Leonardo da Vinci – spirit universalist

Unul dintre cei mai de seamă reprezentanți al Renașterii din perioada de apogeu a acesteia. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Astăzi vom vorbi despre Leonardo da Vinci.

S-a născut în data de 15 aprilie 1452, nașterea sa fiind consemnată în jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern, în orășelul Vinci din Toscana, pe valea inferioară a râului Arno, localitate aflată sub jurisdicția Republicii Florentine, condusă de familia Medici, fiul nelegitim al lui messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat notar florentin, și al Caterinei, țărancă.

Da Vinci a primit o educație de bază, care acoperă doar lectura, scrisul și matematica. Au urmat ani de studiu intens, Leonardo da Vinci fiind deprins cu tehnicile desenului, modelării artistice, cu tehnicile picturii în ulei și tempera, căpătând cunoștințele de bază necesare unui artist, fiind totodată inițiat în tainele metalurgiei și prelucrării metalelor, chimiei, mecanicii și tâmplăriei. La vârsta de 15 ani, da Vinci a început o ucenicie cu un sculptor și pictor. Aici Leonardo a început să-și perfecționeze abilitățile artistice. În 1478 a devenit maestru independent. S-a mutat în Milano în 1483 pentru a lucra pentru familia de guvernământ Sforza ca artist și inginer. A rămas în Milano până când orașul a fost invadat de francezi în 1499 și s-a întors la Florența dar în 1506 a revenit la Milano și a rămas acolo până în 1513.

În ciuda renumelui pe care și l-a câștigat, cu precădere în sec. XX, în calitate de om de știință și inventator, timp de patru secole după moartea sa, Leonardo da Vinci a rămas în conștiința colectivă drept unul din cei mai mari pictori, deși numărul lucrărilor rămase în urma sa este extrem de redus, în raport cu alți contemporani de-ai săi. Lucrările sale certe, ca și cele atribuite lui au o valoare inestimabilă, iar ultimele care s-au vândut, au atins prețuri fabuloase. Încă din timpul vieții, pe la 1490, Leonardo era descris ca un pictor “divin”, faima sa sporind cu trecerea anilor. Leonardo rămâne în istoria picturii prin câteva lucrări care au fost remarcate încă din timpul vieții sale datorită tehnicii inovatoare, perfecțiunea detaliilor, a celor anatomice în primul rând, apoi se remarcă iluminarea savantă, interesul său pentru fizionomie și pentru modul în care aceasta poate exprima emoții și sentimente, modul în care a utilizat corpul uman pentru compoziții figurative, coloristica inovatoare și subtilitatea gradată a tonurilor. Toate aceste calități pot fi recunoscute cu ușurință în lucrările sale cele mai cunoscute. Dintre acestea amintim: Buna Vestire, Madonna Benois, Adorația magilor, Madona din grota cu stânci, Cina cea de Taină, Gioconda sau Mona Lisa, Bătălia de la Anghiari, Sfântul Ioan Botezătorul, Portretul unui muzician.

Încă din timpul vieții Leonardo a fost atât de renumit, încât regele Franței îl considera un fel de trofeu, de comoară neprețuită a țării sale, declarând că avea să stea pe cheltuiala sa până la sfârșitul vieții.

Interesul pentru opera sa nu a scăzut niciodată, mulțimile făceau încă de atunci coadă să-i vadă lucrările, ca și azi de altfel.

Leonardo da Vinci a murit la 2 mai 1519 în Cloux, Franța.

 

Surse:

https://www.storyboardthat.com/ro/biography/leonardo-da-vinci

https://www.descopera.org/viata-lui-leonardo-da-vinci/

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Leonardo da Vinci – spirit universalist
Loading
/
Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Nu de puţine ori, privind la Hristos, modelul Său ne pare foarte îndepărtat și inaccesibil. Și atunci, există sfinţii, prietenii Săi, care ne oferă „traduceri” ale sfinţeniei, adaptate la timpul și la geografi a noastră. Viaţa Bisericii înseamnă o astfel de succesiune...

„Vlădica Nicolae s-a mutat în străbuni” | Corneliu Coposu

„Vlădica Nicolae s-a mutat în străbuni” | Corneliu Coposu

Text apărut în ziarul Ardealul, Bucureşti, Anul I, nr. 5, 16 martie 1941, p. 10. Zi mohorâtă de doliu. Steaguri cernite străjuiesc în oraşul troienit. Viers jalnic de clopote, viers de durere, străbate văzduhul răscolit de viscol întârziat, împletindu-şi neagra solie,...