Cu duminica de astăzi, numită a Izgonirii lui Adam din Radi, comunitățile euharistice ale răsăritului creștin încep un pelerinaj ascetic și liturgic ce are ca țintă participarea mistică a credincioșilor la jertfa și Învierea lui Hristos.
Într-o meditație de mare profunzime mistică, Cuviosul Siluan Athonitul a valorificat într-un mod unic imaginea lui Adam tânguindu-se în fața ușilor închise ale Raiului:
Adam, părintele intregii lumi, a cunoscut în rai dulceața iubirii lui Dumnezeu și de aceea, atunci când pentru pacat a fost izgonit din Rai și a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic și cu geamăt mare suspina în toata pustia. Sufletul lui era chinuit de un gand: Am intristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc. Nu-i parea rau atat de Rai si de frumusețea lui, cât de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care în fiece clipă și nesaturat atrage sufletul spre Dumnezeu.
Așa tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant, dar mai apoi a pierdut harul, face experienta chinului lui Adam. Sufletul e bolnav și îi pare tare rău atunci când întristează pe Domnul Cel Preaiubit.
Adam tânjea pe pamant și suspina cu amar, și pamantul nu-i mai era drag. Suspina după Dumnezeu și graia:
Sufletul meu tanjeste dupa Domnul și Il caut cu lacrimi. Cum să nu-L caut? Cand eram cu El, sufletul meu era vesel și liniștit, și vrajmașul n-avea intrare la mine; dar acum duhul cel rău a pus stăpânire pe mine, și el tulbură și chinuie sufletul meu, de aceea sufletul meu tanjeste dupa Domnul pana la moarte; duhul meu se avanta spre Dumnezeu si nimic de pe pamant nu ma poate veseli, si sufletul meu nu vrea sa se mângâie cu nimic, ci vrea sa vadâ din nou pe Domnul și sa se sature de El. Nu-L pot uita nici măcar pentru un singur minut și sufletul meu se chinuie dupa El, si de multimea intristarii plang cu suspine: Miluiește-mă, Dumnezeule, pe mine zidirea ta cea căzută!
/
RSS Feed
