Johannes Brahms s-a născut la data de 7 mai 1833 în Hamburg, Germania, într-o familie modestă în care tatăl era contrabasist. Primele lecții de muzică le primește astfel chiar de la tatăl său, ajungând să se remarce în domeniul pianului. Pentru a-și ajuta financiar părinții, Johannes Brahms oferă lecții de pian tuturor celor care aveau nevoie și, de asemenea, susține diverse interpretări în baruri, teatre sau restaurante.
Tânărul compozitor începe să interpreteze de timpuriu câteva concerte publice, însă nu va fi remarcat drept virtuoz al pianului până în anul 1853, cu ocazia turneului alături de Eduard Reményi, un compozitor maghiar. În timpul acestor concerte Johannes Brahms a avut ocazia de-a fi prezentat lui Joseph Joachim, Franz Liszt și Robert Schumann.
Prietenia cu acest vestit compozitor maghiar se va destrăma însă destul de repede. Fiind un om bine educat, un „curtezan șlefuit”, Reményi știa cu exactitate cum trebui să se comporte un individ în diverse contexte sociale. Aflați într-o vizită la Curtea de Weimar, cei doi prieteni vor audia o operă recent compusă a lui Franz Liszt, timp în care compozitorul german adormise. Mai mult, faptul că Johannes Brahms nu a reușit la final să se conformeze practicilor aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebrități, îl determină pe Eduard Reményi să pună capăt acestei prietenii.
Asemenea lui Beethoven, Brahms era un iubitor al naturii și mergea adesea la plimbare prin pădurile din împrejurimi. Îi plăcea extrem de mult să călătorească, vara stabilindu-se într-o așezare rurală plăcută unde rămânea adesea să compună.
Faptul că era plasat printre cei trei mari „B” ai compozitorilor germani alături de Bach și Beethoven, dar și așteptările mari venite din partea lui Robert Schumann au făcut din Brahms un perfecționist desăvârșit. Voind să adeverească prevestirea acestuia conform căreia va fi cel mai mare compozitor după Beethoven, Johannes Brahms distrugea adesea toate lucrările sau schițele care nu se ridicau la nivelul așteptărilor sale.
Atragerea atenției asupra operelor acestui mare compozitor german se datorează în mare parte și lui Schumann, întrucât a început să publice articole elogioase despre compozițiile tânărului Brahms. În această perioadă el o va cunoaște și pe Clara Schuman, față de care va nutri sentimente afective, rămase întotdeauna la stadiul de iubire platonică.
Deși începând cu anul 1860 ajunge să devină din ce în ce mai renumit, iar din punct de vedere financiar își putea permite foarte multe lucruri, Johannes Brahms preferă să ducă o viață modestă, trăind întru-un apartament simplu, cu doar trei camere, restul banilor ajungând să îi ofere rudelor sau să sprijine în anonimat tinerele talente.
Ludwig van Beethoven era unul dintre modelele lui Brahms. În casa sa avea chiar un bust de marmură a lui Beethoven care privea spre locul unde el compunea.
În 1890, Johannes Brahms decide să renunțe la a mai compune, însă nu reușește să se țină de promisiune, chiar în anii premergători morții reușind să scrie un număr de capodopere apreciate de marii compozitori ai vremii.
Johannes Brahms va trece la cele veșnice la vârsta de numai 63 de ani, la data de 3 aprilie 1897 în Viena, în urma unei suferințe provocate de cancer.
Dintre cele mai renumite compoziții ale sale amintim: Un recviem german, Variațiuni și Fugă după o temă de Haendel, Patru Melodii Serioase (Vier ernste Gesänge) sau cele Două Sonate pentru Clarinet.
Resurse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Johannes_Brahms
https://muzicaclasica.weebly.com/johannes-brahms.html
