Lecțiile tragediei din „Colectiv”

de | nov. 9, 2015 | Editorial

Moartea tinerilor din București în urma incendiului de acum o săptămână a împietrit o lume întreagă, pentru ca la puțin timp să o arunce în haos. Moartea și ura se învecinează într-un cumplit sentiment de frică și neputință. Trebuie să depășim aceste sentimente și să privim la felul în care vom ști să ne asumăm ceea ce s-a întâmplat cu atâtea zeci și sute de tineri. Dacă ar fi să ne gândim la lecțiile cu care trebuie să rămânem de pe urma acestei tragedii ar fi acelea de a învăța că moartea este singura noastră certitudine și că trebuie să ne obișnuim cu gândul ei, că frica degradează și că doar rămânând cu orice preț oameni găsim singurul antidot în fața acestor realități.

Faptul că societatea în care trăim evită obstinat să vorbească despre moarte este un păcat împotriva vieții; deloc consolator. Nu întâmplător anticii vedeau în gândul la moarte un exercițiu spiritual care te salva din fața oricărei vanități sau josnicii, iar  Sfinții Părinți spuneau că gândul la moarte este începutul înțelepciunii. Așadar, refuzând să vorbim despre moarte respingem înțelepciunea cu care ne putem trăi viața și ne clădi deciziile din fiecare zi.

Nu trebuie să uităm că moartea încearcă să arunce în haos propria noastră existență, pe care îl putem evita umplând cu sens viețuirea noastră. Moartea nu dispare dacă nu vorbim despre ea, ci se arată mai monstruoasă atunci când credem că ea nu mai există sau că este departe. Trăind viața ca pe un dar al lui Dumnezeu, care nu ne aparține și pe care trebuie să îl înapoiem îmbunătățit Celui care ni l-a oferit și bucurându-ne de ceea ce avem, reușim să ne îmblânzim moartea, fără să ne mai fie teamă să o privim în ochi. De fapt viața și moartea sunt în mâinile noastre, pentru că de felul în care trăim reușim să ne pregătim și plecarea din această lume.

Moartea, dar mai ales frica ne-a făcut să ne simțim fragili și neapărați în fața unei tragedii pe care o trăim de cele mai multe ori ca pe o cumplită singurătate. De aceea, solidaritatea și comuniunea te face să simți că, alaturi de alte suflete care ne împărtășesc aceeași stare, putem birui frica de moarte. De altfel, odată cu dezastrul din clubul bucureștean a erupt o imensă frică de moarte, care ne arată cât de fragili şi condamnaţi suntem și cât de ușor ne putem degrada. Într-o anumită măsură frica degradează mai mult decât moartea, pentru că ea anulează umanitatea în încercare disperată de a supraviețui.

Tocmai filmul acestei cumplite tragedii ne arată că tinerii au fost capabili de o adirabilă umanitate, de spirit de jertfă, de curaj în încercarea de a-i salva pe ceilalți ca ei. Condamnându-se singuri la moarte mai mulți tineri nu s-au împăcat cu gândul propriei lor salvări din infern, ci au înfruntat focul salvând alte vieți condamnate ca ale lor. Aceste lecții de veritabil umanism, arată că în infern tinerii nu au încetat să rămână oameni și că infernul a devenit un loc al mântuirii prin solidaritate, prietenie și jertfă.

Noi nu am întrupat aceste valori și suntem departe de a ne proclama curajul deplin în fața morții sau dispoziția de a ne sacrifica pentru prietenii noștri, cu toate acestea nu trebuie să rămânem doar spectatori ai aceste tragedii. Fiecare dintre noi am fost sufletește în acel infern, alături de tinerii pe care probabil nu i-am înțeles și pe care i-am judecat la un moment dat.

Un singur lucru dacă facem pentru ei le răsplătim și curajul și moartea și jertfa și anume: să simțim suferința lor ca pe propria noastră suferință.

Ultimele articole

Altruismul și valoarea lui înaintea lui Dumnezeu

Altruismul și valoarea lui înaintea lui Dumnezeu

Aspecte introductive                                                                                În această perioadă liturgică, Biserica ne cheamă parcă, duminică de duminică să ne familiarizăm cu minunile săvârșite de Hristos. Ne aduce în atenție, puțin câte...

Duminică începe Postul Adormirii Maicii Domnului

Duminică începe Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului, una dintre principalele perioade de pregătire duhovnicească din Biserica Ortodoxă, începe duminică, 1 august 2021 şi se încheie două săptămâni mai târziu, în 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Lăsatul secului pentru...

N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor: un proiect existenţial

N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor: un proiect existenţial

Asemenea oricărui mistic autentic, şi asemenea Simonei Weil, N. Steinhardt se teme cel mai tare de misterul fals. Această observaţie fertilă poate fi extinsă şi ridicată chiar la rangul de metodă, în cazul lui Steinhardt. În sensul în care seria sinonimică a deconstrucţiei, ca descompunere, denunţare, dezvrăjire, dare în vileag, cădere a măştilor, datul aramei pe faţă ş.a.m.d., revine obsedant în textele sale, invadând pur şi simplu toate ariile de interes ale discursului.

Mai multe din Editorial
Bartolomeu Valeriu Anania – Detenția | Arhim. Dumitru Cobzaru

Bartolomeu Valeriu Anania – Detenția | Arhim. Dumitru Cobzaru

„Mai bine să arestăm zece nevinovaţi decât să scăpăm un bandit.” Vasile Luca Studiul de faţă evocă unul dintre cele mai intense episoade ale vieţii Arhiepiscopului şi Mitropolitului Bartolomeu: perioada de detenţie. Fiind un spirit eminamente liber, înzestrat cu o...

Lucrarea Sfântului Moise Arapul în Arhiepiscopia Clujului

Lucrarea Sfântului Moise Arapul în Arhiepiscopia Clujului

Sfântul Moise Etiopianul, un personaj controversat al vremurilor sale „Omul credincios trebuie să fie un model de urmat pentru ceilalţi oameni. E bine în viaţă să zideşti o biserică, să faci o casă, să scrii o carte, să înalţi rugăciuni pentru cei bolnavi şi necăjiţi,...