Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

de | oct. 7, 2021 | Cărți vechi și noi

Într-un interviu acordat recent, cunoscutul profesor și psiholog clujean Mircea Miclea spunea că, în vremuri de criză, omul are nevoie de un plan, altfel spus să aibă un scop clar. Universitarul mai arată că, în general  cei care au avut un scop clar, au traversat mult mai bine perioadele dificile precum detenția din perioada comunistă, lagăre de concentrare etc.

Ei bine, un astfel de exemplu este părintele Sofian Boghiu. Stareț longeviv al Antimului, om duhovnicesc și pictor bisericesc, părintele Sofian a lăsat în urmă mai multe cărți, printre care am găsit și un jurnal, extrem de util în această perioadă. De ce spun asta? Pentru că în momente de panică generală, așa cum sunt cele pe care le trăim în aceste zile, avem două opțiuni, fie ne lăsăm contaminați sufletește de emoțiile negative emanate de mass media, fie ne concepem un plan care să ne ajute să ieșim cât mai sănătoși sufletește din criză.

Desigur, dintr-un astfel de plan, nu poate lipsi o lectură serioasă, ziditoare, însă lectura mai are și rolul de-a ne purta imaginația în lumi care ne fascinează. O astfel de fericită îmbinare este jurnalul părintelui Sofian Boghiu.

Apărut în anul 2019, la Editura Bizantină, jurnalul acoperă o perioadă istorică în care specifică era „tăcerea”, impusă de un regim potrivnic oricărui fel de manifestare a spiritului creștin. Ei bine, potrivit editorilor, părintele ținea un jurnal atunci când călătorea. Și îi plăcea să călătorească. Fie că este vorba de pelerinaje la Locurile Sfinte, în Sfântul Munte sau e vorba de pictarea unor biserici din Liban, Siria sau Iordania, părintele are talent de povestitor și captivează atât prin acuratețea detaliilor, cât mai ales prin gingășia sufletească și curăția inimii. Cititorul va fi încântat de destăinuirile părintelui. Fără a se pune pe sine înaintea evenimentelor, părintele lasă loc personajelor sau chiar cititorului de a trăi împreună cu el vâltoarea sentimentelor.

Om fin și sensibil duhovnicește, părintele Sofian se folosea adeseori de o anumită exclamare când voia să sublinieze o neplăcere sau o atitudine cu care nu era de acord: „De!”.

„22 Iunie (…) Am luat din Tripoli un „service” pentru Mar-Iakub. Îi repet șoferului unde vreau să ajung. Pornim. Trecem prin sate mici, prin locuri necunoscute de mine. Îi repet șoferului că vreau să ajung la Mar-Iakub. Mă asigură că are el grijă să ajung…După o altă oră de mers spune că aici este Mar-Iakub! Nu recunosc nicicum această mănăstire! Mă întâmpină o maică maronită. Da, aici este mănăstirea Mar-Iakub, însă mănăstirea maronită!

Șoferul ridică din umeri și pleacă acasă- el este din satul vecin. El m-a dus la Mar-Iakub. De!”

În alt loc, autorul descrie situația clericilor din spațiul libanez într-o încercare sinceră de a înțelege criza sacerdotală din Patriarhia Antiohiei: „Până în prezent, preotul ortodox din acest patriarhat a avut și are o situație foarte umilă. Majoritatea preoților nu au o cultură corespunzătoare, fiind recrutați dintre mecanici, cizmari, negustori. Pregătirea lor: cunoștințe elementare de catehism, tipic, muzică. Salariul: sub 100 de lire libaneze. Atribuțiile lor: slujbele din duminici și sărbători. La înmormântări, cununii, botezuri trebuie să fie invitat numaidecât mitropolitul. Absolut tot ce se face în parohie trebuie adus la cunoștința mitropolitului, numaidecât. Inițiativa și personalitatea preotului sunt anulate aproape în întregime. Aceste motive: umilința și sărăcia, lipsa de demnitate a preotului, toate contribuie la dezgustul pentru preoție.”

