În momentul Judecății particulare, oamenii nu sunt în măsură să cunoască urmările pe care, după moartea lor, vorbele și faptele lor le vor avea asupra foștilor lor contemporani și, uneori, chiar asupra generațiilor viitoare. Înafară de aceasta, sentința dată acum afectează doar starea sufletului, deși acesta a săvârșit binele și răul împreună cu trupul. Fiind incompletă, Judecata particulară nu poate avea decât un caracter provizoriu, de aceea Dumnezeu, în virtutea dreptății Sale, a rânduit ca îndată după învierea morților, să se facă o nouă judecată și aceasta să aibă caracter universal, solemn, public și definitiv.
