Jertfă, slujire și misiune la Mănăstirea Dobric | Interviu cu Maica Stareță Veronica Coțofană

de | mai 21, 2020

Într-o vreme în care vocația monahală în rândul tinerilor este în plin declin, într-o zonă predominant neoprotestantă, șase măicuțe de la mănăstirea bistrițeană Dobric, alături de părintele duhovnic, reușesc să ducă pe mai departe flacăra credinței strămoșești și să ajute oameni. Au  construit biserici, au îngrijit nevoiași, iar acum construiesc un așezământ pentru vârstnici. Toate acestea sunt împletite cu rugăciune și cu grija față de suflet, atât al lor, cât și al celor care le trec pragul.

Într-un interviu acordat pentru Radio Renașterea, cu prilejul hramului din acest an, maica stareță, Stavrofora Veronica Coțofană, a prezentat situația actuală și întregul parcurs al obștii monahale, de la înființare și până acum.


Radio Renașterea:  În zi de sărbătoare, când mănăstirea de Dobric își serbează hramul, vă rugăm să ne împărtășiți câteva amănunte despre istoricul acestei mănăstiri.

Stavr. Veronica Coțofană: Mănăstirea noastră nu a fost o una simplă, ci  complicată, jertfelnică și misionară. A fost înființată la sfârșitul anului 1992, într-o clădire foarte veche și dărâmată, care a aparținut, în vechime, baronului Bornemisza Carol, care, în secolul al XX-lea, printr-o afacere nereușită, a pierdut domeniul Dobricului. După Primul Război Mondial, avocatul Milea Aurel a preluat această datorie și, în câțiva ani, a achitat-o din venitul unei exploatări forestiere de anvergură.Astfel a devenit proprietarul clădirii, a terenului aferent, și a câtorva sute de hectare de pădure. În perioada comunistă,  clădirea a fost sediul CAP – ului, iar după revoluție, al unei asociații internaționale de caritate. Din anul 1992, clădirea și terenul aferent au devenit proprietatea mănăstirii.

Locuitorii Dobricului aparțin, în pondere de aproape 90%, cultului penticostal. Ei nu și-au dorit mănăstirea și, de aici, au pornit toate încercările,  neajunsurile și chiar luptele religioase care au durat aproape 12 ani. 9 ani ne-am judecat cu reprezentanții acestui cult. Obștea mănăstirii a fost umilită, agresată, verbal și fizic, în vederea intimidării și părăsirii așezământului. Dar noi, cu mai multă dăruire, cu statornicie, cu multă răbdare, cu multă rugăciune, am reușit să ducem mai departe flacăra credinței strămoșești. Astăzi mănăstirea înflorește, este o oază de rugăciune și un far de lumină pentru toți pelerinii care ne trec pragul.

Stavr. Veronica Coțofană, distinsă cu „Ordinul Mihai Vodă” la prima Sf. Liturghie oficiată în biserica nouă a mănăstirii

Stavr. Veronica Coțofană, distinsă cu „Ordinul Mihai Vodă” la prima Sf. Liturghie oficiată în biserica nouă a mănăstirii

RR: Pe plan edilitar, de-a lungul vremii, ați ridicat edificii impunătoare, încununate de o biserică măreață, sfințită  de curând. Ce alte obiective a trebui menționate în acest context?  

Maica Stareță: Cu toate că începuturile mănăstirii au fost foarte grele din punct de vedere financiar, dar și religios, am reușit, chiar de la început, să amenajăm un paraclis, în clădirea veche. Acesta poartă hramul „Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena”, sfințit în 1993 și resfințit 2002, când mănăstirea a sărbătorit 10 ani de existență. Cu eforturi foarte mari, am împrejmuit mănăstirea cu un zid de piatră cu clopotniță, pe o suprafață de două hectare. Am construit și o bisericuță din lemn, în stil maramureșean, cu hramul „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca”, sfințită în 2001. Un alt obiectiv foarte important pe care l-am realizat a fost construirea unui complex monahal, care conține două trapeze, chilii, sală de conferințe, o bibliotecă și altele, pe care ne străduim să le finalizăm. Dar dintre toate, cea mai importantă realizare, spunem noi, a fost construirea unei biserici, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, lucrare binecuvântată de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, în anul 2019.

