Liturghia credincioșilor

Liturghia credincioșilor poate fi împărțită pe mai multe secvențe, după cum urmează: partea introductivă, Vohodul Mare sau Ieșirea cu Cinstitele Daruri, Partea pregătitoare pentru săvârșirea Jertfei, Momentul central al Liturghiei: săvârșirea Jertfei (sfințirea Darurilor), săvârșirea Tainei (Împărtășirea) și partea finală (Pr.Ene Braniște, Liturgica Specială, Basilica, București, pp.407-420).

Partea introductivă

Este compusă din câteva ectenii și din cântarea Heruvic. Aceasta este o cântare care a intrat în cult spre sfârșitul secolului al VI-lea și întrucât tradiția liturgică de atunci nu admitea ca imnele nebiblice să fie cântate fără unele texte biblice, se pare că Herivicul a devenit refren la Psalmul 23”.(Ieromonah Petru Pruteanu, Liturghia Ortodoxă…p. 115). Cântarea este aceasta: „Noi care pe Heruvimi, cu taină închipuim și Făcătoarei de viață Treimi, întreit sfântă cântare aducem Ție. Toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm”. Constatăm în această parte a Sfintei Liturghii o creștere a tensiunii duhovnicești, a adâncirii tainei. Întreaga adunare cântă și se roagă în timp ce preotul cădește pregătind intrarea cu Cinstitele Daruri spre a fi sfințite. Intonând această cântare manifestăm dorința de a-L întâmpina pe Stăpânul, pe Împăratul precum Heruvimii. În același timp ne automotivăm să lăsăm la o parte „toată grija cea lumească”, problemele care îngreunează „aripile” sufletului trebuie părăsite, pentru că ceea ce urmează este deosebit de important, Aducerea Darurilor și pregătirea pentru Prefacerea Darurilor.

Vohodul mare

Acesta este momentul când preotul ia de la Proscomidar, Sfântul Potir și Sfântul Disc, acoperite cu veșminte speciale, iese prin ușa din Nord, Miazăzi, se oprește pe solee și intră prin Ușile Împărătești. Sfinții Gherman al Constantinopolului și Nicolae Cabasila văd în acest ritual închipuirea drumului făcut de Mântuitorul de la Intrarea în Ierusalim până la Răstignirea Sa pe Cruce. Pe de altă parte, teologi ca Teodor de Mopsuestia văd în această procesiune chiar alaiul funebru ce-l conduce la groapă pe Fiul lui Dumnezeu (Pr.prof.univ.dr.Ene Braniște, Liturgica Specială…, p. 408).

În acest sens simbolistica se accentuează, Proscomidiarul închipuie mormântul, Sfântul Disc, patul pe care era pus trupul, iar preoții purtători ai Darurilor pe Iosif din Arimateea și pe Nicodim. În fapt, această interpretare este susținută și de troparele pe care preotul le rostește la așezarea Darurilor pe Sfânta Masă: „Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme în mormânt nou îngropându-L L-a pus”; „În mormânt cu Trupul, în Iad cu sufletul ca un Dumnezeu, pe Tron împreună cu Tatăl și cu Duhul ești, toate umplându-le Cel ce ești necuprins”; „Ca un purtător de viață și mai înfrumusețat decât Raiul și decât toată cămara împărătească și mai luminat s-a arătat Mormântul Tău, Hristoase Dumnezeul nostru”.

În momentul ieșirii cu Cinstitele Daruri, se fac cunoscutele pomeniri: „Pe Înaltpreasfințitul Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru Andrei, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa”;„Pe binecredinciosul popor român de pretutindeni…să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa” și celelalte. Aceste pomeniri ne amintesc de momentul când tâlharul îi cere Mântuitorului „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!”(Luca 23, 42).

De asemenea, Sfânta Masă simbolizează grădina unde se afla Mormântul Domnului, iar Sfântul Antimis, Mormântul însuși. Gestul așezării Cinstitelor Daruri pe Antimis simbolizează așezarea Mântuitorului în mormânt.

Pregătirea pentru săvârșirea Jertfei

Așa cum subliniază pr.prof. Ene Braniște, în această secvență vom putea constata trei trepte ce trebuie urcate pentru a ne bucura de Sfânta Jertfă: 1.Rugăciunea (Să plinim rugăciunea noastră Domnului…); 2.Să împlinim porunca iubiri (Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim); 3.Să mărturisim credința cea adevărată (Rostim împreună Crezul) (Pr.prof.univ.dr.Ene Braniște, Liturgica Specială…, p. 410).

Fiecare etapă își are rădăcinile în textul Sfintei Scripturi:

„Să ne iubim unii pe alții” – Mântuitorul îi îndeamnă pe ucenicii Săi, în Ioan 13, 34; 15,12 „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul”.

