Naşterea din apă şi din Duh (Joi, Săptămâna Luminată)

de | apr. 28, 2022

Evanghelia zilei: In 3, 1 – 15

În vremea aceea era un om între farisei, care se numea Nicodim şi care era printre mai-marii iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: adevărat, adevărat îţi spun ţie: de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu. Dar Nicodim a zis către El: cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască? Răspuns-a Iisus: adevărat, adevărat îţi spun ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis că trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde vrea şi tu auzi vuietul lui, dar nu ştii de unde vine şi nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul. Răspunzând Nicodim L-a întrebat: cum pot să fie acestea? Răspuns-a Iisus şi i-a zis: tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu le ştii aces­tea? Adevărat, adevărat îţi spun ţie, că noi ceea ce ştim grăim şi ce am văzut mărtu­risim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus vouă lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune vouă lucruri cereşti? Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi pre­cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Naşterea din apă şi din Duh

Convorbirea Domnului Hristos cu fariseul Nicodim a avut loc în Ierusalim, cu prilejul primei sărbători a Paştilor din timpul activităţii publice a Domnului Hristos.[1] De fapt această convorbire cu fariseul Nico­­dim, această discuţie cu caracter teologic o găsim relatată numai la Evanghelistul Ioan, în capitolul al III-lea, şi tot aici, în capitolul al IV-lea găsim o altă discuţie teologică, este vorba de convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă.

Convorbirea lui Iisus cu fariseul Nicodim este prima cuvântare a lui Iisus din Evanghelia a patra. Şi că este aşa vom vedea în ceea ce urmează.

Ne spune Sfântul Evanghelist Ioan, ucenicul pe care Hristos îl iubea mai mult, că un fariseu pe nume Nicodim, care nu era un fariseu oarecare, ci un „fruntaş al iudeilor”,[2] s-a apropiat noaptea de Domnul Hristos şi I-a zis:

„Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (In 3, 2).

L-a numit pe Domnul Hristos „Rabbi”, adică „Învăţător”, tratându-L ca pe un egal, ca pe un „rabbi”, deşi n-a urmat o şcoală rabinică. Prin ur­mare Îl cinsteşte pe Domnul Hristos pentru învăţătura Sa şi pentru mi­nunile Sale, dar rămâne numai la această cinstire pentru că nu-L nu­meşte Mesia şi aceasta din cauza puţinei înţelegeri în cele duhovniceşti pe care o avea. Totuşi spune despre Iisus că Dumnezeu este cu El, căci zice:

„Nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dum­nezeu cu el.” (In 3, 2).

Nu întâmplător este amintit ceasul din zi în care Nicodim a venit la Hristos. „Acesta a venit noaptea la Iisus”.[3] În Evanghelia a patra „noap­tea” are un simbo­lism negativ. Nicodim vine de la întunericul ne­cre­din­ţei la lumina lui Hristos.

Domnul Hristos îi spune pentru început fariseului Nicodim:

„Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” (In 3, 3).

Spuneam despre puţinătatea înţelegerii lui Nicodim. Că este aşa vedem şi din răspunsul pe care acesta îl dă Domnului Hristos:

„Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” (In 3,4).

Domnul Hristos nu-l lasă însă pe Nicodim în întunericul necunoş­tinţei. Îi spune:

„Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.” (In 3, 5 – 8).

Se face aici o trecere de la convorbire la cuvântare. Este vorba de adresarea pe care Domnul Hristos o foloseşte. Dacă la început se adre­sează doar fariseului Nicodim, zicând: „Adevărat, adevărat zic ţie”, folo­sind deci persoana a II-a sin­gular, puţin după aceea va zice: „Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus”, folosind persoana a II-a plu­ral: voi iudeii trebuie să vă naşteţi de sus, trebuie să vă naşteţi din Duhul Sfânt, cum se nasc creştinii – din apă şi din Duh. Părinţii Bisericii văd în această convorbire un dialog pe care Biserica creştină o are cu sinagoga iudaică.

Nedumerirea fariseului Nicodim nu poate fi risipită prin argu­men­tele minţii omeneşti, totuşi tăcerea lui Nicodim în timpul lungului mono­log care urmează, ar putea însemna că el a învăţat să asculte, începând astfel a se face ucenic al dumnezeiescului Învăţător. Şi ce în­vaţă acum fariseul Nicodim şi prin el Sinagoga iudaică? Învaţă că în această ordine pământească, pe lângă naşterea firească, tru­pească, mai este o naştere, o naştere mai presus de fire, o naştere duhovnicească, din apă şi din Duh, fără de care omul nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi mai învaţă că cel care a făcut posibilă această naştere este Cel ce  S-a pogorât din Cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Cobo­râ­rea din cer a Fiului Omu­lui este Întruparea Sa, iar taina coborârii Fiului lui Dumnezeu se va desă­vârşi prin Cruce, căci spune Domnul Hristos:

„După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (In 3, 14 – 15).

Raţiunea pentru care Domnul Hristos S-a jertfit pe cruce a fost ne­mărginita dragoste a lui Dumnezeu pentru om, fiindcă „aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul”[4] cuvinte cu care se încheie această convorbire a Domnului Hris­tos cuprinsă în Evanghelia a patra.

[1] In 2, 13.

[2] In 3, 1.

[3] In 3, 2.

[4] In 3, 16 – 17.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Naşterea din apă şi din Duh (Joi, Săptămâna Luminată)
Naşterea din apă şi din Duh (Joi, Săptămâna Luminată)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Memoria spațiului sacru

Memoria spațiului sacru

Într-o conferință pe care a prezentat-o în 1951, Martin Heidegger spunea: „Muritorii locuiesc în măsura în care salvează pământul. Salvarea nu smulge doar dintr-un pericol. A salva înseamnă propriu-zis, a eliberat ceva întru esența sa proprie. A salva pământul este...

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P3

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P3

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură” susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19.00.20.

Rațiunea nu primește, iar inima nu poate | Duminica a 19-a după Rusalii

Rațiunea nu primește, iar inima nu poate | Duminica a 19-a după Rusalii

Ev. Luca 6, 31-36 Predica de pe munte - Iubirea vrășmașilor „Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor...

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 13)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 13)

„Părintele Isidor nu-şi întrerupea niciodată postul: ţinea în permanenţă plăcutul post al abţinerii de la vorba cea multă. De la mâncăruri şi băuturi de soi se abţinea oricum tot timpul, de vreme ce nu avea de nici unele dintre aces­tea. Căci el nu avea nimic, iar...