secolului al XX-lea, conceptul de „ucenicie” la școala lui Hristos devine imagine pentru viaţa creștină și capătă valenţe metodologice. A-I urma lui Hristos, pe modelul „lasă mrejele, și vino”, înseamnă a...

Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Nu de puţine ori, privind la Hristos, modelul Său ne pare foarte îndepărtat și inaccesibil. Și atunci, există sfinţii, prietenii Săi, care ne oferă „traduceri” ale sfinţeniei, adaptate la timpul și la geografi a noastră. Viaţa Bisericii înseamnă o astfel de succesiune...