Rostirea Crezului e imperativul de a trăi în adevăr și de a mărturisi cu fidelitate adevărul. Cuvintele „Ușile, Ușile…”, înainte făceau referire la persoanele care păzeau ușile pentru a nu intra în biserică persoane nebotezate, astăzi ar putea fi interpretat într-o cheie duhovnicească și anume, ușile sufletului să le deschidem spre auzirea mărețelor cuvinte al Mărturisirii.

Nici mișcarea „aerului”, a acelei pânze ce stă pe spatele preotului în momentul ieșirii cu Cinstitele Daruri, nu este o mișcare întâmplătoare, ci ne aduce aminte de cutremurul ce s-a produs în momentul răstignirii.

Centrul Liturghiei Credincioșilor

Invitația pentru a intra în atmosfera Jertfei este făcută în mod ferm prin cuvintele „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă în pace a o aduce”! Această formulă inițiază un dialog între preot și credincioși de o profunzime aparte. „Milă, pace, jertfă de laudă!”, preotul: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, Dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!”, poporul: Și cu duhul tău!”, preotul: „Sus să avem inimile!”, poporul: „Avem către Domnul!”, preotul: „Să-i mulțumim Domnului!”, poporul: „Cu vrednicie și cu dreptate este a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii celei de o ființă și nedespărțite”. Credincioșii, conștienți de importanța momentului, caută să ofere și ei ca jertfă, ceea ce un suflet poate avea mai nobil: milă, ca expresie a iubirii, pace, ca rod al ascultării poruncilor Mântuitorului și jertfă de laudă, ca punere la picioarele Tronului Arhiereului veșnic, a celei mai înalte expresii de recunoștință a sufletului omenesc, a doxologiei, a laudei sincere și smerite lui Dumnezeu.

Urmează rugăciunile de mulțumire și intrăm în momentul de maximă intensitatea, prefacerea Cinstitelor Daruri în Sfintele Daruri. Aici avem rostirea cuvintelor de instituire a Tainei Sfintei Euharistii, respectiv rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt: „Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh în ceasul al 3-lea Apostolilor Tăi, pe Acesta Bunule, nu-L lua de la noi, ci Îl înnoiește întru noi, cei ce ne rugăm Ție”, iar poporul cântă cu evlavie „Pe Tine de lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ție îți mulțumim..”. În tot acest timp preotul rostește formulele de prefacere a pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului. De la nivelul simbolului, ajungem acum la nivelul realului.

Rostirea rugăciunii Tatăl nostru

Un alt moment important este rostirea rugăciunii Tatăl nostru care de această dată are un înțeles aparte față de momentele când se află în șirul rugăciunilor începătoare.„Rostirea (cântarea) Rugăciunii domnești (Tatăl nostru…) cu puțin înainte de împărtășire, înseamnă că acum credincioșii îndrăznesc să se socotească fii ai lui Dumnezeu, să-L cheme ca pe Tatăl nostru al tuturor și să-L roage ca să ne dea nu numai „pâinea noastră cea de toate zilele”, ci și „pâinea cea cerească”, adică Trupul lui Hristos, din care cel ce va gusta va fi viu în veci (Ioan 4, 48 s.u.) (Pr.prof.univ.dr.Ene Braniște, Liturgica Specială…, p. 416).

Acum ne aflăm efectiv în Taină. Credincioșii care s-au pregătit se apropie încet de Potir. Preotul în altar ridică Sfântul Agneț de pe disc și rostește: „Sfintele, sfinților!” Adică, „Cele Sfinte”, Trupul Domnului, pentru cei sfinți, iar poporul răspunde „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, Amin!”, recunoscând că nimeni nu este suficient de sfânt pentru a se putea apropia cu vrednicie de Hristos, doar El este Sfânt, dar prin mijlocirea Sa, ne apropiem, totuși.

Pe când, adunarea credincioșilor intonează priceasna, în Altar se petrec următoarele:

Preotul desface Sf.Agneț în patru bucăți, IS,HR,NI,KA. Aceasta ne amintește de frângerea de la Cina cea de Taină, dar mai ales de Răstignirea și Moartea Mântuitorului. Părticica IS este pusă prima în Potir, urmând să fie turnată peste ea apă caldă. Căldura, cum este numită apa caldă în limbajul liturgic, simbolizează prezența Duhului Sfânt, dar, totodată a vieții, întrucât sângele cald este semnul vieții, or noi ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Înviat. E important să înțelegem că o dată așezate în Potir, bucățile NI și KA, „simbolizează Învierea Domnului, adică refacerea integrității sfintei Sale umanități, despărțită în două prin moarte.” (Pr.prof.univ.dr.Ene Braniște, Liturgica Specială…, p. 419).