Călugăr de vocație, părintele surprinde adeseori prin atitudinea cu care înfruntă ispitele vieții sau modalitatea prin care înțelege să se lase în mâna Domnului. Altfel, ce-ar mai fi credința…?

„20 Ianuarie Scrisoare de la Pariarhia Română: voi rămâne în Liban pentru pictura de la biserica Brumana. Voi lucra în contul salariului primit în țară, iar aici fără nicio plată. Dacă biserica sau altcineva ar binevoi să plătească ceva, banii vor fi expediați imediat la biserica românească din Ierusalim. Slavă Domnului! Mă voi conforma întru totul!”

Totuși, jurnalul părintelui Sofian rămâne o minunată lecție de viață pentru contemporani. El ne arată măsura cu care putem să ne păstrăm, chiar în vremuri de criză, limpezimea și discreția creștină. De asemenea, dacă mai era cazul, jurnalul de față ne arată că omul găsește în sine resurse de a se ridica deasupra istoriei, oricât de ostilă i-ar fi, și că, nicio persoană sau împrejurare, indiferent cât de ostilă i-ar fi, nu-l pot dărâma sufletește dacă el rămâne ancorat în „cuvintele vieții veșnice”. (Ioan 6)

Lectură plăcută!

Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți – 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim) a fost un important duhovnic ortodox și pictor bisericesc român. A fost membru al mișcării „Rugul Aprins”, motiv pentru care a fost deținut politic între 1958-1964.

 

 

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-robert-kovacs/" target="_self">Pr. Robert Kovacs</a>

Pr. Robert Kovacs

Absolvent al studiilor de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În prezent, doctorand în cadrul aceleiași instituții de învățământ superior. Redactor la Radio Renașterea și preot paroh la Parohia Ortodoxă „Sfântul Silvestru” din Cluj-Napoca.

Ultimele articole

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Aspecte introductive Minunea din centrul istorisirii de astăzi se petrece la Ierusalim. De fapt, la intrarea în Cetate. Apostolul Teolog e precis. Oferă repere clare și chiar descrie cu lux de amănunte contextul. „Poarta Oilor” „Vitezda” și „cele cinci pridvoare”...

Mai multe din Cărți vechi și noi
Cartea şoaptelor, poveştile unor oameni tăcuţi

Cartea şoaptelor, poveştile unor oameni tăcuţi

  Oameni pentru care istoria să conteze mai mult decât pentru armeni n-am întâlnit, la fel cum nu am întâlnit pe alţii care să nu distingă între istoria seculară şi istoria Bisericii lor, instituţia care timp de veacuri a suplinit statul, fiind elementul de...

Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul

Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul

La Editura Renașterea a apărut în anul 2013, în colecția Monografii, lucrarea domnului Valentin (în prezent pr. Benedict) Vesa, intitulată Cunoasterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul. Având un subtitlu teologic sugestiv, Itinerarul spiritual de la „dreptatea...

Părinţii Bisericii între teologie şi cultură

Părinţii Bisericii între teologie şi cultură

Cu prilejul aniversării unui sfert de veac de la reînfiinţarea revistei Renaşterea, organul oficial al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, reprezentanţii editurii omonime au hotărât antologizarea unora dintre cele mai interesante studii şi...

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri”. O carte care luminează

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri”. O carte care luminează

„Teama mea este că în Ortodoxie apare adesea compelxul de inferioritate. Ni se pare că trebuie să obţinem un fel de bogăţie vestică, sau distincţii academice (cei cărora li se dau distincţii academice în şcolile ortodoxe, uneori sunt oamnei care se opun Bisericii). Sunt suprins să văd că în România sau în alte ţări ortodoxe, ortodocşii par a nu vedea tezaurul pe care-l au. Din punctul meu de vedere România este bogată. Teama mea este că dorinţa de a fi în Uniunea Europeană, dorinţa de a deveni tot mai vestici, dorinţa de a o lua pe calea umanismului (care în realitate este hedonism) românii ar putea sărăci spiritual. Chiar spiritul care ne face atât de bogaţi, ar putea fi pierdut în căutarea altor tipuri de bogăţie”