Recomandare de carte: „JURNAL Părintele Sofian, zugravul de suflete”

Cunoscutul profesor și psiholog clujean Mircea Miclea spunea că, în vremuri de criză, omul are nevoie de un plan, altfel spus să aibă un scop clar. Universitarul mai arată că, în general  cei care au avut un scop clar, au traversat mult mai bine perioadele dificile precum detenția din perioada comunistă, lagăre de concentrare etc.

Ei bine, un astfel de exemplu este părintele Sofian Boghiu. Stareț longeviv al Antimului, om duhovnicesc și pictor bisericesc, părintele Sofian a lăsat în urmă mai multe cărți, printre care am găsit și un jurnal, extrem de util în această perioadă. De ce spun asta? Pentru că în momente de panică generală, așa cum sunt cele pe care le trăim în aceste zile, avem două opțiuni, fie ne lăsăm contaminați sufletește de emoțiile negative emanate de mass media, fie ne concepem un plan care să ne ajute să ieșim cât mai sănătoși sufletește din criză.

Desigur, dintr-un astfel de plan, nu poate lipsi o lectură serioasă, ziditoare, însă lectura mai are și rolul de-a ne purta imaginația în lumi care ne fascinează. O astfel de fericită îmbinare este jurnalul părintelui Sofian Boghiu.

Apărut în anul 2019, la Editura Bizantină, jurnalul acoperă o perioadă istorică în care specifică era „tăcerea”, impusă de un regim potrivnic oricărui fel de manifestare a spiritului creștin. Ei bine, potrivit editorilor, părintele ținea un jurnal atunci când călătorea. Și îi plăcea să călătorească. Fie că este vorba de pelerinaje la Locurile Sfinte, în Sfântul Munte sau e vorba de pictarea unor biserici din Liban, Siria sau Iordania, părintele are talent de povestitor și captivează atât prin acuratețea detaliilor, cât mai ales prin gingășia sufletească și curăția inimii. Cititorul va fi încântat de destăinuirile părintelui. Fără a se pune pe sine înaintea evenimentelor, părintele lasă loc personajelor sau chiar cititorului de a trăi împreună cu el vâltoarea sentimentelor.

Om fin și sensibil duhovnicește, părintele Sofian se folosea adeseori de o anumită exclamare când voia să sublinieze o neplăcere sau o atitudine cu care nu era de acord: „De!”.

„22 Iunie (…) Am luat din Tripoli un „service” pentru Mar-Iakub. Îi repet șoferului unde vreau să ajung. Pornim. Trecem prin sate mici, prin locuri necunoscute de mine. Îi repet șoferului că vreau să ajung la Mar-Iakub. Mă asigură că are el grijă să ajung…După o altă oră de mers spune că aici este Mar-Iakub! Nu recunosc nicicum această mănăstire! Mă întâmpină o maică maronită. Da, aici este mănăstirea Mar-Iakub, însă mănăstirea maronită!

Șoferul ridică din umeri și pleacă acasă- el este din satul vecin. El m-a dus la Mar-Iakub. De!”

În alt loc, autorul descrie situația clericilor din spațiul libanez într-o încercare sinceră de a înțelege criza sacerdotală din Patriarhia Antiohiei: „Până în prezent, preotul ortodox din acest patriarhat a avut și are o situație foarte umilă. Majoritatea preoților nu au o cultură corespunzătoare, fiind recrutați dintre mecanici, cizmari, negustori. Pregătirea lor: cunoștințe elementare de catehism, tipic, muzică. Salariul: sub 100 de lire libaneze. Atribuțiile lor: slujbele din duminici și sărbători. La înmormântări, cununii, botezuri trebuie să fie invitat numaidecât mitropolitul. Absolut tot ce se face în parohie trebuie adus la cunoștința mitropolitului, numaidecât. Inițiativa și personalitatea preotului sunt anulate aproape în întregime. Aceste motive: umilința și sărăcia, lipsa de demnitate a preotului, toate contribuie la dezgustul pentru preoție.”

Călugăr de vocație, părintele surprinde adeseori prin atitudinea cu care înfruntă ispitele vieții sau modalitatea prin care înțelege să se lase în mâna Domnului. Altfel, ce-ar mai fi credința…?

„20 Ianuarie Scrisoare de la Pariarhia Română: voi rămâne în Liban pentru pictura de la biserica Brumana. Voi lucra în contul salariului primit în țară, iar aici fără nicio plată. Dacă biserica sau altcineva ar binevoi să plătească ceva, banii vor fi expediați imediat la biserica românească din Ierusalim. Slavă Domnului! Mă voi conforma întru totul!”

Totuși, jurnalul părintelui Sofian rămâne o minunată lecție de viață pentru contemporani. El ne arată măsura cu care putem să ne păstrăm, chiar în vremuri de criză, limpezimea și discreția creștină. De asemenea, dacă mai era cazul, jurnalul de față ne arată că omul găsește în sine resurse de a se ridica deasupra istoriei, oricât de ostilă i-ar fi, și că, nicio persoană sau împrejurare, indiferent cât de ostilă i-ar fi, nu-l pot dărâma sufletește dacă el rămâne ancorat în „cuvintele vieții veșnice”. (Ioan 6)

Lectură plăcută!

Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți – 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim) a fost un important duhovnic ortodox și pictor bisericesc român. A fost membru al mișcării „Rugul Aprins”, motiv pentru care a fost deținut politic între 1958-1964.

 

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-robert-kovacs/" target="_self">Pr. Robert Kovacs</a>

Pr. Robert Kovacs

Absolvent al studiilor de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Doctor în Teologie, din anul 2024. Redactor la Radio Renașterea și preot paroh la Parohia Ortodoxă „Sfântul Silvestru” din Cluj-Napoca.
Mai multe din Cărți vechi și noi
Preasfinţitul Părinte Episcop Vasile Flueraş – Mărturii de suflet

Preasfinţitul Părinte Episcop Vasile Flueraş – Mărturii de suflet

Pe data de 8 octombrie se împlinește un an de la mutarea la Domnul a Preasfințitului Vasile Flueraș. Cu acest prilej la editura Renașterea a fost publicat volumul „Preasfinţitul Părinte Episcop Vasile Flueraş – Mărturii de suflet ”, coordonat de Raluca Ioana Irimia....

Gloria Bizanțului

Gloria Bizanțului

Istoria creștinismului nu poate fi înțeleasă în complexitatea ei fără fascinanta lume a Bizanțului. Pe durata a peste o mie de ani, acest imperiu a cunoscut gloria dar și declinul, expansiunea dar și împresurările, și în pofida conotațiilor peiorative ale termenului...

Mitropolitul Antonie de Suroj despre moarte și suferință

Mitropolitul Antonie de Suroj despre moarte și suferință

Din confruntarea cu moartea și suferința, omul poate ieși fie devastat și doborât, fie întărit și plin de sens, pentru că aceste realități dilată la maximum capacitatea ființei umane de a suporta. Totodată ele arată că omul nu poate fi circumscris în cadrele acestei...