Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

de | mart. 9, 2021 | Cărți vechi și noi

Într-un interviu acordat recent, cunoscutul profesor și psiholog clujean Mircea Miclea spunea că, în vremuri de criză, omul are nevoie de un plan, altfel spus să aibă un scop clar. Universitarul mai arată că, în general  cei care au avut un scop clar, au traversat mult mai bine perioadele dificile precum detenția din perioada comunistă, lagăre de concentrare etc.

Ei bine, un astfel de exemplu este părintele Sofian Boghiu. Stareț longeviv al Antimului, om duhovnicesc și pictor bisericesc, părintele Sofian a lăsat în urmă mai multe cărți, printre care am găsit și un jurnal, extrem de util în această perioadă. De ce spun asta? Pentru că în momente de panică generală, așa cum sunt cele pe care le trăim în aceste zile, avem două opțiuni, fie ne lăsăm contaminați sufletește de emoțiile negative emanate de mass media, fie ne concepem un plan care să ne ajute să ieșim cât mai sănătoși sufletește din criză.

Desigur, dintr-un astfel de plan, nu poate lipsi o lectură serioasă, ziditoare, însă lectura mai are și rolul de-a ne purta imaginația în lumi care ne fascinează. O astfel de fericită îmbinare este jurnalul părintelui Sofian Boghiu.

Apărut în anul 2019, la Editura Bizantină, jurnalul acoperă o perioadă istorică în care specifică era „tăcerea”, impusă de un regim potrivnic oricărui fel de manifestare a spiritului creștin. Ei bine, potrivit editorilor, părintele ținea un jurnal atunci când călătorea. Și îi plăcea să călătorească. Fie că este vorba de pelerinaje la Locurile Sfinte, în Sfântul Munte sau e vorba de pictarea unor biserici din Liban, Siria sau Iordania, părintele are talent de povestitor și captivează atât prin acuratețea detaliilor, cât mai ales prin gingășia sufletească și curăția inimii. Cititorul va fi încântat de destăinuirile părintelui. Fără a se pune pe sine înaintea evenimentelor, părintele lasă loc personajelor sau chiar cititorului de a trăi împreună cu el vâltoarea sentimentelor.

Om fin și sensibil duhovnicește, părintele Sofian se folosea adeseori de o anumită exclamare când voia să sublinieze o neplăcere sau o atitudine cu care nu era de acord: „De!”.

„22 Iunie (…) Am luat din Tripoli un „service” pentru Mar-Iakub. Îi repet șoferului unde vreau să ajung. Pornim. Trecem prin sate mici, prin locuri necunoscute de mine. Îi repet șoferului că vreau să ajung la Mar-Iakub. Mă asigură că are el grijă să ajung…După o altă oră de mers spune că aici este Mar-Iakub! Nu recunosc nicicum această mănăstire! Mă întâmpină o maică maronită. Da, aici este mănăstirea Mar-Iakub, însă mănăstirea maronită!

Șoferul ridică din umeri și pleacă acasă- el este din satul vecin. El m-a dus la Mar-Iakub. De!”

În alt loc, autorul descrie situația clericilor din spațiul libanez într-o încercare sinceră de a înțelege criza sacerdotală din Patriarhia Antiohiei: „Până în prezent, preotul ortodox din acest patriarhat a avut și are o situație foarte umilă. Majoritatea preoților nu au o cultură corespunzătoare, fiind recrutați dintre mecanici, cizmari, negustori. Pregătirea lor: cunoștințe elementare de catehism, tipic, muzică. Salariul: sub 100 de lire libaneze. Atribuțiile lor: slujbele din duminici și sărbători. La înmormântări, cununii, botezuri trebuie să fie invitat numaidecât mitropolitul. Absolut tot ce se face în parohie trebuie adus la cunoștința mitropolitului, numaidecât. Inițiativa și personalitatea preotului sunt anulate aproape în întregime. Aceste motive: umilința și sărăcia, lipsa de demnitate a preotului, toate contribuie la dezgustul pentru preoție.”

Călugăr de vocație, părintele surprinde adeseori prin atitudinea cu care înfruntă ispitele vieții sau modalitatea prin care înțelege să se lase în mâna Domnului. Altfel, ce-ar mai fi credința…?

