Judecata universală – Dreptatea celor neîndreptăţiţi

de | mart. 6, 2021 | Spiritualitate

Într-o cuvântare pe care a ţinut-o Sfântul Apostol Pavel şi pe care o găsim scrisă în Faptele Apostolilor, în capitolul 24, în versetul 15, spunea aşa: „Am nădejde în Dumnezeu că va fi învierea morţilor: şi a drepţilor şi a nedrepţilor”. Această nădejde în Dumnezeu, că va fi învierea drepţilor şi a nedrepţilor, o avem şi noi, creştinii. De aceea, astăzi, ne vom opri la un gând pe care ni-l sugerează Sfânta Evanghelie pe care am auzit-o citindu-se, anume că Dumnezeu este dreptatea celor neîndreptăţiţi.

Aici, pe pământ, toate sunt relative, toate sunt amestecate. Adesea, cei buni sunt biruiţi de cei răi, nedreptatea înfrânge dreptatea. Dar, cu siguranţă, va fi un moment în care Dumnezeu va pune toate lucrurile la locurile lor

E greu să ne imaginăm cum va fi Judecata Universală de care ne pomeneşte Sfânta Evanghelie de astăzi, e greu să ne imaginăm cum va fi atunci când Dumnezeu va face dreptate celor neîndreptăţiţi. Marele nostru teolog, părintele Dumitru Stăniloae, zicea referitor la această Judecată Universală, un lucru foarte important: „Multe evenimente ale istoriei şi multe fapte ale oamenilor vor rămâne până atunci acoperite de echivoc şi mulţi din cei ce au participat la ele sau au fost autori ai lor nu-şi vor putea da seama până atunci deplin de au greşit sau nu, deci nu se vor putea bucura sau întrista deplin de ele”[i].

Acesta este crezul nostru creştin. Credem, cu tărie, că Domnul Hristos va reveni şi va face dreptate absolută. De fapt, aşa recităm de fi ecare dată în Crez: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”.

Sfânta Evanghelie, ce se citește în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, mărturiseşte acest lucru pe care l-a spus Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. În Evanghelia după Matei, în capitolul 25, începând cu versetul 31, Domnul Hristos zice aşa: „Când va veni Fiului Omului întru slava Sa şi toţi Sfi nţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta: «Veniţi la Mine binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii; căci, flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine»”.

Din aceste cuvinte, vedem cum modul în care ne trăim viaţa are valenţe veşnice, iar la judecata cea dreaptă, faptele noastre îşi vor afl a răsplata lor. De aceea, una din cântările ce se rosteşte la înmormântarea preoţilor zice aşa: „De ai miluit, omule, pe vreun om şi tu acolo vei fi miluit; de te-ai îndurat de vreun orfan şi tu acolo vei afl a îndurare; de ai scăpat pe cineva din nevoie şi tu vei fi mântuit acolo din nevoie; de ai adăpostit pe vreun gol în viaţă, şi pe tine te va adăposti acolo cântarea: Aliluia”[ii]. Aşadar, criteriul judecăţii universale de la sfârşitul veacului, când Domnul va reveni şi toţi morţii vor învia şi vom sta înaintea Lui la judecată, vor fi faptele milei sufl eteşti şi faptele milei trupeşti.

Ioan Alexandru, binecuvântatul poet şi scriitor din Topa Mică, gândindu-se la judecata universală şi la faptul că au importanţă faptele milei trupeşti, a scris o poezie intitulată, „Epitaf”. Îşi închipuia că Epitaful care poate fi scris pe mormântul unui creştin milostiv, este acesta:

„Pentru că s-a uitat cu milă la un căluţ snopit în bătăi,
Pentru că unei femei ce se aruncase în lac fugind de la azil i-a întins un cuvânt de salvare,
Pentru că, în sanctuarul inimii sale, l-a iertat pe cel mai aprig vrăjmaş,
Pentru toate acestea şi mult mai mari decât acestea
Pe care nimeni nu le-a ştiut, pentru că le făptuise la nevedere,
El n-a murit, ci numai doarme până la înviere”[iii]

