Lecțiile tragediei din „Colectiv”

de | nov. 9, 2015 | Editorial

Moartea tinerilor din București în urma incendiului de acum o săptămână a împietrit o lume întreagă, pentru ca la puțin timp să o arunce în haos. Moartea și ura se învecinează într-un cumplit sentiment de frică și neputință. Trebuie să depășim aceste sentimente și să privim la felul în care vom ști să ne asumăm ceea ce s-a întâmplat cu atâtea zeci și sute de tineri. Dacă ar fi să ne gândim la lecțiile cu care trebuie să rămânem de pe urma acestei tragedii ar fi acelea de a învăța că moartea este singura noastră certitudine și că trebuie să ne obișnuim cu gândul ei, că frica degradează și că doar rămânând cu orice preț oameni găsim singurul antidot în fața acestor realități.

Faptul că societatea în care trăim evită obstinat să vorbească despre moarte este un păcat împotriva vieții; deloc consolator. Nu întâmplător anticii vedeau în gândul la moarte un exercițiu spiritual care te salva din fața oricărei vanități sau josnicii, iar  Sfinții Părinți spuneau că gândul la moarte este începutul înțelepciunii. Așadar, refuzând să vorbim despre moarte respingem înțelepciunea cu care ne putem trăi viața și ne clădi deciziile din fiecare zi.

Nu trebuie să uităm că moartea încearcă să arunce în haos propria noastră existență, pe care îl putem evita umplând cu sens viețuirea noastră. Moartea nu dispare dacă nu vorbim despre ea, ci se arată mai monstruoasă atunci când credem că ea nu mai există sau că este departe. Trăind viața ca pe un dar al lui Dumnezeu, care nu ne aparține și pe care trebuie să îl înapoiem îmbunătățit Celui care ni l-a oferit și bucurându-ne de ceea ce avem, reușim să ne îmblânzim moartea, fără să ne mai fie teamă să o privim în ochi. De fapt viața și moartea sunt în mâinile noastre, pentru că de felul în care trăim reușim să ne pregătim și plecarea din această lume.

Moartea, dar mai ales frica ne-a făcut să ne simțim fragili și neapărați în fața unei tragedii pe care o trăim de cele mai multe ori ca pe o cumplită singurătate. De aceea, solidaritatea și comuniunea te face să simți că, alaturi de alte suflete care ne împărtășesc aceeași stare, putem birui frica de moarte. De altfel, odată cu dezastrul din clubul bucureștean a erupt o imensă frică de moarte, care ne arată cât de fragili şi condamnaţi suntem și cât de ușor ne putem degrada. Într-o anumită măsură frica degradează mai mult decât moartea, pentru că ea anulează umanitatea în încercare disperată de a supraviețui.

Tocmai filmul acestei cumplite tragedii ne arată că tinerii au fost capabili de o adirabilă umanitate, de spirit de jertfă, de curaj în încercarea de a-i salva pe ceilalți ca ei. Condamnându-se singuri la moarte mai mulți tineri nu s-au împăcat cu gândul propriei lor salvări din infern, ci au înfruntat focul salvând alte vieți condamnate ca ale lor. Aceste lecții de veritabil umanism, arată că în infern tinerii nu au încetat să rămână oameni și că infernul a devenit un loc al mântuirii prin solidaritate, prietenie și jertfă.

Noi nu am întrupat aceste valori și suntem departe de a ne proclama curajul deplin în fața morții sau dispoziția de a ne sacrifica pentru prietenii noștri, cu toate acestea nu trebuie să rămânem doar spectatori ai aceste tragedii. Fiecare dintre noi am fost sufletește în acel infern, alături de tinerii pe care probabil nu i-am înțeles și pe care i-am judecat la un moment dat.

Un singur lucru dacă facem pentru ei le răsplătim și curajul și moartea și jertfa și anume: să simțim suferința lor ca pe propria noastră suferință.

Ultimele articole

Documentar | Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie”

Documentar | Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie”

Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie” are ca scop dezvoltarea, valorificarea si promovarea potentialului individual, de grup si colectiv a oricăror categorii de persoane, fundamentul acțiunilor sale fiind iubirea față de aproapele. Pe langa promovarea valorilor...

Unitate creştină

Unitate creştină

Domnul Iisus Hristos, Cel care ne-a iubit atât de mult încât s-a întrupat ca să ne mântuiască, s-a rugat Tatălui ca toţi cei ce vor crede în El, ca noi toţi cei ce suntem urmaşi ai apostolilor, să fim una. Despre această unitate pe care o doreşte Domnul Hristos vreau...

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Suntem la începutul secolului al IV-lea. În 312. Împăratul Constantin traversează Franța cu armata sa. Zărește pe cer, ca proiectat în fața soarelui, o cruce luminoasă pe care stă scris: „Prin acest semn vei învinge”. Iese învingător. Ca urmare a acestei viziuni și a...

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Călugării sunt santinele Bisericii

Călugării sunt santinele Bisericii

Amfilohie (Makris), Bătrânul din Patmos: „Acolo unde nu există monahism ortodox, nu există Biserică, precum nu există țară fără armată şi oraş bine administrat fără jandarmi! Călugării păzesc graniţele Bisericii şi le apără împotriva vrăjmaşilor ei, care, în epoca...

Mai multe din Editorial
Bartolomeu Valeriu Anania – Detenția | Arhim. Dumitru Cobzaru

Bartolomeu Valeriu Anania – Detenția | Arhim. Dumitru Cobzaru

„Mai bine să arestăm zece nevinovaţi decât să scăpăm un bandit.” Vasile Luca Studiul de faţă evocă unul dintre cele mai intense episoade ale vieţii Arhiepiscopului şi Mitropolitului Bartolomeu: perioada de detenţie. Fiind un spirit eminamente liber, înzestrat cu o...

Lucrarea Sfântului Moise Arapul în Arhiepiscopia Clujului

Lucrarea Sfântului Moise Arapul în Arhiepiscopia Clujului

Sfântul Moise Etiopianul, un personaj controversat al vremurilor sale „Omul credincios trebuie să fie un model de urmat pentru ceilalţi oameni. E bine în viaţă să zideşti o biserică, să faci o casă, să scrii o carte, să înalţi rugăciuni pentru cei bolnavi şi necăjiţi,...