Încheierea Sfintei Liturghii

Ultima parte a Sfintei Liturghii cuprinde tămâierea Sfintelor Daruri, ca semn al harului Duhului Sfânt dat Apostolilor după Înviere (Ioan 20,22); Ultima înălțare a Potirului „…totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, reprezentând ultima arătare a Mântuitorului dinainte de Înălțare, iar ducerea Darurilor la Proscomidiar, simbolizează chiar Înălțarea la ceruri a Domnului.

La final se împarte Anafură, care, după unii teologi, o simbolizează pe Maica Domnului care a rămas mult timp pe pământ după Înălțarea Domnului. Părintele Ene Braniște ne spune că „anafura se dă credincioșilor ca semn sau simbol de comuniune spirituală și de aceea se consumă numai pe nemâncate, ca si Sfânta Împărtășanie”, dar, atenție, să nu confundăm Anafura cu Sfânta Împărtășanie. Pâinea binecuvântată nu e același lucru cu Trupul și Sângele Domnului, dar pentru ambele trebuie pregătire trupească și sufletească.

După acest moment se face rugăciunea Amvonului, respectiv Otpustul, adică încheierea Sfintei Liturghii. Preotul se retrage în Proscomidiar pentru a consuma Sfintele Daruri care au rămas după împărtășirea credincioșilor. Meletie Sirigul în Tâlcuirea Sfintei Liturghii, spune următoarele: „Potrivirea Sfintelor, adică consumarea de către preot (sau diacon, dacă este) a Sfintelor Daruri rămase în potir preînchipuie gustarea fericirii depline la masa cerească, pe care Mântuitorul a făgăduit că o va lua împreună  cu ucenicii și aleșii Săi întru Împărăția Sa: Nu voi mai bea  de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui Meu(Matei 26, 29).

 

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-liviu-vidican-manci/" target="_self">Pr. Liviu Vidican Manci</a>

Pr. Liviu Vidican Manci

Directorul Seminarului Teologic Ortodox și lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
Mai multe din Catehetica
Floriile sau Intrarea Domnului în Ierusalim | Cateheză

Floriile sau Intrarea Domnului în Ierusalim | Cateheză

Postul Adormirii Maicii Domnului 2021 | Cateheza a VII-a Excurs istoric: Floriile – Intrarea Domnului în Ierusalim (o săptămână înainte de Paști) este primul praznic din șirul sărbătorilor cu dată mobilă sau schimbătoare. Ne amintește, așa cum îi spune și numele, de...

Întâmpinarea Domnului (2 februarie) | Cateheză

Întâmpinarea Domnului (2 februarie) | Cateheză

Postul Adormirii Maicii Domnului 2021 | Cateheza V Excurs istoric: Întâmpinarea Domnului (2 februarie) marchează ducerea Pruncului la Templul ierusalimitean la împlinirea celor 40 de zile de la Naștere. Momentul este păstrat cu sfințenie și în Ortodoxie unde la 40 de...

Tăierea Împrejur (1 ianuarie) | Cateheză

Tăierea Împrejur (1 ianuarie) | Cateheză

Postul Adormirii Maicii Domnului 2021 | Cateheza III Excurs istoric: Tăierea Împrejur (1 ianuarie), Circumcisio Domini vorbește lumii despre împlinirea Legii Mozaice de către Mântuitorul Iisus Hristos, despre legământul făcut de Dumnezeu cu Avram simbolizat de tăierea...

Nașterea Domnului (25 decembrie) | Cateheză

Nașterea Domnului (25 decembrie) | Cateheză

Postul Adormirii Maicii Domnului 2021 | Cateheza II Excurs istoric: Nașterea Domnului (25 decembrie), nativitas, Natalitia Christi, Natalis Dominis Corporalis,  marchează întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Este una dintre cele mai vechi sărbători ale...

Despre praznicele împărătești

Despre praznicele împărătești

Postul Adormirii Maicii Domnului 2021 | Cateheza I În tradiția ortodoxă, atunci când ne referim la sărbătorile dedicate Maicii Domnului și ale Mântuitorului Hristos, vorbim despre praznice sau sărbători împărătești. În mod normal, se vorbește despre 12 praznice, însă...

Sfânta Euharistie

Sfânta Euharistie

Împărtășania e salvarea omului modern. Fără ea nu va putea să-și găsească drumul către echilibrul interior. Cei care nu-l vor căuta pe Dumnezeu în Euharistie, îl vor dobândi pe cel necurat gustând din „euharistia” lui. În acest sens sunt lămuritoare cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului: „Căci, după cum pâinea și vinul Euharistiei, înainte de invocarea Sfintei Treimi, sunt simplă pâine și vin, dar, după invocare, pâinea ajunge trup al lui Hristos, iar vinul, sânge al lui Hristos, în același chip mâncărurile din trufia lui Satan sunt, prin natura lor, simple mâncăruri, dar se spurcă prin invocarea demonilor”.