Totuși, mai avem un alt obiectiv important în construcție, căminul destinat persoanelor în vârstă. Încă din 2006 mănăstirea a îngrijit persoane, în special cazuri sociale. Ca ascultare,  construim și o biserică de zid, în satul Agrieșel, aici, pe Valea Țibleșului. Cu toate că suntem în plină ctitorie a mănăstirii, încercăm să excelăm în toate domeniile: religios, social și cultural.

 RR: Valea Țibleșului este un loc în care se împletesc armonios multe segmente sociale, culturale  și religioase. Ce ne puteți spune despre pastorația pe aceste meleaguri, respectiv dialogul inter-religios?

Maica Stareță:  În mănăstirea noastră au fost organizate simpozioane, lansări de carte, conferințe cu preoții din Protopopiatele Năsăud și Beclean și cu profesorii de religie din județ. Anul trecut s-a organizat un simpozion dedicat poeziei religioase, la care au participat scriitori din județele Cluj și Bistrița-Năsăud. Mănăstirea nu s-a limitat numai în a organiza activități culturale interne, noi participăm la majoritatea evenimentelor de pe Valea Țibleșului și nu numai. Maicile de aici sunt ancorate în viața credincioșilor, suntem prezente atât fizic, cât și financiar, la toate bucuriile și necazurile lor. Avem o legătură strânsă cu majoritatea oamenilor de pe Valea Țibleșului, iar părintele nostru duhovnic este un adevărat „avva” al văii și nu numai, ajutând cu sfatul și rugăciunea pe toți cei care au nevoie.

RR: Într-o obște monahală obișnuită, accentul cade pe programul liturgic și viața duhovnicească și, după caz, a fiilor duhovnicești ai mănăstirii, creștini care frecventează slujbele în mod constant. În mănăstirea dumneavoastră, pe lângă toate acestea, un accent deosebit capătă lucrarea filantropică pe care, dimpreună cu maicile și părintele duhovnic, o realizați.

Maica Stareță: Cu adevărat, cele Șapte Laude sunt foarte importante, rugăciunile sunt cele care ne înalță, atât pe noi, monarhii, cât și pe credincioși, iar dacă nu avem dragoste către aproapele, cred că în zadar ne ostenim. Sper să nu fie spre mândrie dar noi împletim frumos rugăciunea cu celelalte ascultări, dar și cu dragostea către cei nevoiași. Chiar dacă suntem puține maici în obște, lucrăm cu mult drag pentru mântuirea noastră, dar și pentru mântuirea celorlalți. Avem întotdeauna poarta mănăstirii deschisă, poarta inimii deschisă pentru toți cei care ne caută și ne cer ajutorul și încercăm, în limita posibilităților, să facem ceea ce este plăcut lui Dumnezeu.

RR:  În momentul de față, din câți viețuitori se compune obștea mănăstirii și care este tendința în privința aplecării spre viața monahală a tinerilor?

Maica Stareță: Familia mănăstirii noastre este mare, după cum familiile tuturor mănăstirilor sunt foarte mari. Într-adevăr, obștea este mai mică, numărăm numai șase viețuitoare și ne propunem să o  înmulțim. Legat de obște, zilele acestea am primit un telefon de la o persoană care dorește viață călugărească. Exceptând acest exemplu, vocația pentru viața monahală, spun cu regret, aproape a dispărut. Trăim vremuri vitrege, tineretul nu mai are chemare pentru a deveni călugăr, iar după părerea mea, cred că trebuie să ne rugăm și mai mult în această privință.

Stavr. Veronica Coțofană, Stareța Mănăstirii Dobric

Stavr. Veronica Coțofană, Stareța Mănăstirii Dobric

RR: Maică stareță Veronica, de unde denumire de „Nicula de pe Valea Țibleșului”? De asemenea, știm că „Sărbătoarea Sfinților Împărați” este cinstită în mod aparte de obște și de credincioși. Cum s-a stabilit acest hram și ce alți sfinți ocrotitori sunt cinstiți la Dobric?

