Pentru Mitropolia Clujului ziua de 25 martie a devenit simbol al unei istorii frumoase la timpul prezent. Bună vestire s-a arătat în această zi în urmă cu 20 de ani, când Arhiepiscopul Bartolomeu Anania, de pioasă amintire, era întronizat de către Patriarhul Teoctist ca primul mitropolit al reînființatei mitropolii ștefaniene, și, deloc întâmplător, tot bună vestire s-a făcut acum 15 ani când Înaltpreasfințitul Părinte Andrei era întronizat de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ca cel de-al doilea mitropolit al Clujului. Istoria se desfășoară pe orizontală, ca o succesiune de ani, mai ales, în sens cantitativ. Și de aici vorbim de o istorie mai lungă sau mai scurtă. Dar se desfășoară și ca intensitate, evenimențial, pe verticală, prin lucrările săvârșite, prin oamenii de seamă care se remarcă, făcând istorie. pe linia primei perspective, cei 20 ani de existență înseamnă o istorie scurtă, însă, prin consistență și prin plasarea într-un context anume, capătă semnificații majore, devenind o istorie mare. Mitropolitul Bartolomeu tocmai acest lucru afirma mereu că, pentru a se întâmpla lucruri deosebite, nu se cer contexte excepționale, speciale, ci, mai ales, actori determinați și lideri autentici care să facă dintr-un timp minor sau chiar neînsemnat o istorie semnificativă. Iar peste toate, providența lui Dumnezeu, care unește situații, oameni, provocări sau contexte și le transformă în itinerarii optime de lucrare pastorală eficientă, rodnică. De fapt, așa se poate și defini istoria – modul în care Dumnezeu intervine în viața omului/ comunității, încercând să îi ofere ce se poate mai bun printr-o participare asumată.

Așa s-a întâmplat prin prezența și lucrarea cei doi lideri spirituali ai mitropoliei, la vreme potrivită, chemați pentru a „ingineri” împreună cu Domnul. Mai întâi, „oșteanul bătrân”, Mitropolitul Bartolomeu, acum 20 de ani, chemat la oaste va spune da din nou și va desăvârși cu prisosință lucrarea începută încă de la (re)venirea sa la Cluj. Cuvântul său viu, plin de tinerețe, și rostit cu dragoste față de cel de lângă el, răsuna în duh de tunet, dar și, deopotrivă și simultan, de vânt subțire pentru cei în căutare de sens. Potrivire totală cu mediul clujean, cu așteptările, dar și cu standardele sale înalte. De acum, bătrânul arhiereu privea din tronul său și conducea cu o minte limpede și cu mână de fier o întreagă Transilvanie, nu cu silnicie, ci cu glas de părinte, nu cu așteptări miraculoase, ci cu încredere în harul lui Dumnezeu. Puterea rezida nu în statutul său intelectual, cu toate că îl recomanda atât de evident, ci în delegația pe care o primește de la Dumnezeu de a învăța și de a fi prezent în arenă. Prezența Mitropolitului în urbea clujeană într-un răstimp echivoc și instabil a adus mai ales orientare, limpezime și însoțire. Așa îl recunosc cei care l-au audiat, l-au frecventat și l-au ascultat predicând din amvonul catedralei mitropolitane. Cu sfială, câțiva ani mai târziu, am urcat și eu la „catedra Mitropolitului”, cerând inspirație și bună îndrăznire pentru ca vestea cea bună să fie rostită în continuare și prin cuvântul meu, într-un mod solemn și demn de acel topos consacrat logosului omiletic. Rămâne multă admirație și caldă recunoștință.

Cinci ani mai târziu, apropiat Mitropolitului Bartolomeu, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Andrei i-a urmat la cârmă. Venea cu o altă moștenire, legată atât de spiritul gospodăresc, de care a dat dovadă în cei 21 de ani petrecuți la Alba Iulia, cât și de simțământul pastoral verificat în tot acest răstimp. Trecerea dintr-un spațiu în altul i-a fost ușoară, de vreme ce începuturile slujirii sale s-au întâmplat în această eparhie, dar și pentru experiența sa misionară îndelungată, care i-a făcut adaptarea facilă. Șantiere noi deschide, cu precădere noul sediu al Facultății de Teologie, biserici noi, case parohiale, centre sociale, centre de tineret, o brutărie, o tipografie, dar și nenumărate proiecte misionare aveau să se nască în tot acest răstimp. La acestea se adaugă insistența pentru o cateheza sistematică, dând exemplu personal duminică de duminică în Catedrala mitropolitană. La modul personal mă leagă peste 25 de ani de apropiere și ucenicie atât la Alba Iulia, cât, mai ales, la Cluj, în cei 13 ani de slujire administrativă și pastorală. Pe principiul ceea ce privești cu atenție și admiri sfârșești prin a imita, mărturisesc cu tărie cu multe lucruri din cele observate și înțelese atunci parțial sunt parte din propria mea pastorație acum în frumoasa Țară a Silvaniei, în Episcopia Sălajului.

La ceas aniversar, la cifră rotundă, se cere un anumit popas tihnit și, în acest context, căutăm cu mulțumire către Dumnezeu pentru istoria de 20 de ani a mitropoliei noastre. În același timp, cu privirea sfielnică către cer, îi mulțumim pentru cei doi păstori ai mitropoliei noastre, care cu darurile lor, au oferit consistență, coerență, dar și robustețe vieții pastorale din această geografie privilegiată a Transilvaniei. Ne gândim cu recunoștință și la oamenii deosebiți care au reprezentat cu atâta cinste lumea frumoasă a Clujului, dar și la tinerii care dau viață acestui spațiu. Și, în mod special, îi urăm Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei din partea noastră, din partea preoților și a credincioșilor sălăjeni, gânduri de bine și de sănătate, în fiască și iubitoare ascultare, și adăugăm într-un glas, așa cum dânsului îl place să ureze: „Să ai spor în toate şi să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul” (3 Ioan 1,2).

† BENEDICT

Episcopul Sălajului