Crucea, răstignirea Domnului înseamnă dăruirea de Sine totală, iubirea adevărată, împlinită, desăvârșită, și, atunci, este, în mod ce poate părea paradoxal, fericirea. Jurnalul fericirii s-a scris în temniță, loc al jertfei; în temniță, pentru că libertatea este înlăuntru și este întru Hristos, de Care Nicolae Steinhardt, Părintele Nicolae Delarohia, s-a îndrăgostit deplinși pentru veșnicie.
Dan Chelaru scria în anul apariției: „O capodoperă: Jurnalul fericirii… Jurnalul fericirii este o faptă copleșitoare. Nu numai fiindcă posedă suma calităților unei cărți și fiindcă cere, cu necesitate, restul cărților ca replică, sau fiindcă este pecetluită cu o viață exemplară, ci fiindcă poate crea destine, iar pe cele gata create le poate strămuta. Prin fervoare, seamănă, poate, cu marile manuale inițiatice ale Evului Mediu și, prin regula rațiunii, cu înfumuratul secol al 18-lea. Se prea poate să le depășească însă prin informație, prin pătrundere, prin farmec, prin elasticitate și agerime, prin talentul scriitoricesc neobișnuit, prin harul adus la zi. O carte a cărților Estului. O carte contemporană cu Dumnezeu.”
Vă propunem, în această săptămână de după Duminica Sfintei Cruci, o lectură despre Răstignirea Domnului, din Jurnalul Fericirii.
