Legea trupului şi legea sufletului (Vineri, Săptămâna a XII-a după Rusalii)

de | sept. 10, 2021

Evanghelia zilei: Mc 2, 18 – 22

În vremea aceea, ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau ca să pos­teas­că. Ei au venit şi au zis lui Iisus: de ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor pos­tesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Dar Iisus le-a răspuns: pot, oare, fiii nun­ţii să postească cât timp este mirele cu ei? Cât timp au mirele cu ei nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua Mirele de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altminteri peticul nou întinde de haina veche şi mai rea se face ruptura. Nimeni iarăşi nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri vinul cel nou va sparge burduful şi se varsă vinul şi burdufurile se nimicesc; ci se cuvine să se pună vinul nou în burdufuri noi.

Legea trupului şi legea sufletului

Postul are o anumită raţiune, pentru că toate lucrurile din lumea aceasta au o raţiune, aşa cum spune şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. Potrivit Sfântu­lui Maxim Logosul divin (care s-ar traduce prin Cuvânt, Raţiune, Definiţie) cu­prinde în El însuşi diversitatea creaţiei, res­­pectiv o multitudine de logoi (sau de raţiuni). Aceşti logoi, aceste ra­ţiuni, aceste definiţii sunt identificate cu raţiunea celor create. Astfel lo­go­sul îngerilor a precedat creaţia lor, la fel cum logosul omului a prece­dat creaţia lui.[1] Cu alte cuvinte fiecare lucru încă înainte de fiin­ţarea lui are o raţiune de existenţă. Nimic nu este creat la întâmplare. Totul este bine gândit şi bine rânduit în planul lui Dumnezeu (şi aceasta este vala­bil atât în ceea ce priveşte omul, cât şi lumea materială, dar şi legile după care fiinţează omul şi lumea materială).

Faţă de lumea materială omul este alcătuit din trup şi suflet. Tru­pul este materie şi se întoarce în materie, este pământ şi se întoarce în pământ. Sufletul însă este nemuritor. Dacă trupul este muritor, sufletul este nemuritor. Prin urmare omul se ghidează după două legi: legea tru­pului şi legea sufletului.

Omul nu uită să-şi hrănească trupul, să-i poarte de grijă. Este o lege nescrisă ce trebuie împlinită. Dacă nu este hrănit un timp mai înde­lun­gat, trupul slăbeşte şi moare. Aşadar: legea trupului.

Ce înseamnă pâinea şi apa pentru trup, acelaşi lucru înseamnă ru­gă­ciunea şi postul pentru suflet. Dacă un om uită de post şi de rugăciune, acela uită de sufletul său, acela uită de legea sufletului, este mort sufle­teşte. Un astfel de om nu se deo­se­beşte cu nimic de animale căci îşi tră­ieşte viaţa doar la nivelul simţurilor, doar la nivel material.

Suntem chemaţi să devenim oameni duhovniceşti. De ce? Pentru că aceasta a fost raţiunea creaţiei noastre. Ca fiinţă duhovnicească omul cuprinde în sine în­treaga creaţie. Ca fiinţă trupească omul nu cuprinde însă nimic; dimpotrivă este cuprins de pământ, intră în pământ şi devine pământ, iar sufletul său este uitat de Dumnezeu, nu este pomenit de Dumnezeu în Împărăţia sa deoarece însuşi omul respectiv a uitat cât a trăit în lumea aceasta că are un suflet.

Aşadar postul şi rugăciunea ţin de legea sufletului; ele trebuind fă­cute cu măsură. Omul duhovnicesc nu se roagă la întâmplare şi nu pos­teşte la întâmplare. Posteşte cu măsură şi se roagă cu măsură. De fapt, toată viaţa omului duhovnicesc este post şi rugăciune, dar sunt anumite etape atât în rugăciune, cât şi în post.

În ce priveşte rugăciunea trebuie să respectăm un echilibru liturgic. De re­gulă rugăciunea o adresăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau sfinţilor. Echi­li­brul liturgic de care aminteam ne îndeamnă să ne începem rugăciunea noastră cu lauda, să urmeze apoi mulţumirea şi abia după toate acestea cererea. Chiar cea mai scurtă rugăciune: Doamne Iisuse Hristose Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul – respectă echi­li­brul liturgic. În primul rând îl lăudăm pe Iisus Hristos, îi mulţu­mim că s-a jertfit pentru noi toţi şi abia apoi îndrăz­nim să-i cerem să ne miluiască pe fiecare în parte, zicând: miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Acelaşi lucru este valabil şi în legătură cu postul. Spuneam că pentru omul duhovnicesc toată viaţa este postire, în sensul că toată viaţa este o luptă cu păcatul. Totuşi, în cursul unui an bisericesc mai sunt şi anu­mite perioade de dezlegare de post. Acestea de regulă sunt trecute în calendarul bisericesc cu numele de harţi.