Maica Stareță: Mănăstirea noastră este supranumită „Nicula Țibleșului” după numărul mare de pelerini care vin aici în fiecare an, la marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului. În anul 1997, la  hram a participat și părintele protopop al Năsăudului, Pr. Ioan Dâmbu, și, impresionat de slujbe, de numărul mare de credincioși care au fost prezenți atunci, a exclamat că mănăstirea noastră e ca o „Niculă a Țibleșului”. Anul acesta ne-am gândit totuși să nu o mai numim „Nicula Țibleșului”, ci bine ar fi să fie „Perla Țibleșului”.

În fiecare an, la sărbătoarea „Sfinților Împărați Constantin și Elena” ne-am bucurat de liturghie arhierească. În anul 1993, această sărbătoare a căzut într-o duminică și, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, am avut slujbă arhierească. Chiriarhul s-a minunat de frumusețea locului, era primăvară, avem în curte mulți castani înfloriți, și a exclamat că bine ar fi ca de acum înainte în fiecare an să ne întâlnim, iar acesta să fie hramul paraclisului – „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Și chiar așa s-a întâmplat; în fiecare an am sărbătorit acest hram.

Tuturor ascultătorilor Radio Renașterea, în numele obștii Mănăstirii Dobric, vă spunem „Hristos a înviat!”, care nu este numai un salut, ci și o mărturisire de credință. Pe toți vă rugăm să aveți încredere în Dumnezeu, să nu vă pierdeți credința, indiferent de încercările prin care treceți, pentru că Dumnezeu este stăpânul Universului, și nu omul!


Aşezământul monahal de la Dobric a fost înfiinţat iniţial ca schit în 1992, iar după un an a devenit mănăstire. Complexul monahal este format din casa veche, un fost conac boieresc vechi de aproape 200 de ani, unde a fost amenajat un paraclis cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. De asemenea, mănăstirea are o bisericuţă din lemn, cu hramul „Sfântul Evanghelist Luca”, construită în stil maramureşean. În cadrul mănăstirii Dobric funcţionează de câţiva ani şi Căminul de bătrâni „Aurel şi Dudica Milea”. Aici sunt primite cazuri sociale de bătrâne, care sunt abandonate de familie sau au pensii foarte mici, iar mănăstirea, pe cheltuiala ei, le poartă de grijă.

Jertfă, slujire și misiune la Mănăstirea Dobric | Interviu cu Maica Stareță Veronica Coțofană

În 2013, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, a pus piatra de temelie pentru un nou Centru Social persoane vârstnice cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. În momentul de faţă se lucrează în interiorul bisericii mari de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fiind pregătită pentru a fi pictată. De asemenea, se lucrează la amenajarea unei săli de evenimente culturale, precum și a unei biblioteci, care va adăposti cele peste 40.000 mii de volume din colecția mănăstirii.

Mănăstirea Dobric mai este supranumită şi „Nicula Ţibleşului”, datorită  numărului mare de pelerini care vin aici să se roage în 15 august, când se sărbătoreşte Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii mici.

La mănăstirea Dobric vieţuiesc 5 maici, conduse de maica stareță, stavrofora Veronica Coţofană și de părintele duhovnic, protos. Siluan Farcaş.

În prezent mănăstirea se ocupă de construirea unei bisericii în satul Agrieșel, situat la 30 de km de așezământul monahal, pe Valea Țibleșului.


Foto: Darius Echim / Arhiva Radio Renașterea 2019

 

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Jertfă, slujire și misiune la Mănăstirea Dobric | Interviu cu Maica Stareță Veronica Coțofană
Loading
/

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Pelerinajul „La Nicula colo-n deal”, la a șaptea ediție

Pelerinajul „La Nicula colo-n deal”, la a șaptea ediție

Peste o mie de credincioși din Transilvania și din alte zone ale țării au luat parte marți, 14 august 2018, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, la pelerinajul „La Nicula colo–n deal”, organizat de Arhiepiscopia Clujului și Protopopiatul Gherla pentru al...

Vecerniei unită cu Litia la Mănăstirea Rohia

Vecerniei unită cu Litia la Mănăstirea Rohia

Marţi, 14 ugust 2018, ajunul praznicului Adormirea Maicii Domnului şi al hramului Mănăstirii Rohia, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia la Mănăstirea Rohia, înconjurat de un sobor de peste 30...