Jocul la șură, în satele din Transilvania

de | iun. 16, 2016

În duminici și-n sărbători, atunci când nu era post, în majoritatea satelor din Transilvania se organiza jocul sau hora satului. În vechime, când nu erau cămine culturale ca și astăzi, jocul se făcea pe perioada verii în curtea sau în șura unui sătean, iar iarna într-o casă.

În multe sate, organizarea jocului la șură era anunțată din timp. Dar, ca să nu uite sătenii, dimineața, înainte de a se merge la biserică, dobașul satului se urca pe cel mai înalt deal și striga să-l audă tot satul că în duminica respectivă, după Sfânta Liturghie, este joc. Nu era duminică în care să nu fie joc, la care participa toată suflarea satului:  de la preot, învățător și până la cei mai mici copii, care încercau să prindă de pe margine tainele jocului.

Organizarea cădea întotdeauna în seama „chizășilor”, (doi sau trei feciori mai vârstnici din sat, de obicei scăpați de armată). Ei arvuneau ceterașii, iar cheltuielile le împărțeau pe întregul tineret din sat care participa la horă, sub forma unei taxe de intrare. Și după ce se termina slujba de la biserică, începea jocul. În șură intrau muzicanții, însoțiți de feciorii care i-au plătit. În ocol, pe margine, așteptau fetele să fie chemate  la joc.

În unele sate de pe Valea Țibleșului din județul Bistrița-Năsăud, fetele umblau în grupuri prin mijlocul satului sau în preajma uliței unde avea loc jocul și așteptau să fie chemate de feciori, pentru că singure nu puteau intra în joc.

Pe lângă tineretul care participa la joc, se mai adunau și femeile din sat. Unele aveau la joc fete sau feciori, altele nepoți și nepoate. Erau și femei care veneau doar „de dragu’ de a se uita” și care memorau toate gesturile și strigăturile  din joc, dar și care cu care joacă.Totodată luau casele de-a rândul și îi criticau pe toți din sat, care ce o mai făcut, având o evidență precisă a tuturor locuitorilor.  

Jocul dura câteva ceasuri cu scurte pauze, după care fetele erau conduse acasă de feciori „înainte de sfințâtu’ soarelui”. Uneori, erau conduse până la poartă. Alteori feciorii intrau în casă și erau serviți cu un pahar de horincă, după cum își amintește cu drag rapsodul popular Teodora Purja din Agrieș.

          Pe Valea Bârgăului era obligatoriu ca fata să meargă la joc cu draguțu’ sau cu un verișor. Și aici era cel mai bun mijloc de a se cunoaște tinerii, spune rapsodul popular Ioana Mateiu din Rusu Bârgăului.         

La joc, feciorii strigau diverse lucruri despre fetele care stăteau și rezemau pereții:

Ce haznă de tine, fată,

Stai deoparte, nejucată.

          Că te gată mă-ta bine,

          Dar la joc nu te ia nime!

          Stai în locul măturii

          Ca şi ciuha pădurii!

Totodată, le atenționau și pe femeile de pe margine, care stăteau și nu-i scăpau din ochi:

 

Mergeţi acasă, femei,

Şi puneţi la fiert păstăi,

C-or veni fetele bete

Ş-or mânca păstăi nefierte!

Mai multe despre jocul la șură de altădată vă invit să aflați din cadrul emisiunii Amintiri din vatra satului.

 

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Jocul la șură, în satele din Transilvania
Jocul la șură, în satele din Transilvania
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/grigore-samboan/" target="_self">Grigore Sâmboan</a>

Grigore Sâmboan

absolvent al studiilor de Teologie și Jurnalism redactor radio Renașterea

Mai multe

Sfinţii mărturisitori ardeleni

Sfinţii mărturisitori ardeleni

Biserica noastră îi prăznuieşte în fiecare an, pe data de 21 octombrie, pe sfinţii mărturisitori ardeleni, care au pătimit pentru credinţa lor în secolul 18. Sunt cinstiţi în mod deosebit în Transilvania iar pătimirea lor a fost cauzată de rezistenţa lor în faţa...

Reflecții asupra cultului divin

Reflecții asupra cultului divin

Scopul întregii educații catehetice, religioase a creștinului este acela de a-l introduce în Biserică, în trupul mistic al lui Hristos și să îl integreze în viața Bisericii, care este viața de har, de comuniune cu Dumnezeu, de iubire, de unitate și progres duhovnicesc...

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 3)

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 3)

Părintele Gheorghe Calciu își amintește din vremea în care era deținut în temnițele comuniste: „În dimineaţa aceea de Paşti mă rugam lui Dumnezeu să nu vină gardianul acesta (să nu fie de rând în acea zi, căci era cumplit). El până nu bătea trei-patru inşi, aşa ca să...