Viața lui Jorge Manriqueeste puțin cunoscută. Se bănuiește că s-ar fi născut în jurul anului 1440.
Există mărturii potrivit cărora Manrique a aparținut Ordinului religios al Apostolului Iacob, participând la Reconquista spaniolă împotriva arabilor. De altfel, sfârșitul său timpuriu a survenit pe câmpul de luptă, în 1479. Poemul Stihuri la moartea tatălui său, cu un număr (simbolic) de patruzeci de strofe, a făcut din Jorge Manrique primul poet liric spaniol de renume.
Stihurile sunt un omagiu poetic adus Maestrului Don Rodrigo Manrique, tatăl poetului, o elegie sau un soi de imn mortuar ce cântă viața, onoarea, virtuțile și trecerea în veșnicie, cu înțelepciune și seninătate creștină, inspirându-se din tradiția medievală a genului, dar și din Ecclesiastul biblic. Manrique construiește textul plecând de la idei generale despre viață și moarte, care nu estesfârșitul absolut, ci trecerea ce vine să împlinească viața de pe pământ în cea din cer. Poetul castilian stabilește o clară distincție între vieți, pe lângă cea trecătoare și cea veșnică, adăugând o a treia viață, aceea a dăinuirii în memoria celorlalți.
Poemul este o bijuterie a liricii spaniole, în care autorul reunește înțelepciunea de veacuri a neamului său și lecția propriei vieți, de cavaler și trubadur, creând o lume autentică.