Aceasta-i realitatea şi, astfel, într-o lume plină de necazuri, într-o lume în care aşa de mulţi semeni de-ai noştri suferă, realizăm cât de importantă este asistenţa socială, cât de importante sunt faptele milei sufl eteşti şi trupeşti, mici şi mari, după puterea fi ecăruia. Acestea vor atârna greu în balanţa Dreptului Judecător.

Sfânta Maică Biserică, acum când ne apropiem de Postul Mare, care este o perioadă de rugăciune, de nevoinţă, de pocăinţă, de îndreptare, ne pune în faţa sufl etului această Pericopă Evanghelică, a Dreptei Judecăţi, pentru ca, având la îndemână încă o şansă, încă un post, să ne îndreptăm viaţa, să fi m aproape de semenii noştri şi să reintrăm în comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii, printr-o sinceră pocăinţă, printr-o bună spovedanie şi prin încercarea de a duce o viaţă plăcută lui Dumnezeu.


[i] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă 3, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1978, p. 356.

[ii] Molitfelnic, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1992, p. 263.

[iii] Ioan Alexandru, Imnele Iubirii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983, p. 222.


Predică rostită în data de 19 februarie 2012, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Preasfințitul Părinte Vasile Flueraș:  „Întotdeauna vor fi oameni care îl contestă pe Dumnezeu. Dar istoria ne-a arătat că toți cei care au ales Calea și modelul de viață propus de El au ieșit învingători”

Preasfințitul Părinte Vasile Flueraș: „Întotdeauna vor fi oameni care îl contestă pe Dumnezeu. Dar istoria ne-a arătat că toți cei care au ales Calea și modelul de viață propus de El au ieșit învingători”

Nenumărate generații care au cunoscut povara întunericului și a necunoașterii lui Dumnezeu își alinau dorul după Dumnezeu prin colinde. Iată câteva versuri:  „Coboară Doamne, coboară, căci păcatul ne omoară,/ Doar alăturea de Tine, orice rău se face bine. / Și Mesia a...

Hristos vine să ne recapituleze pe toţi şi să ne salveze

Hristos vine să ne recapituleze pe toţi şi să ne salveze

Atunci când l-a creat Dumnezeu pe om, l-a creat tânăr, sănătos, frumos şi nemuritor. Era o făptură perfectă, creată de Dumnezeu pentru viaţă; nicidecum pentru moarte sau pentru suferinţă. Solomon, în cartea Înţelepciunii sale, în primul capitol, în versetul 13 ne...

Mai multe din Spiritualitate
Nu neglija rugăciunea

Nu neglija rugăciunea

Bătrânul Ieronim zicea: Nu neglija rugăciunea. Fereşte-te de nepăsare şi indiferenţă. Dacă te rogi dimineaţa, şi simţi frângere în sufletul tău, toată ziua vei avea aripi. Dar dacă începi ziua fără rugăciune, vei umbla abătut.

Casa Domnului

Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:. - Mamă, de ce plângi? - Fata mea, sunt zile...

Cerul pământul şi lumea

Cerul pământul şi lumea

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin: - Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat. - Foarte simplu - a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul....

Cel ce se roagă trebuie să fie smerit

Cel ce se roagă trebuie să fie smerit

Bătrânul Amfilohie sfătuia: Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, evlavie, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul în rugăciune vorbeşte cu Dumnezeu...

Sfânta Treime

Sfânta Treime

Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire: - Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh...

Rugăciunea este izvorul puterii

Rugăciunea este izvorul puterii

Bătrânul Porfirie zicea: Mucenicii sufereau mult când îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decât suferinţele lor, încât le puteau învinge. Dar dacă lăsau...