Într-o zi de harţi credinciosul este dezlegat de post. Se întâmplă ca în timpul postului mare să cadă o sărbătoare a unui sfânt. Atunci în calendarul bisericesc este trecut în dreptul acelei zile dezlegare la peşte şi la vin sau numai dezlegare la peşte, cum se întâmplă de pildă la Praz­ni­cul Bunei Vestiri. Se face menţiunea pentru că Postul Mare este socotit un post aspru, spre deosebire de Postul Naşterii Domnului, când se poate consuma peşte şi vin în zilele de sâmbătă şi duminică, Postul Naşterii Domnului fiind considerat un post al bucuriei.

Dacă însă o sărbătoare a unui sfânt sau un praznic împărătesc se întâmplă să cadă într-o zi de miercuri sau vineri, în calendarul biseri­cesc, în dreptul acestor zile este trecut cuvântul harţi, adică dezlegare de post. Prin urmare în ziua res­pec­tivă nu se mai posteşte, chiar dacă este miercuri sau vineri.

De regulă prin praznic se înţelege sărbătoare, masă aleasă. Şi aşa şi este. Biserica îi pomeneşte pe sfinţi nu în ziua în care s-au născut, ci în ziua când au trecut de pe pământ în Împărăţia lui Dumne­zeu. Excepţie fac doar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Sfântul Ioan Bo­te­zătorul, care sunt prăznuiţi şi în ziua naşterii lor. Aşa­dar Biserica îi po­meneşte pe sfinţi în ziua în care s-au născut în Împă­ră­ţia lui Dumnezeu.

Vieţuind în lume, suntem foarte atenţi să prăznuim orice zi de naş­t­ere pă­mân­tească aşa cum se cuvine; acelaşi lucru însă suntem datori să-l facem şi cu orice zi de naştere a unui sfânt în Împărăţia lui Dumne­zeu. În unele locuri, potrivit unor vechi tradiţii în capul mesei nu se aşază nimeni, dar locul este pregătit cu tot ce este necesar. Se consideră că sfân­tul care este prăznuit este prezent şi el la praz­nic, binecuvântând astfel masa respectivă. În această împrejurare nu mai poate fi vorba de post şi de postire, după cuvântul Mântuitorului:

„Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vre­­me au pe mire cu ei, nu pot să postească.” (Mt 9, 15; Mc 2, 19; Lc 5, 34).

Aşadar, în zilele de harţi toţi sunt dezlegaţi de post, fie că au postit, fie că nu au postit. Sunt unii care consideră că zilele de harţi sunt numai pentru cei care ţin posturile de peste an, dar nu este aşa. Dacă nu pos­teşti când spune Biserica, dai dovadă de făţărnicie dacă posteşti în zilele de harţi. Totuşi poţi să pui un început bun. Cum? Zilele de harţi trec şi postul iarăşi îşi urmează cursul lui firesc, după cuvântul Mântuitorului:

„Vor veni zile când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile.” (Mt 9, 15; Mc 2, 20; Lc 5, 35).

Aşadar, postul are o raţiune şi o rânduială. Să postim rugându-ne şi să ne rugăm postind, iar la vreme de praznic să ne veselim la Ospăţul Stăpânului împre­ună cu aleşii Lui.

[1] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 7 d, (Amb. PG 91, 1077 C), în PSB 80, pp. 80 – 81.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Legea trupului şi legea sufletului (Vineri, Săptămâna a XII-a după Rusalii)
Legea trupului şi legea sufletului (Vineri, Săptămâna a XII-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Cinstirea Sfinților. Sfânta Parascheva de la Iași

Cinstirea Sfinților. Sfânta Parascheva de la Iași

Istoria moaștelor Sfintei începe în jurul anului 1235, când au fost strămutate din satul natal Epivat la Târnovo. În această ediție a emisiunii Evanghelie și Liturghie vom medita asupra acestui parcurs al moaștelor Sfintei Parascheva și, mai ales, asupra a ceea ce...

Convoiul morții și convoiul Vieții | Duminica a 20-a după Rusalii

Convoiul morții și convoiul Vieții | Duminica a 20-a după Rusalii

Ev. Luca 7, 11-16 Învierea fiului văduvei din Nain „Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă,...

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 2)

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 2)

Dacă în plan fizic se întâmplă că uneori se naște un copil cu ochii de culoarea nu a părinților, ci a unuia dintre bunici, în plan duhovnicesc se poate ca nepoata să aibă evlavia bunicii, de care mama era străină. Copilul poate avea o anume abilitate a unui bunic, pe...

Tămâia în cultul ortodox

Tămâia în cultul ortodox

Fumul de tămâie este întotdeuna expresia unei teofanii, adică a unei arătări sau descoperiri a lui Dumnezeu. Aplicată la etica vieții creștine, înțelegem că toate acțiunile noastre sunt acte sinergetice sau împreună-lucrare. Viața aceasta nu trebuie parcursă de unul...