„20 Ianuarie Scrisoare de la Pariarhia Română: voi rămâne în Liban pentru pictura de la biserica Brumana. Voi lucra în contul salariului primit în țară, iar aici fără nicio plată. Dacă biserica sau altcineva ar binevoi să plătească ceva, banii vor fi expediați imediat la biserica românească din Ierusalim. Slavă Domnului! Mă voi conforma întru totul!”

Totuși, jurnalul părintelui Sofian rămâne o minunată lecție de viață pentru contemporani. El ne arată măsura cu care putem să ne păstrăm, chiar în vremuri de criză, limpezimea și discreția creștină. De asemenea, dacă mai era cazul, jurnalul de față ne arată că omul găsește în sine resurse de a se ridica deasupra istoriei, oricât de ostilă i-ar fi, și că, nicio persoană sau împrejurare, indiferent cât de ostilă i-ar fi, nu-l pot dărâma sufletește dacă el rămâne ancorat în „cuvintele vieții veșnice”. (Ioan 6)

Lectură plăcută!

Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți – 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim) a fost un important duhovnic ortodox și pictor bisericesc român. A fost membru al mișcării „Rugul Aprins”, motiv pentru care a fost deținut politic între 1958-1964.

 

 

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-robert-kovacs/" target="_self">Pr. Robert Kovacs</a>

Pr. Robert Kovacs

Absolvent al studiilor de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Redactor la Radio Renașterea și preot paroh la Parohia Ortodoxă „Sfântul Silvestru” din Cluj-Napoca.

Ultimele articole

Unitate creştină

Unitate creştină

Domnul Iisus Hristos, Cel care ne-a iubit atât de mult încât s-a întrupat ca să ne mântuiască, s-a rugat Tatălui ca toţi cei ce vor crede în El, ca noi toţi cei ce suntem urmaşi ai apostolilor, să fim una. Despre această unitate pe care o doreşte Domnul Hristos vreau...

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Suntem la începutul secolului al IV-lea. În 312. Împăratul Constantin traversează Franța cu armata sa. Zărește pe cer, ca proiectat în fața soarelui, o cruce luminoasă pe care stă scris: „Prin acest semn vei învinge”. Iese învingător. Ca urmare a acestei viziuni și a...

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Călugării sunt santinele Bisericii

Călugării sunt santinele Bisericii

Amfilohie (Makris), Bătrânul din Patmos: „Acolo unde nu există monahism ortodox, nu există Biserică, precum nu există țară fără armată şi oraş bine administrat fără jandarmi! Călugării păzesc graniţele Bisericii şi le apără împotriva vrăjmaşilor ei, care, în epoca...

Mai multe din Cărți vechi și noi
Pr. Nicu Dumitrașcu, Cele șapte personalități de la Niceea (325) – rolul lor în cadrul primelor frământări ecumenice majore ale lumii creștine, Ediția a III-a revizuită, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2019.

Pr. Nicu Dumitrașcu, Cele șapte personalități de la Niceea (325) – rolul lor în cadrul primelor frământări ecumenice majore ale lumii creștine, Ediția a III-a revizuită, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2019.

Cu certitutine, părintele profesor universitar dr. Nicu Dumitrașcu este unul dintre teologii români cu cea mai mare vizibilitate în spațiul Occidental. Întrucât în ultima vreme a publicat cu precădere texte în străinătate, în limbi de circulație internațională, la...

Pr. Prof. Nicolae Vasiu, pr. prof. Ioan Bunea, Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936). Ctitor al reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului și Clujului. Studii și documente, ediția a II-a, îngrijită de pr. Iustin Tira, Editura Renașterea, 2015.

Pr. Prof. Nicolae Vasiu, pr. prof. Ioan Bunea, Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936). Ctitor al reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului și Clujului. Studii și documente, ediția a II-a, îngrijită de pr. Iustin Tira, Editura Renașterea, 2015.

Prin grija părintelui Iustin Tira, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, ampla monografie dedicată de către părinții Nicolae Vasiu și Ioan Bunea episcopului ctitor Nicolae Ivan al Clujului, a cunoscut, în anul 2015,...